Eu nu vreau ca fiii mei să crească în România lui Vîșinski!

Descumpănit de o situație, îmi întreb fiul:

- Iustin, dacă tata ar avea tot timpul din lume și ar sta numai cu tine, tu ce ai vrea să facem?

- Păiii... curat!

Mă uit la el mirat.

- Cum adică?

- Îmi place să văd că tata face ordine.

Din păcate, tata nu are tot timpul din lume. Mi-am anulat planurile de stat și plimbat cu familia pentru că trebuie să lucrez zilele acestea la o serie de apărări pentru persoana proprie.

Andrei Ianuarievici Vîșinski (1883-1954) a fost procurorul general al lui Stalin în perioada Marii Epurări și ministru de Externe al URSS în perioada 1949-1953. Anterior ridicării sale în ministeriat, când era ministru adjunct, a fost trimis de Stalin la București să se ocupe personal de instaurarea comunismului în România. El l-a adus la putere pe Groza. El a fost în spatele reprimării cu brutalitate a manifestațiilor anti-comuniste și instaurării justiției staliniste pe care unii o ridică în slăvi astăzi, reiterând condamnările din perioada respectivă și condamnând a doua oară, la o damnatio memoriae, la o ștergere din istorie a celora care au îndrăznit să vadă lucrurile altfel în anii '40-'50.

Jurist ca formare, în Teoria probelor judiciare în dreptul sovietic, Vîșinski, care scrie că rolul justiției sovietice este „reeducarea infractorilor” și „educarea cetățenilor în spiritul [...] respectului față de regulile conviețuirii socialiste”, susține rolul fundamental al depozițiilor martorilor „vii”, care vin din partea „oamenilor muncii” care „sunt foarte incomozi pentru burghezie”.

În 2024-2025, este suficient să se găsească 2-3 „oameni ai muncii” care să dea cu ciocul și cu subsemnatul la câteva instituții și să susțină fără nicio probă, dar cu mult aplomb propagandistic, că ai primit bani ca să îi faci campanie pentru Georgescu, că lucrezi pentru ruși, că ai legături cu comandamente care vor să dea lovituri de stat, că ești antrenat să comiți asasinate și că ai fost finanțat să realizezi acte de terorism. Iar când „șefii” politici ai acestor „oameni ai muncii” sunt vădiți, au dreptul să nu comenteze și în mod suspect nici să nu condamne utilizarea numelui lor în asemenea afaceri, cu complicitatea unor oameni din presa hrănită de partid.

Este suficient ca un „om al muncii” de la un anume Institut să dea niște telefoane și deja ai blocate niște proiecte și inițiative.

Rezultatul: Ți se închid uși, oamenii nu vor să se mai asocieze cu tine, pierzi oportunități și finanțări pe baza unor calomnii.

După un an de zile de calomnii și de presiuni politice continue, am rămas doar cu încurajările și cu „experiența”.

Pierzi ENORM de mult timp ca să te „reabilitezi”, să „dovedești” contrariul la ceea ce oricum acuzatorii nu au probat, dar au putut cu ușurință insinua datorită poziției lor politice și narativei isterice care încă nu a părăsit România.

Și după ce credeai că ai scăpat și ai învățat să te descurci cu hienele, vin celelalte lighioane: „Salvatorii” care îți propun protecție și ajutor, dar nu pentru că ceea ce faci tu este bun și folositor și e păcat să fie lăsat un tânăr în fața șenilelor neocomuniste, ci pentru că au ei nevoie de tine să te „înrolezi” și să reciți poezia lor, să adopți culorile lor, să... fii reeducat după rânduiala lor.

„Nu ești sau nu vii cu noi în partid, nu te ajutăm!” - și aici s-a terminat cu slujirea poporului.

Ce să îi zic lui Iustin? Tata este prea ocupat să facă curat și să strângă mizeria ideologică și politică vărsată de niște nemernici și în același timp să nu facă vreun compromis.

Uitați-vă la copiii și nepoții voștri și întrebați-vă dacă nu ar fi cazul, în al zecilea ceas, să începem să facem ordine și să scăpăm de mizeria aceasta ideologică în care trebuie să acceptăm ce să credem și ce nu despre anumite subiecte și că doar anumite persoane sau instituții au voie să emită opinii.

Eu nu vreau ca fiii mei să crească în România lui Vîșinski!