Alegerile din SUA. Soluția necesară și insuficientă (I)

Sunt, din nefericire (!), din ce în ce mai evidente, atât o anume ambiguitate moral-politică și o insulabră gândire din perspectiva dreptului internațional, cât și absența completă a viziunii asupra locului și rolului Statelor Unite în spațiul strict euroatlantic, exersate public - electoralist sau nu (!?) - de către Donald Trump!

Distincția pe care am introdus-o aici, cea referitoare la electoralismul trumpist, îmi oferă privilegiul de a spera încă (!?) în capacitatea Marelui Blond de a înțelege și de a face, de fapt, mult mai mult decât afirmă..

Dacă este să mă raportez, însă, exclusiv la fațada electorală, la discursuri, la interviuri și luări de poziție, atunci sunt nevoit să constat încă o dată că atât Donald Trump, cât și, cu indubitabilă pregnanță, J.D. Vance, gândesc - am din ce în ce mai multe argumente în acest sens - extrem de precar democratic, geostrategic și, vai, chiar fals-conservator în ceea ce privește violul militar al Rusiei putiniste săvârșit împotriva Ucrainei.  

Concluziile publice ale întâlnirii Zelensky-Trump, anunțate de vădit dezamăgitul și parcă întristatul președinte al Ucrainei, flancat de Donald Trump, mă scutesc practic de prea multe comentarii: aceleași platitudini narcisiste ale fostului președinte american despre cât de repede și de fair-play va face el pace cu Putin atunci când va reveni la Casa Albă și aceleași apeluri legitime, dramatice și necesare referitoare la înfrângerea rapidă a Rusiei, venite din partea stoicului președinte ucrainean. O înfrângere care să NU constituie cumva o pace în genunchi pentru Kiev, o pace rusească servită asasinului de la Kremlin.

Afirmațiile proiectate pacifist ale fostului președinte american, toate, pline de patos electoralist dar vagi și lipsite din nou (pentru a cât-a oară...!?)  de explicațiile detaliate necesare într-o asemenea speță, care se joacă pe viață și pe moarte pe teritoriul violat putinist al Ucrainei, sunt grăitoare și extrem îngrijorătoare.  

Pentru mine, ca și conservator ancorat în spațiul de idei reconfortant, definit de Russell Kirk, Edmund Burke, Roger Scruton, von Mises, von Hayek, Milton Friedman, Lord Acton și chiar Benjamin Constant, Bertrand de Jouvenel, Robert Nozik, Ronald Reagan și Margaret Thatcher, așadar, bine altoit sper (!) și cu o minimală gândire economică liberală în sens clasic, dar și cu o certă apropiere de extracție creștin-democrata de fenomenul socio-cultural pe filiera lui Luigi Sturzo, starea de republicanism izolaționist internațional și de simpatizant tacit al unui dictator precum Putin, stare pe care o construiește conștient sau nu Donald Trump, îmi este din ce în ce mai greu de accesat. Atât, politologic și doctrinar, cât și ca simplu cetățean al României, țară membră a NATO și a UE plasată în cordonul sanitar de apărare împotriva expansionismului rusesc. (Nu intru aici în amănuntele legate de derapajele democratice pe care le impune din păcate Uniunea în relația ei politico-economică instrumentată cu statele membre și nici nu mă voi referi la anumite mecanisme interne, cel puțin inepte, de funcționare a instituțiilor europene. Despre toate acestea am scris și voi mai scrie, desigur. Nu acesta este subiectul, acum! - n.n.)

Am scris, am explicat public cu diverse ocazii că mai întâi de toate Trump are o înțelegere extrem de coerentă, de sănătoasă și de competentă a fenomenului economic din perspectivă capitalistă, à la Milton Friedman - grație background-ului său de om de afaceri de mare succes. Apoi, că a demonstrat deja că știe să gestioneze cu brio relația munca/profit/impozitare care a produs bunăstare crescândă pentru americani în timpul mandatului său. Nu în ultimul rând, că înțelege perfect care este pericolul pentru SUA al pierderii influenței politico-economice asupra Orientului Mijlociu, iar relația excelentă a Washingtonului cu Israelul, coroborată cu eliminarea generalului iranian Qasem Soleimani și blocarea finanțării inepte a Teheranului cu bani americani, au demonstrat acest lucru. În plus, Trump a înțeles imediat și pericolul deconstrucției identitare a SUA, instrumentată de ideologia corectitudinii politice și a acționat robust în consecință.  

Fără doar și poate, republicanul Trump a fost și mai poate fi gratulat pentru asemenea politici necesare și benefice pentru interesele SUA. No doubt about it!

Pentru a trage o concluzie intermediară, trebuie spus că mi se pare evident că prin comparație cu Stânga comunistoidă, propovăduită de "democrați" via Biden, Kamala & Co., care implementează în ritmurile anarhice ale Black Live Matters și ale Școlii de la Frankfurt, dezastrul ideologic stângist egalitarist, asistențialist, pauperizant, anihilant cultural, pervers polimorf, demolator identitar și debilitant economic, Donald Trump reprezintă soluția necesară pentru revenirea la viabilitatea visului american. Nu, însă, și soluția suficientă...!