"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Kyivul susține Unirea R.Moldova cu România și așteaptă ca factorii de decizie de la Chișinău să manifeste interes și inițiativă în privința chestiunii retragerii trupelor rusești de ocupație din stânga Nistrului la viitoarele negocieri de pace și securitate referitoare la Ucraina.
Deși acum câțiva ani, Ucraina era rezervată și chiar sceptică în privința dezideratului unionist al celor două state românești, totuși războiul genocidar și de ocupație al Rusiei a determinat o majoră schimbare de paradigmă.
Surse ale Podul.ro din cadrul Radei de la Kyiv, Forțelor Armate ale Ucrainei și Ministerului Afacerilor Externe ucrainean indică faptul că Ucraina ar susține proiectul Reunificării R.Moldova cu România. Rațiunile de securitate dar și conștientizarea faptului că pe malul stâng și drept al Prutului trăiește același popor sunt motivele pentru care vecinii noștri ucraineni au început să privească favorabil chestiunea Reunificării.
În primul rând, Ucraina își dorește ca Federația Rusă să-și retragă trupele de ocupație din localitățile R.Moldova din stânga Nistrului (așa-zisa ”Transnistria”), acestea reprezentând și ultimul impediment în calea Reunirii. Evacuarea acestora ar pune la adăpost acum, dar și în viitor, securitatea teritoriilor ucrainene sud-estice, ne referim la Odesa, Bugeac și Nikolaev. Un plus și mai mare de securitate și siguranță pentru Ucraina ar fi Reunificarea R.Moldova cu România, care presupune aducerea UE și NATO în stânga Nistrului, la un pas de Odesa!
În plus, autoritățile ucrainene își doresc ca refugiații ucraineni și minoritatea ucraineană preponderent vorbitoare de limba rusă din teritoriile R.Moldova din stânga Nistrului să fie protejați și să nu devină carne de tun a Rusiei împotriva Ucrainei. Identitatea etnică și lingvistică comună, istoria comună, dar și faptul că R.Moldova acționează ca un al doilea stat românesc, bunăoară în sprijinirea minorității românești din nordul Bucovinei și sudul Basarabiei (detalii AICI), a convins Kyivul că pe malul stâng și drept al Prutului există un singur popor având aceleași preocupări naționale și un destin comun – în NATO și UE.
Cu numai câțiva ani în urmă, Ucraina susținea contrariul, și anume necesitatea existenței a două state românești distincte în UE și NATO, acest lucru adăugându-se tradiționalelor ambiguități identitare. Motivele acestei poziționări au fost diverse, de la interese geopolitice regionale, pâna la interese economice. Totuși, spre deosebire de Rusia, în cazul Ucrainei au lipsit interesele politice în stânga Prutului și Nistrului, iar ca dovadă, Kyivul a refuzat să valorizeze potențialul politic important al minorității ucrainene din R.Moldova, cea mai numeroasă minoritate etnică din acest stat. Nici până în prezent, Ucraina nu a întreprins pași pentru a susține/încuraja liderii comunității ucrainene de la Chișinău să înființeze un partid național pan-ucrainean care să ajute R. Moldova să se mențină ferm pe direcția pro-europeană (detalii AICI).
Totuși, odată cu criza pandemiei și războiul de ocupație al Rusiei în Ucraina, Kyivul a înțeles că R.Moldova NU este deloc un stat fiabil, acesta neputând fi capabil să le asigure propriilor săi cetățeni securitatea militară, economică și socială. În plus, Kyivul conștientizează din ce în ce mai mult că parcursul european independentist al R.Moldova este doar o ficțiune a stataliștilor de la Chișinău.
