"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Istoricul britanic Dennis Deletant, un bun cunoscător al României de dinainte și de după 1989, dezvăluie, într-un interviu acordat recent pentru Hotnews/contributors.ro, în contextul în care vorbește despre cât de mulți securiști colcăiau în jurul regretatului Corneliu Coposu, președintele PNȚCD, la începutul anilor 1990, situație care îi era cunoscută și îl mâhnea teribil pe senior, că Securitatea ceaușistă reușise să depoziteze aproape un miliard de dolari în băncile din Elveția, bani care au încăput apoi pe mâinile unor generali de Securitate.
„Securitatea și urmașii ofițerilor de securitate au vrut să controleze și au controlat privatizarea, schimbarea din România pentru că aveau fondurile necesare. Erau niște fonduri uriașe care erau în băncile din Elveția. După câte-mi amintesc în vară lui `90, dl. Mugur Isărescu de la Banca Națională a cerut unei firme de contabilitate din Canada să depisteze fondurile Securității. Și această firmă a făcut un raport pe care l-a dat domnului Isărescu, dar n-a fost publicat niciodată. Dar eu am avut posibilitatea să vorbesc cu doi dintre acești contabili care au vorbit cu mine cu condiția să nu divulg prea multe date, adică într-un mod confidențial. Iar ei mi-au spus că o bună parte din fonduri, erau aproape 900 de milioane de dolari pe vremea aceea, fuseseră depozitate în diverse bănci și care, am descoperit ulterior, au fost folosite de mai mulți generali de Securitate. Ei au folosit acești bani ca să privatizeze anumite firme.
Acum, vreau să spun că același fenomen s-a întâmplat, pe o scară mult mai mica, și în Cehoslovacia și în Polonia. Dar din serviciile de informații externe din Polonia și Cehoslovacia au fost epurați mai mulți ofițeri pentru că aveau legături foarte strânse cu Moscova. În România nu s-a întâmplat acest lucru. Dar, dintr-un motiv ușor de înțeles, pentru că Serviciul de Informații Externe avea în componență acea unitate militară 0110, care era anti-KGB, adică era anti-sovietică. România n-a respectat legislația din Pactul de la Varșovia. Exista o clauză acolo ca niciun serviciu comunist, adică din blocul sovietic, să nu spioneze asupra altei țări, membră a Pactului de la Varșovia. Dar românii nu au ținut seama de acest lucru. De fapt, ofițerul care a creat această unitate a fost Mihai Pacepa. Și atunci, sigur, nu în mod special, am urmărit evoluția SRI-ului”, spune Deletant. VIDEO la sfârșitul textului.
De ce nu a publicat Mugur Isărescu niciodată raportul despre care vorbește Deletant. Pentru că el însuși a fost și este încă în legături strânse cu fosta Securitate.
Când CNSAS a confirmat dezvăluirile presei cu privire la calitatea de turnător la Securitate a lui Isărescu, sub numele conspirativ „Manole”, Podul a trecut în revistă, printre altele, legăturile strânse ale guvernatorului cu un alt turnător celebru – Dan Voiculescu, dar care nu prin turnătorii a ajuns în atenția publicului, ci prin jecmănirea obscenă a statului român. Detalii AICI.
În ce privește bugetele tot mai mari ale serviciilor secrete și faptul că România dispune de NOUĂ astfel de servicii - SRI, SIE, STS, SPP, DGPI, DGIA (Direcția Generală de Informații a Armatei), DOS (Directia Operațiuni Speciale din Ministerul Afacerilor Interne) etc - , istoricul a opinat:
„Aș spune în primul rând că ceea ce se întâmplă în România nu se deosebește în mod tranșant de ceea ce se întâmplă în alte țări. Bugetele pentru serviciile secrete cresc peste tot. Trebuie să avem în vedere amenințarea reprezentată de terorism sau de acțiunile unei puteri adversare. Deci acesta nu e un fenomen deosebit în legătură cu România. Ceea ce deosebește situația serviciilor secrete din România este lipsă de transparență, faptul că controlul parlamentar, după mine, nu este unul prea eficace, și componenta financiară, faptul că serviciile secrete, prin reprezentanții lor, au deja surse separate de finanțare, ca urmare a unor privatizări. Și nu e vorba numai privatizare, dar și de influența serviciilor asupra presei, de exemplu.
Aici în România mă frapează faptul că presa tace deseori despre anumite abuzuri ale drepturile omului. Îmi vine în minte cazul Emiliei Șercan, care figurează în rapoartele Departamentului de Stat pe care le primesc privind abuzurile drepturilor omului. Niciun deputat, poate că greșesc, niciun deputat român n-a ridicat cazul ei, care este un flagrant abuz, faptul că doamna aceasta foarte curajoasă este hărțuită. Presă în general are aspecte foarte pozitive, nu neg acest lucru. Eu citesc aproape zilnic blogurile care mă interesează foarte tare. Sunt o sursă bună de informații. Dar, îți dai seama la un moment dat că probabil – n-am dovezi – unele din blogurile astea sunt plătite de către servicii, mi se par suspecte din punctul meu de vedere. Ceea ce se întâmplă în România este că există un fel de autocrație – și alți prieteni români, analiști mi-au spus asta, că există un fel de autocrație tacită, sub masă. Puterea în România e sub masă. Nu, nu e transparentă. Și atunci România îți rezervă întotdeauna surprize. Și de aceea exist eu. Întotdeauna, de-a lungul acestor 50 de ani și ceva, în care am avut contact cu România am avut câte o surpriză. Foarte multe din aceste surprize sunt pozitive. Ele mă fac să-mi continuu căutarea pentru că știu că viitorul îmi rezervă surprize”.
„Mi se pare că presa tace când e vorba de învinuirile care au fost aduse la adresa primului-ministru. Dovezile par să fi fost îngropate undeva și acest fapt cum am spus adineauri este comentat în unele buletine pe care le-am citit de la Departamentul de Stat. Deci în Statele Unite, dar și în Anglia. Cred că comentatorii au greutăți pentru că așa cum spuneam puterea și politica sunt conduse pe sub masă în România. Trebuie să pătrunzi foarte tare ca să afli care sunt firele astea care duc la decizii foarte importante. Ceea ce aș reaminti ascultătorilor noștri este faptul că Statele Unite pun mare preț pe respectarea drepturile omului, indiferent dacă ești aliat NATO sau nu. România este un partener foarte valoros în cadrul NATO. Dar, pe de altă parte, nu te iartă dacă nu respecți anumite principii democratice. Așa judecă occidentalii, mai ales anglofonii. Și iarăși revin la faptul că politicienii care cred că pot să îi ducă de nas pe unii și pe alții greșesc, nu înțeleg cum funcționează politica în Statele Unite și cum funcționează cea din Anglia. Deci interesul României ar fi servit de o transparență mai mare, de o competență mai mare, în sensul gestionării banilor. Partenerii din NATO și populația românească n-are decât de câștigat dintr-o schimbare de atitudini, de mentalitate. E o continuare a mentalității comuniste faptul de a trata totul așa secret. Asta e mentalitate comunistă, așa cum a fost și cu mineriada din iunie 1990 care imita o tactică comunistă, aplicată în 1945, când au fost chemați muncitorii la București să dea jos guvernul Rădescu”.
Interviul acordat de Dennis Deletant poate fi citit integral AICI sau poate fi urmărit în format VIDEO la finalul acestui text.
Dennis Deletant, 77 de ani, este un istoric britanic specialist în istoria României. A fost profesor de limba română la School of Slavonic and East European Studies (SSEES) la University College of London, unde a fost el însuși student și a studiat limba română. În 1988 a fost declarat persona non grata de către autoritățile comuniste din România, din cauza dezvăluirii în Occident a abuzurilor împotriva drepturilor omului din România. La 31 decembrie 1989, Deletant a intrat în România pe la Giurgiu, ca singurul corespondent de limba română într-o echipă BBC , venind din Bulgaria.
Cel mai recent volum al său, „În căutarea României - O aventură personală din '65 până azi”, a fost publicat de curând de editura Humanitas.
