Regretatul Claudiu Iordache, singurul parlamentar din prima legislatură post-Revoluție care NU a votat pentru recunoașterea independenței R.Moldova, înțelegând exact ce urma să se întâmple: deși unioniștii basarabeni gândiseră Declarația de Independență ca o etapă în vederea Reunificării cu România, aceasta avea să fie deturnată și transformată în ”independență” față de… România

După ce Basarabia (R.Moldova), urmare a reformelor gorbacioviste, precum și a contextului internațional de destrămare a Imperiului Sovietic, reușește cu mult curaj să se elibereze de sub ocupația rusească și să-și proclame independența și suveranitatea, România a fost primul stat din lume care a răspuns imediat acestei noi situații create, emițând declarații atât la nivel guvernamental, cât și parlamentar de recunoaștere pe plan internațional a celui de-al doilea stat românesc. 

Astfel, în 1991, România a fost primul stat care a recunoscut independența Republicii Moldova, la scurt timp după proclamarea acesteia de către primul Parlament constituit în urma unor alegeri libere și democratice, cunoscut la Chișinău și ca ”Parlamentul Independenței”. Simbolic, recunoașterea autorităților și a legislativului independent de la Chișinău a venit de la primul legislativ independent post-comunist și post-revoluționar de la București. La fel de simbolic, după recunoașterea venită din partea României, R.Moldova a fost recunoscută de către Georgia, un stat post-sovietic, precum și un ”frate de suferință” al Basarabiei noastre care trecuse prin aceleași politici represive ale ocupației sovietice. 

Totuși, NU toți politicienii de la București aveau aceeași părere atunci când a fost vorba despre oferirea (recunoașterea) independenței și suveranității statului românesc de la est de Prut. A existat un singur parlamentar român din prima legislatură independentă și post-comunistă de la București care a dat un vot negativ acestui proiect legislativ. Numele lui este Claudiu Iordache, unul dintre eroii Revoluției Române la Timișoara, acolo unde a fost membru în Comitetul Revoluționar înființat chiar în balconul Operei din Timișoara. 

Claudiu Iordache a fost membru fondator al Frontului Democratic Român, primul partid antitotalitar/anticomunist din România, înființat în 20 decembrie 1989 în balconul Operei din Timișoara, în zilele Revoluției Române. Acesta a fost ulterior membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională – Timiș, parlamentar în Adunarea Constituantă (deputat) (1990-1992). În perioada dictaturii comuniste a fost anchetat de Securitate între anii 1972 și 1973, conform dosarului CNSAS cu numărul 180609. În ciuda acestor suplicii, Iordache nu a fost membru al PCR, securiștii nereușind să-l racoleze în structurile ”partidului unic”. 

Ce credea Claudiu Iordache despre Basarabia noastră

În zilele de proclamare a independenței și suveranității de stat a R. Moldova, Claudiu Iordache a fost printre foarte puținii parlamentari, dacă nu chiar unicul care nu a ezitat să susțină punctul de vedere al României din perspectiva unor evenimente istorice nu prea îndepărtate (condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov și lichidarea consecințelor sale), ce nu putea fi altul decât reîndrumarea, cât încă mai exista posibilitatea și mai permitea timpul și contextul internațional, a Basarabiei de la o independență deplină și recunoscută de jure de către întreaga comunitate internațională, la o Reunificarea firească cu patria-mamă România. 

Desprinderea Basarabiei de Imperiul Sovietic era un pas uriaș pe care l-au făcut românii de la est de Prut, însă, avertiza Claudiu Iordache, din acel moment, adică din 1991-1992, adâncirea și internaționalizarea recunoașterii și independenței R. Moldova nu mai putea fi decât față de... România. 

“Sunt singurul dintre parlamentari ce votează contra. Ireparabilul s-a produs. Mă trezesc ameninţat pe culoarele Camerei. Dintr-o dată, parcă am lepră. Domnii parlamentari nu se sfiesc să-mi arate ostilitatea lor. Seara, Cornelius Roşiianu anunţă opinia publică românească, şi nu numai, că singurul vot împotrivă a fost “al cui credeţi? al deputatului Iordache de la Timişoara!” Oamenii mă privesc duşmănos pe străzi. Cei care mă văd mereu lângă ei, trăind asemenea lor, nu ştiu să respecte decât fastul celor care îi dispreţuiesc! Trăiesc un vis urât, de un urât profund. Dintr-o dată mă simt exilat din ţara mea, dar nu în afara ei, ci înăuntrul unei neînţelegeri dintre cele mai grave. Mă simt iarăşi singur, nemeritat de singur, în România, singur între români…”, își amintea cu tristețe Claudiu Iordache (detalii AICI). 

Trei ani mai târziu, în numărul din 27 aprilie 1994 al “României Libere”, Simona Popescu va scrie: “Puterea de la Chişinău nu uită să speculeze mereu greşeala pe care Parlamentul României a făcut-o când a recunoscut independenţa statului Moldova. La vremea aceea, singurul parlamentar (Claudiu Iordache) care a atras atenţia că gestul respectiv înseamnă pierderea Basarabiei a fost privit cu adâncă uimire!” 

(Fragment din volumul Singur între români, publicat în 1997)