VIDEO. Eleva-eroină torturată în Decembrie 89, la Jilava, a vizitat sinistrul monument al „eroilor Securității” de la Pitești. „Securitatea și-a schimbat doar sigla, dar niciodată nu a încetat să influențeze politica, economia și societatea românească”

Anemona Popescu avea 14 ani în 21 decembrie 1989 când a ieșit să protesteze împotriva regimului comunist alături de tatăl și fratele său de doar 12 ani. Au fost toți trei arestați spre seară, duși la Jilava, unde au fost torturați și ținuți închiși până pe 23 decembrie. Pentru fidelii regimului pur și simplu nu a contat că erau doar niște copii. În decursul anilor, o parte din familia sa, convinsă că lucrurile sunt greu spre imposibil de urnit în România, în direcția corectă, au plecat din țară și s-au stabilit peste hotare, în Occident. Anemona a rămas pe baricade, luptând de peste 30 de ani, prin diverse acțiuni civice (inclusiv protestul de la 10 august 2018 când a fost gazată) împotriva sistemului odios ale cărui ramificații și complicități sunt atât de extinse încât astăzi are tupeul să sfideze milioane de victime și să pozeze public în erou al țării pe care o ține în captivitate de peste opt decenii, înălțându-și un monument propriu în „Cimitirul Eroilor din Pitești”.

Despre odiosul monument al „eroilor Securității” ridicat la Pitești, PODUL a detaliat AICI

Anemona Popescu a fost alături de Marian Moroșanu, revoluționarul și activistul civic cunoscut drept „Ceaușescu”, la Pitești să vadă personal oroarea. Impresiile le-a împărtășit într-o postare pe Facebook pe care o redăm integral mai jos. 

Marian Ceaușescu a realizat și un video de la fața locului și a comentat situația pe Facebook: „Am aprins o lumânare în memoria celor peste 800000 de victime torturate și ucise de fosta securitate. Un sfert dintre acești romani au fost aruncați în gropi comune fără cruce la căpătâi. P.S. Oare Securitatea s-a desființat vreodată? Domnule Helvig, așteptăm de 33 ani scuzele din partea instituției d-voastră!”. VIDEO la finalul textului

Anemona Popescu: „Azi am făcut o mică excursie. Am fost să văd cu ochii mei ceea ce nu înțelegeam cu mintea, de când am aflat că a fost dezvelit un monument dedicat "eroilor tăcuți" ai fostei Securități la Cimitirul Eroilor din Piteşti, oraşul în care s-au petrecut cele mai mari abuzuri ale Poliţiei Politice din regimul comunist. 

Poate mulți considerați că aceast gest este doar o întâmplare, poate sunteți prea preocupați de prețul energiei și-al căldurii din iarna care bate la ușă. Există prea multe probleme cotidiene, nepăsare, dezinteres...

Eu consider că Securitatea și-a schimbat în 1989 doar sigla și pe câteva dintre persoanele de la vârf care fuseseră mai expuse, dar niciodată nu a încetat să influențeze politica, economia și societatea românească. 

Acum se cred și îndreptățiți să aibă monumente. Dintre cei 800000 de "reeducați" care au trecut prin experimentul inuman de la Pitești, un sfert dintre ei nu au nici azi cruce la căpătâi. Ne mai trebuie doar o lege care să oblige adevăratele victime care au fost anchetate și torturate de către securitatea criminală să aducă omagii și buchete de flori la acest monument. 

Am oprit puțin și la Memorialul "Închisoarea Pitești" unde pereții scorojiți ai clădirii m-au trimis cu gândul înapoi în trecut. Dacă acești pereți ar avea gură și-ar putea povesti toate ororile petrecute acolo am rămâne împietriți de durere, pe veci.

Am vizitat culoarele lungi și întunecoase, camerele goale care au ținut cândva loc de celule, am trecut pe lângă sala de anchetă, am urcat scările mâncate de carii care duceau spre camera 4-spital de la etaj, unde s-au întâmplat cele mai îngrozitoare atrocități. Din fiecare ungher încă răzbate urletul de disperare și durere.

Am dorit să deschid acea ușă a camerei 4, încăperea suferinței care azi a devenit altar, loc de rugăciune și reculegere, plin de candele aprinse care plâng.

Am aflat de la ghidul care ne însoțea că de două ore ușa acelei camere este închisă. Ne-a rugat să înțelegem. Se afla acolo fiica unui fost deținut politic, torturat în urmă cu 73 de ani între acei 4 pereți.

A cerut să fie lăsată singură, să se roage pentru sufletul părintelui ei. Să vorbească în taină cu Dumnezeu, că nu este posibil să se schimbe lumea. Călăii nu pot deveni victime cum nici demonii nu pot deveni îngeri. Nu este posibil ca securiștii care ne-au distrus părinții și viețile să distrugă și istoria. 

Când am ajuns în ultima camera dedicată Revoluției Române din decembrie 1989, discursul dictatorului Ceaușescu m-a trezit la realitate. 

Ce vremuri indiferente trăim. 

Românii au dat ieri fuga la o coadă imensă, la un fast-food, unde Dorian Popa a anunțat că a oferit 3000 de shaorma gratis. Sarac și flămând, popor român! Nimeni, niciodată nu ne va scoate foamea din gât!”

CITEȘTE ȘI: Scriitoarea Doina Jela, verdict necruțător: ”Monumentul ăsta n-a răsărit din senin. A răsărit din indiferența noastră și a copiilor noștri pentru ceea ce am trăit noi. Ba chiar uneori din complicitatea lor ignorantă și agresivă”