EXCLUSIV. Va intra Ucraina pe scena mondială a producției și vânzării de armament? Ce ar presupune o astfel de evoluție / Anna Neplii


EXCLUSIV. Va intra Ucraina pe scena mondială a producției și vânzării de armament? Ce ar presupune o astfel de evoluție / Anna Neplii

De aproape doi ani, Ucraina și-a dezvoltat complexul militar-industrial ca niciodată înainte. Însă, având în vedere datele prezentului, acest fapt nu este suficient. Necesitățile războiului sunt mult prea mari. 

În articolul de astăzi voi analiza complexul militar-industrial ucrainean: ce succese au fost obținute, ce trebuie schimbat, care sunt cele mai mari provocări – bunăoară, ce condiții poate oferi Ucraina pentru companiile internaționale în vederea fabricării de armament pe pământ ucrainean. 

În prezent, ministerele Apărării din multe țări negociază intens cu diverși producători de arme și echipamente militare, semnându-se unele memorandumuri relevante. Obiectivul: producerea de armament în Ucraina. Procesele la care facem referire ridică două întrebări importante: 

1) Sunt aceste state pregătite să permită producătorilor să transfere anumite tehnologii în Ucraina? 

2) Dețin aceste companii finanțarea necesară pentru a transfera producția pe teritoriul Ucrainei? 

De notat că un astfel de proiect ar putea costa miliarde de dolari. Pentru Ucraina, asta ar însemna noi locuri de muncă și încasarea de noi fonduri la buget. O astfel de corporație ar pune Ucraina pe o hartă globală de vânzări, produsele ajungând în lumea întreagă.

Trebuie spus că există trei obstacole majore ce pot descuraja multe corporații: războiul în plină desfășurare, corupție și problema fondurilor.  

Există și corporații importante care vin cu propuneri de investiții în producția de arme din Ucraina. Una dintre acestea e americană și produce elicopterele de luptă Bell Helicopter. Există interesul de a se construi elicoptere de luptă în Ucraina, exact cum sunt cele aflate în dotarea Marinei SUA. Astfel de elicoptere – echipate cu rachete, adaptoare etc – ar fi de o mare importanță pentru dezvoltarea aviației armate a Ucrainei. E indiscutabil. 

Din păcate nu sunt multe astfel de companii care să fi luat inițiativa pe cont propriu. Tocmai de aceea e necesar să se negocieze cu majoritatea corporațiilor pentru a se încuraja cooperarea.

În plus, inevitabil, acest proces este împiedicat pe cât posibil de Rusia. Un exemplu sugestiv: în prezent, Ucraina negociază cu Bell Helicopter Corporation în vederea transferului a 12 elicoptere AH-1Z Viper, care ar fi trebuit, prin decizia guvernului SUA, să fie trimise prin Slovacia, însă procesul a fost suspendat când pro-rusul Robert Fico a ajuns din nou premier.  

Ucraina negociază transferul acestor elicoptere, se caută alte soluții. Dacă totul va decurge bine, atunci vor fi inițiate negocierile pentru o decizie globală de a începe producția pe teritoriul Ucrainei. Până vor fi implementate structurile și departamentele necesare (vorbim despre un transfer masiv), inclusiv o fabrică de piese de schimb, va trece mult timp, astfel de proiecte desfășurându-se etapic. 

În prezent, Ucraina depune eforturi în vederea facilitării de condiții corespunzătoare pentru companiile internaționale. Nu cu mult timp în urmă a fost adoptată legea parcurilor industriale, care reduce povara fiscală și simplifică eliberarea de terenuri pentru producători. De asemenea, a fost adoptat și un proiect de lege privind sprijinul de stat pentru proiecte ce aduc investiții semnificative în Ucraina.  

Evident, se pune și problema voinței politice și a corectitudinii demersurilor realizate de ministerele care gestionează astfel de aspecte. O problemă rezidă în standardele post-sovietice.

De exemplu, consiliul de supraveghere recent aprobat la Ukroboronprom (o societate pe acțiuni ce reunește întreprinderi multidisciplinare de stat din mai multe sectoare ale industriei de Apărare) are următoarea componență: fostul premier Oleksiy Honcharuk, Timofiy Mylovanov (fost ministru al Economiei), Serhiy Konovets, David Lomjaria și Lindy Smith. Marea problemă e că această componență a fost desemnată de Cabinetul de Miniștri. Asta deși ar fi trebuit să se respecte niște proceduri transparente și să se organizeze concursuri pentru posturi, astfel încât în poziții decidente să se ajungă prin meritocrație, nu prin numiri eminamente politice. 

E indubitabil că, în ultimii doi ani, Ucraina a început să-și dezvolte o producție proprie de armament. Trebuie să găsim soluții pentru accelerarea ritmului.  

Principalele realizări rezidă în extinderea cooperării internaționale și în creșterea numărului de muniții și UAV-uri de diferite tipuri (recunoaștere, atac, FPV etc). În plus, au fost lansate producțiile de drone marine și vehicule blindate de infanterie. Calitatea rezultată e net superioară produselor din 2021. Accelerarea ritmului de producție rămâne marea problemă. 

În ceea ce privește importul de componente pentru fabricarea armelor ușoare, în 2023 astfel de importuri au fost scutite de taxe vamale. Pentru a beneficia de scutire e necesar să se confirme că piesele sunt utilizate pentru producția de drone al căror utilizator final este Ministerul Apărării.  

În prezent, necesitățile strategice și de siguranță națională impun Ucrainei să aibă propriile fabrici de praf de pușcă și alte amestecuri pentru obuze, însă totul depinde de fondurile disponibile și de permisiunea altor state de a-și transfera diverse tehnologii în Ucraina. Și asta presupune timp. În ceea ce privește producția de praf de pușcă, acum Ucraina este complet dependentă de importuri (asta în condițiile în care – ne învață istoria –, Ucraina producea praf de pușcă în urmă cu 200 de ani). Recent, au existat mai multe fabrici de praf de pușcă în regiunile Luhansk și Sumy, însă Luhansk e ocupată iar în Sumy nu există fonduri pentru o astfel de producție. În acest moment Ucraina importă până și materiile prime necesare producției de praf de pușcă.  

În 2024, dezvoltarea complexului militar-industrial ar trebui să ducă la o schimbare a abordărilor de factură sovietică în sensul introducerii transparenței în acțiunile guvernamentale. De asemenea, e necesară extinderea cooperării și a parteneriatelor cu diverse companii internaționale în paralel cu organizarea unor condiții favorabile de muncă pentru companiile care și-au exprimat deja intenția de a lucra în Ucraina.  

Este important să se implementeze mecanisme transparente de corporatizare. De exemplu, e nevoie ca întreprinderile de stat, societățile pe acțiuni închise  și diversele asociații de producție  să se transforme în societăți pe acțiuni deschise. 

Occidentul trebuie să ajute în continuare Ucraina. Prin sprijinirea Ucrainei, societățile occidentale ar trebui să-și amintească faptul că nu sprijină autoritățile ucrainene, ci pe ucraineni. 

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.