"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Într-un răspuns oficial acordat în exclusivitate pentru Podul.ro, Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei a reacționat halucinant și violent la informația, de altfel cât se poate de veridică, potrivit căreia, odată cu începutul războiului genocidar și de ocupație al Rusiei în Ucraina, a crescut numărul cetățenilor R.Moldova care își doresc Reunirea legitimă cu România.
Conform sondajelor realizate de-a lungul anului 2022, anul când Rusia a invadat la scară largă Ucraina, înfricoșându-i nu doar pe românii basarabeni, ci și pe transnistreni, mulți dintre aceștia dând bir cu fugiții în dreapta Nistrului sau chiar în zone mai sigure din Ucraina invadată de ruși, la primele provocări kremlinopate în stânga Nistrului, procentul cetățenilor moldoveni care își doresc Unirea / Reunirea / Reunificarea cu România se află la cel mai înalt nivel din ultimii 20 de ani (detalii AICI).
În opinia experților de la Chișinău, cetățenii R.Moldova, indiferent de etnie, își doresc Unirea cu România nu doar din motive securitare, istorice și lingvistice, ci și datorită ajutorului neîncetat venit de la București, dar și din pricina faptului că R.Moldova este un stat falimentar și eșuat (detalii AICI).
Cifra susținătorilor Unirii cu România doar în interiorul R.Moldova este de 40%. Dacă ar fi luată în calcul și opinia basarabenilor aflați în România și Diaspora, adică cei care reprezintă locomotiva tradițională pro-europeană a R.Moldova, și cei datorită cărora astăzi R.Moldova mai plutește pe cursul vestic, procentul total al celor care ar vota pentru Unire ar depăși 55%.
Ministerul lui Lavrov, deși recunoaște, dar doar în interiorul țării, cifra susținătorilor Unirii, adică doar pe cei 40%, minte că restul celor 60% dintre cetățeni ar fi categoric împotriva Unirii. Acest lucru reprezintă o minciună sfruntată, întrucât sunt excluși din ecuație indecișii, care ar putea reprezenta ușor peste 25-30% dacă ar fi să ne raportăm la numărul alegătorilor basarabeni care au votat la ultimele alegeri din R.Moldova. A fi indecis nu înseamnă a fi împotriva Unirii, poate însemna pur și simplu dezinteres față de procesele politice. Poate fi vorba și despre o “abținere deliberată”, ca în cazul votului în Parlament asupra unor proiecte de legi. Există foarte mulți cetățeni care au argumente politice pentru care nu se prezintă la alegeri.
În plus, pe lângă celelalte insinuări și minciuni cap coadă emise de tânărul diplomat al lui Lavrov de la MID, așa-zisul “istoric” Dmitrii Demurin, de remarcat obsesia cu care Moscova continuă să uzeze de falsuri, insinuări și exagerări istorice dovedite, pentru a instrumentaliza în continuare sentimente românofobe printre românii, românofonii și ceilalți conlocuitori din R. Moldova.
În realitate, acuzațiile potrivit cărora administrația românească a “comis jafuri”, “execuții sumare” și “a represat basarabenii” sunt minciuni ale propagandei sovietice, ele potrivindu-se perioadei ocupației sovietice a Basarabiei (1940-1944 și 1944-1990). Chiar și țariștii erau mici copii pe lângă sovietici, ultimii comițând o multitudine de crime de o gravitate uriașă, amploarea și numărul cărora încă este cercetată și trebuie stabilită, iar Rusia, moștenitoarea URSS, ar trebui să achite prejudicii atât României cât și R. Moldova.
Singurul lucru care poate fi reproșat României interbelice din cele invocate este nesocotirea drepturilor lingvistice ale minorităților sale etnice, bunăoară ucrainenilor din nordul Bucovinei, bulgarilor din Cadrilater și secuilor maghiarizați, tradițional majoritari în părțile lor de ținut. În perioada interbelică, statele au încurajat o politică națională și identitară monoetnică, iar cetățenii erau divizați între “națiunea titulară” (un fel de cetățeni care “sunt ai noștri”) și minoritățile (un fel de cetățeni care “nu sunt ai noștri”).
Totuși, chiar și aceste aspecte sunt exagerate de către Rusia, și tratate anistoric și de pe poziția drepturilor contemporane și legilor secolului XXI. În acest sens, niciun stat din perioada interbelică NU a avut politici adecvate de conservare a drepturilor (lingvistice) ale comunităților etnice. Este suficient să ne uităm cum a fost administrată partea de est a Galiției (actualmente în vestul Ucrainei) de către Polonia înainte de ocupația sovietică.
Dacă Rusia face asemenea comparații deplasate și pafariste între evenimente și epoci (comparații care, în mod normal, nici nu pot fi făcute) ar fi bine să își amintească cum o duceau popoarele non-ruse (inclusiv slave – ucrainenii, bielorușii) din Imperiul Rus și apoi Sovietic și cum erau deportate, ucise și aruncate în temnițe dacă refuzau să se transforme de bunăvoie în așa-ziși “ruși” (“maloruși”) și “sovietici internaționaliști rusofoni”. Iar acesta este doar un singur exemplu din atâtea și atâtea atrocități. Aceste crime rusești sunt de o gravitate infinit mai mare decât neglijarea unor drepturi lingvistice pe care mai nimeni NU le respecta în acea epocă, iar Rusia (indiferent de măștile purtate) NU le-a respectat niciodată.
Astăzi, state ca România și Polonia au devenit respectabile în Europa datorită politicilor și cadrului legal protecționist față de minoritățile lor naționale. În schimb, în Rusia NU s-a schimbat nimic după destrămarea URSS. Moscova îi consideră nici măcar cetățeni, ci “migranți”, “națmeni” și îi discriminează și batjocorește sistematic pe toți reprezentanții popoarelor non-ruse care vorbesc prost sau cu accent limba rusă. Asta este adevărata Rusie a secolului XXI, în care imperialismul încă NU a murit, ba chiar se îndreaptă spre paroxismul maladiv, deși structurile ei statale (Țarismul și URSS) nu mai există de mult timp.
Vă prezentăm, mai jos, răspunsul Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei la întrebarea Podul.ro – cum comentați faptul că numărul moldovenilor care doresc Unirea / Reunirea / Reunificarea legitimă a R.Moldova cu România a crescut fără precedent pe fundalul războiului de ocupație pe care Rusia îl poartă în Ucraina? Așa cum veți remarca, răspunsul (îl prezentăm și foto) conține o serie de narațiuni false extrase din istoriografia propagandistică sovietică despre Basarabia și România:
“Conform sondajelor de opinie, 60% din populația R. Moldova este împotriva Unirii cu România. Locuitorii Republicii își cunosc foarte bine istoria și țin minte în ce s-a transformat ocupația românească din 1918-1940 pentru strămoșii lor. În acea perioadă, moldovenii erau de facto cetățeni de mâna a doua. Jafurile, execuțiile și represarea locuitorilor Basarabiei reprezentau atunci fenomene obișnuite, iar cele câteva revolte antiromânești erau foarte dur înecate în sânge. Numai în primii 7 ani de ocupație, au fost uciși circa 30.000 de oponenți ai regimului. Erau în vigoare restricții privind libertatea de exprimare și adunările. Arbitrariul și corupția numiților de la București, precum și ruperea Basarabiei de piața rusească au dus la o degradare economică a ținutului și la emigrarea în masă a populaței sale (numai în primii 10 ani de administrație românească, circa 400.000 de oameni au părăsit Basarabia).
Suntem siguri că situația din jurul Ucrainei a “deschis ochii” multor cetățeni moldoveni asupra faptului cum Occidentul, prin mâinile regimului marionetă de la Kyiv, în mod cinic distruge această țară de dragul intereselor sale geopolitice, unul dintre care fiind să îi cauzeze Rusiei “o înfrângere strategică”. Moldova este astăzi pregătită în rolul de viitoare victimă. Locuitorii republicii văd asta foarte clar și nu își doresc o astfel de soartă pentru patria lor. Despre asta, în particular, vorbesc sondajele de opinie conform cărora peste 60% dintre respondenții din Moldova își văd garanția de securitate în păstrarea independenței, suveranității și neutralității. Federația Rusă susține suveranitatea și independența Republicii Moldova și nu se amestecă în treburile sale interne.”
Amintim că, recent, ministrul de Externe al R.Moldova, Mihai Popșoi, a avertizat că Rusia și MAE-ul de la Moscova au renunțat demult la diplomație (detalii AICI).
