Părintele Nicolae Tănase

este cunoscut și recunoscut pentru minunata sa slujire filantropică, ajungând în ultimele decenii una dintre puținele alternative pentru femeile aflate în dificultate, la un pas de avort, sau pentru familiile care nu își pot permite material creșterea propriilor copii. Tată spiritual și nemijlocit, prin grija cotidiană față de mii de vieți, an după an, indiferent de inflație, politică sau alți factori, Părintele Tănase reprezintă un real exemplu, așa cum exemplari sunt toți cei care, clerici și laici, femei și bărbați, mai mult, mai puțin sau chiar deloc cunoscuți, ilustrează principiile de bază ale asistenței și teologiei sociale: solidaritatea, subsidiaritate, șansa dată în general vieții.

Acum, cum știm, harismele sunt împărțite în Biserică, nu toți cântând la fel de meșteșugit, cum nici toți nu pictăm sau predicăm la nivel elevat. În recenta luare de poziție, Părintele a avut câteva formulări profund nefericite, pereche cumva cu altele făcute în aceeași direcție de un eminent profesor de teologie, în consecință mai grave, precum Vasile Răducă. Acesta din urmă susținea că, declarând că au fost violate, tinerele ascund faptul că le-a și plăcut. Sigur, afirmația este imbecilă. Părintele Tănase, la rândul lui, a spus că în procesul atracției erotice o parte din vină sau responsabilitate o au și fetele. Nici aceste vorbe nu sunt digerabile. Chiar deloc. Pastoral și psihologic, cultural și juridic, nu poți aduce chestiunea agresiunii sexuale atât de jos, sub centură.

Că, da, multe fete, de la vârste fragede deja, se îmbracă așa cum le vedem pe stradă, asta este adevărat. Dar la fel s-au petrecut lucrurile și la apariția fustei mini sau a costumului de baie. Să nu fim ipocriți sau acriți. Permanent, din fericire, raportul dintre sexele opuse și complementare a avut, are și va avea un acele ceva fără de care frunzele nu ar mișca și nici scâncetele de copil nu ar înviora aerul umanității printr-un nou purtător de speranță în ciuda condițiilor în care va fi apărut pe lume. Important este să nu fie ucis.

Pe scurt, Părintelui Tănase i-a scăpat pur și simplu porumbelul din gură, ceea ce se întâmplă, la rigoare și cu urmări felurite, nouă tuturor. Da, viziunea pseudo-teologică despre femeie și locul ei în Ortodoxie este chestionabilă. Nu de ieri, de azi. În ciuda unei mariologii admirabile, a cultului Maicii Domnului adică, și a Sfintelor din calendar, masculinitatea noastră dreptcredincioasă calcă antropologic frecvent strâmb. La propriu și la figurat. Asta dacă nu calcă de-a dreptul oblic, în dungă, dar nu mai puțin scandalos.

La urma urmelor, revenind în încheiere la multitudinea harismelor, iată de ce este bine să vorbească despre anumite teme unii și despre altele alții. Iată de ce, instituțional, trebuie să existe un purtător de cuvânt. Oricât de enervant este pentru unii obișnuiți oricum să nu audă, dar nici să vadă defectele inerente condiției noastre limitate. Părintele Tănase trebuie îngăduit și înțeles ca fiind fundamental bine intenționat, luându-și pe viitor, îndrăznesc să îi sugerez, mai mult timp pentru prezentarea nuanțată a bogatei și, repet, pilduitoarei lui misiuni nobile de până acum și pentru care merită un sincer și călduros

mulțumesc!