"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În Caietul de studiu auxiliar didactic de istorie locală a Huedinului este prezentat și martiriul de un curaj de-a dreptul neverosimil al tânărului erou huedinean Lucian Matiș (29 ani), care a fost spulberat de gloanțe la Cluj, în ziua de 21 decembrie 1989, agonizând pe caldarâm până la moarte. Veșnica sa pomenire!
Podul.ro publică în integralitate informațiile prezentate de sursa amintită:
”În ziua de 21 decembrie, evenimentele revoluționare din Timișoara (începute în zilele de 15-16 decembrie) s-au extins în București, Cluj-Napoca, Târgu-Mureș și în alte orașe ale României.
Pentru a preîntâmpina declanșarea unor manifestări revoluționare, în ziua de 21 decembrie 1989, Comitetul de Apărare Locală a decis ca să fie dislocate în Cluj-Napoca trupe de soldați din garnizoanele Florești și Someșeni (coordonate de lt. col. Florian Caba) în partea centrală și estică a orașului (zona Hotel Astoria, Piața Mărăști și Piața Cipariu), iar cele din Florești (coordonate de către col. Vasile Lateș) în centru și partea vestică (zona Calea Moților, Hotel Napoca, Piața Libertății și Cartierul Zorilor), urmărindu-se astfel împiedicarea concentrării maselor din cartiere și platformele industriale în zona centrală, fapt care în Timișoara se dovedise hotărâtor.
În funcție de amplasamentul acestor obstacole, în după-amiaza zilei de 21 decembrie la Cluj-Napoca s-a executat foc asupra demonstranților în patru puncte: respectiv Hotel Astoria, Calea Moților, Piața Mărăști și Piața Libertății.
Primele victime ale revoluției clujene s-au produs în Piața Libertății, acolo unde în 21 decembrie s-a aflat și Lucian Matiș (foto jos).
Lucian Matiș se născuse într-o familie cu certe tradiții anti-comuniste, bunicul său fiind membru al PNȚ și unul dintre ‹chiaburii› din Poiana Horea – proscriși de sistemul comunist. Pe lângă convingerile sale politico-ideologice anticomuniste, Lucian Matiș a fost beneficiarul unui temperament cu o evidentă aplecare spre nonconformism – îi plăcea să poarte plete, blue jeans etc. –, temperament care l-a împins spre un dezacord inevitabil cu un regim politic obsedat de noțiunea depersonalizării prin uniformizare.
Lucian a intrat în ‹sfera de interes› a Securității cu mult înaintea evenimentelor din anul 1989, fiind de mai multe ori reținut în stare de arest, anchetat și bătut.
În ziua de 21 decembrie 1989, la ora 15.00, după ce au aflat că muncitorii de la C.U.G. doresc să vină în centru, un grup de aproximativ 50 de persoane (Călin Nemeș, Lucian Matiș, Gavril Ladiu etc) s-a amplasat în Piața Libertății, unde Călin Nemeș, de pe capota unei mașini, s-a adresat celor din piață, solicitându-le să-și exprime dezacordul față de genocidul de la Timișoara. Primul discurs liber rostit în Cluj după 50 de ani de comunism a avut un oarecare efect, mai multe persoane începând să scandeze ‹Jos dictatura!›, ‹Timișoara!›, ‹Libertate!› etc.
La ora 15.40, în Piața Libertății a fost adusă de la U.M. Florești, o subunitate comandată de cpt. Carp Dando, care în cea mai mare grabă s-a desfășurat în dispozitiv, în apropierea Hotelului Continental. Din acest punct, evenimentele s-au precipitat, un rol important avându-l cpt. Carp Dando, care, probabil depășit de situație, a ordonat soldaților să-și fixeze încărcătoarele la arme și să introducă proiectil pe țeavă, el însuși având pistolul în mână. Stângăciile sau poate dorința de afirmare a căpitanului au incitat și mai mult grupul demonstranților din Piața Libertății unde au început să fie strigate îndemnuri împotriva violenței: ‹Noi suntem poporul!› și ‹Voi pe cine apărați?›.
Acestea au fost împrejurările în care Călin Nemeș, urmat imediat de profesorul Gavril Ladiu și de Lucian Matiș, au intrat în partea carosabilă a pieței (foto jos), apropiindu-se cu piepturile dezvelite de soldați, gest prin care doreau să-și exprime intențiile exclusiv pașnice. Dezvoltarea grupului inițial de la 3 la aproximativ 12 persoane l-a iritat și mai mult pe cpt. Dando care, se pare, l-a îmbrâncit pe Lucian Matiș, acesta căzând pe trecerea de pietoni dintre Librăria Universității și spațiul verde din Piața Libertății.
Încercând să-și apere prietenul, Călin Nemeș s-a repezit asupra lui Carp Dando, prăbușindu-se împreună pe șosea. În acel moment, căpitanul a ordonat deschiderea focului, acesta fiind urmat de câteva rafale, în timpul cărora au fost ucise 11 persoane și rănite alte 22, printre care Călin Nemeș și profesorul Gavril Ladiu.
Lucian Matiș a fost grav rănit, iar șansele sale de supraviețuire au fost compromise prin lipsa oricărei asistențe medicale, intervenția autosalvărilor pentru ridicarea răniților și a cadavrelor fiind întâmpinată cu foc de armă. Cadavrele au fost ridicate între orele 19.00 și 20.00, odată cu lăsarea serii.
Înmormântarea lui Lucian Matiș a avut loc în data de 25 decembrie, alături de celelalte 24 de victime, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Cluj-Napoca.
În memoria lui Lucian Matiș o stradă din Cluj-Napoca îi poartă numele, acesta regăsindu-se menționat pe câteva plăci evocative din zona centrală a municipiului Cluj-Napoca.
Lui Lucian Matiș i s-au acordat post-mortem o serie de diplome din partea Președinției României (Brevet de Erou-Martir, Diploma și Medalia aniversară), iar din partea municipiului Cluj-Napoca, a comunei Beliș și a orașului Huedin, i s-a acordat Titlul de Cetățean de Onoare Post-Mortem” (foto jos).
