La trei ani după dezvăluirile jurnalistice din România Liberă și Pressone care indicau, cu ajutorul unor documente, că Mugur Isărescu, guvernatorul etern al Băncii Naționale a României, a fost colaborator al Securității, sub numele de cod „Manole”, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) pare să fi ajuns la o concluzie identică.
Potrivit ziare.com, Colegiul CNSAS a aprobat săptămâna trecută o „Notă de constatare” în acest sens și a sesizat Curtea de Apel București, instanța care trebuie să confirme sau să infirme verdictul Colegiului.
Potrivit România Liberă (martie 2017), Mugur Isărescu, alias Manole, se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe. Turnătoriile sursei „Manole” vizau în special diplomați străini de la București, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. Iar dintre diplomații cel mai des întâlniți erau cei americani și britanici. Nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de notele pe care actualul guvernator BNR le trimitea UM 0195. Potrivit RL, Isărescu ar fi semnat zeci de note despre colegi și diplomați pentru Securitatea ceaușistă.
Alte dezvăluiri de presă indicau, acum câțiva ani. existența unui raport (sau a unei note) DIICOT-SIE despre relația lui Isărescu cu fostul turnător la Securitate Dan Voiculescu, care a furat sute de milioane din banii statului român imediat după căderea tiranului comunist în decembrie 1989.
Dan Voiculescu şi Mugur Isărescu au fost colegi la ASE timp de 14 ani având relaţii mai mult decât colegiale. Raportul descrie şi grupul de prieteni apropiaţi ai celor doi, printre care cadre ale Securităţii.În prima parte a raportului, procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE susţineau că Dan Voiculescu este suspectat că şi-ar fi însuşit în decembrie 1989 şi 1990 o sumă între 150 şi 300 de milioane de dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane USD folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme infiinţate în anul 1990.
Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, aşa spun procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE.
Croitoru a fost în perioada 1972-1978 consilier la Ambasada RSR de la Londra. Atunci cumnatul lui Croitoru l-a cunoscut pe John Edgington, care în perioada 1984-1989 a figurat ca proprietar al firmei Crescent. Despre Croitoru s-a aflat după 1989 că a fost un agent al Securităţii. În 1998, el a fost revocat din postul de ambasador la Oslo în urma unor dezvăluiri de presă care atestau statutul său din trecut. De asemenea s-a speculat că Mihai Croitoru a fost retras din postul de diplomat la Ambasada din Londra în 1978 tocmai datorită legăturilor sale cu Securitatea. În 1978, după ce generalul Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii, agenţii Securităţii acoperiţi ca diplomaţi au fost retraşi de la posturi de frica deconspirării lor de fostul nr. 2 în DIE. Raportul SIE-DIICOT confirmă bănuielile. Mai mult se afirmă că acesta a fost cadru al DSS, adică ofiţer de Securitate.
MOMENTUL CHEIE AL RELAŢIEI VOICULESCU- ISĂRESCU a fost în 1990, când şeful BNR conducea Comisia care investiga fondurile deturnate din patrimoniul statului, printre care la loc de cinste figura firma Crescent. De altfel, comisia de avocaţi canadieni, angajată la aceea vreme de guvernul condus de Petre Roman, a indicat: Arestaţi-l pe Voiculescu!
Procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE descriu scene halucinante din timpul audierii lui Dan Voiculescu de către Mugur Isărescu. Cu toate că cei doi se cunoaşteau de mulţi ani şi erau apropiaţi, Mugur Isărescu s-a prefăcut că nu îl cunoaşte pe Dan Voiculescu. Acest lucru, afirmă procurorii DIICOT şi ofiţerii SIE, ridică grave suspiciuni cu privire la corectitudinea anchetei şi la hotărârea lui Mugur Isărescu de a duce ancheta până la capăt.
Raportul SIE-DIICOT notează în final că Dan Voiculescu nu a păţit nimic deoarece Comisia condusă de Isărescu nu a obţinut nici un rezultat concret.
O altă pată închisă la culoare din cariera îndelungată și lăudată de unii a aparent inofensivului guvernator al BNR este falimentul Bancorex.
„Pe 31 iulie 1999 chiar în anul expirării mandatului de guvernator BNR, banca supravegheată de Isărescu, Bancorex, a pierdut licența bancară. Isărescu a intrat în concediu fix în ziua deciziei privind Bancorex. Statul recapitalizase Bancorex cu 2 ani mai devreme cu 600 milioane de dolari iar urmă închiderii a trebuit să mai pună 1,5 miliarde de dolari adică circa 4,5% din PIB. Costul găurii supravegheate de Isărescu de la Bancorex a fost acoperit printr-o taxa pe benzină plătită de cetățeni mai mult de 10 ani”, spunea recent economistul Lucian Isar, reprezentantul României în conducerea BERD (și soț al senatoarea PNL Alina Gorghiu).
Ziarul Bursa (2016): „Chiar şi în ziua de azi, în preţul litrului de carburant se regăseşte o taxă de solidaritate cu păgubiţii Bancorex, implementată de Ministerul de Finanţe cu concursul BNR. Unde merg acum aceşti bani?”
Mai multe detalii AICI despre păcatele uitate ale lui Mugur Isărescu.
Astăzi în vârstă de 71 de ani și aflat la cel de-al șaselea mandat în fruntea BNR, Isărescu a obţinut primul mandat de guvernator al Băncii Naţionale, în 1990, când preşedinte al țării era Ion Iliescu.
La momentul numirii, Mugur Isărescu era secretar pe probleme economice la Ambasada României la Washington.
Încă din iulie 2009 a intrat în Cartea Recordurilor, cu cea mai lungă perioadă în fruntea unei bănci centrale.
În mandatele lui, la începutul anilor 2000, nu mai puţin de 12 bănci s-au închis. Printre ele, falimentul Bancorex a fost cel mai răsunător.
Între 1999 și 2000, Isărescu a fost premier. În 2000, a candidat fără succes la președinția României, din partea PNȚCD. A pierdut și s-a întors la conducerea BNR.
Guvernatorul „Manole” câştigă un salariu de aproape 60.000 de lei pe lună, plus pensia.