"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Anul 882 coincide cu întemeierea Rusiei Kievene, când prințul Oleh s-a instalat pe tronul de la Kiev. În 1187, toponimul ”Ucraina” a fost menționat pentru prima oară în Cronica Kievului. De-atunci, evoluțiile istorice au modelat acest teritoriul în diverse moduri, iar populația s-a aflat, în repetate rânduri, sub diverse ocupații.
Secolul al XX-lea a certificat, în diverse războaie și confruntări, eficiența luptei de gherilă, aceasta fiind purtată de partizani. Mișcările de partizani au devenit factori importanți. De-a lungul istoriei Ucrainei, întâlnim multe exemple de astfel de lupte, combatanții organizându-se pe cont propriu. Asta pentru că ucrainenii sunt individualiști înnăscuți. Dar această monedă are, inevitabil, două fețe. Pe de o parte, se pare că este foarte dificil să-i organizezi pe ucraineni sub conducerea unei structuri de stat, în timp ce, pe de altă parte, nu-i poți menține sub o dictatură.
De altfel, în 1919, înainte de retragerea armatei roșii din teritoriile ucrainene, liderul bolșevic Leon Troțki a avertizat că e ușor să preiei puterea în Ucraina, dar e imposibil să o păstrezi.
”Numiți-o memorie istorică: odată cu izbucnirea războiului, am văzut această abilitate a ucrainenilor de a se auto-organiza la nivel orizontal. Am avut de-a face cu o explozie a auto-organizării”, punctează Dmytro Bilyy, doctor în istorie, profesor și scriitor.
Cu pieptul gol în fața tancurilor rusești
După prima ofensivă rusească purtată la scară largă, ucrainenii au ieșit în număr mare în stradă, uneori oprind cu piepturile goale tancurile rusești, în diverse orașe și sate. Și asta s-a întâmplat de la Koryukivka (regiunea Cernihiv) până la Melitopol (regiunea Zaporizhzhia). În momentul în care rușii s-au așezat pe poziții, rezistența ucraineană a fost forțată să treacă în subterană. De fapt, într-o subterană armată, aceasta fiind caracteristica războiului de gherilă modern pe care îl poartă ucrainenii. Urmarea? De multe ori apar informații confirmate despre aruncarea în aer a unor depozite de muniții sau clădiri administrative, dar și despre uciderea unor colaboraționiști în teritoriile ocupate.
O altă caracteristică extrem de importantă a rezistenței subterane rezidă în amplul flux de informații utile care vine din orașele aflate sub ocupație.
Cei mai mulți dintre tineri s-au organizat în clandestinitate. Printre ei sunt și vârstnici. Partizanii acționează neobservați și eficient. Pe lângă uciderea unor invadatori și a unor colaboraționiști, ei transmit și multe informații esențiale – locațiile exacte ale clădirilor administrației rusești de ocupație, ale cazărmilor și ale depozitelor de muniții și armament.
Războiul de partizani comportă multe etape. Grupările disparate lovesc într-o zonă sau alta, provoacă incendii, explozii și ucid colaboraționiști. Drept urmare, rușii sunt forțați să răspundă – se accentuează represiunea. La rându-i, această represiune cauzează un răspuns-răzbunare din partea partizanilor, grupările acestora crescând semnificativ.
Curajul și loialitatea absolută a partizanilor, care se jertfesc neștiuți în spatele liniilor inamice, reprezintă inima rezistenței ucrainene. Ideologia luptei lor – până la moarte, orice compromis fiind exclus – e un exemplu pilduitor pentru noi toți. Asta pentru că ucrainenii nu luptă doar pentru eliberarea teritoriilor ocupate, ci luptă pentru supraviețuirea și conservarea națiunii lor.
În articolul de astăzi vă voi prezenta o serie de relatări despre rezistența dârză a noii generații de partizani ucraineni.
Nașterea unei noi rezistențe
După începutul invaziei rusești la scară largă, au apărut primele grupări de rezistență, ATESH numărându-se printre acestea. ATESH a fost înființată în vara lui 2022, în comunitatea tătărească și în cea pro-europeană din Crimeea ocupată. În limba tătarilor, ”atesh” înseamnă foc.
Printre primele acțiuni ale combatanților ATESH s-au numărat înrolările în cadrul Forțelor Armate ale Federației Ruse cu scopul de a cauza distrugeri din interior. Represaliile au fost cumplite.
În aprilie 2022 apăruse o altă grupare – Zhovta Strichka (Panglica Galbenă), al cărei interes principal e axat pe strângerea de informații.
De altfel, rezistența a început să se coaguleze aproape imediat după ocuparea regiunii Herson, în primele zile ale invaziei rusești la scară largă. Localnicii au ieșit pe străzile orașului deja ocupat,fluturând steaguri ale Ucrainei și afișând mesaje cu textul ”Nu ești binevenit aici!”. Apoi, locuitorii au organizat proteste masive, și-au legat panglici galbene la brațe, au afișat bannere și au desenat graffiti cu tematici patriotice. Treptat, oamenii s-au adaptat unor noi metode de luptă.
Pe lângă faptul că activiștii acționează exclusiv anonim, o trăsătură distinctivă a grupării Zhovta Strichka este că aceștia nu se unesc din motive de securitate.
Metode de luptă violente și nonviolente
În teritoriile ucrainene temporar ocupate activează multe grupări de rezistență, metodele de luptă diferențiindu-se de la caz la caz, în funcție de evoluții și conjuncturi: împușcarea sau otrăvirea colaboraționiștilor, incendierea mașinilor și cazărmilor armatei ruse.
”Ne-am extins mișcarea de partizani asupra tuturor teritoriilor temporar ocupate ale Ucrainei, precum și asupra întregii Federații Ruse de la Kaliningrad până la Vladivostok. Partizanii ATESH îi lichidează pe colaboraționiști, cauzează sabotaje la facilitățile logistice ale rușilor și supraveghează ținte importante. Toate informațiile strânse la trimitem Forțelor Armate ale Ucrainei. Nu toată lumea poate pune mâna pe arme, dar suntem convinși că toți ucrainenii pot face o rezistență eficientă”, au transmis partizanii ATESH.
Cu toate acestea, presiunea exercitată asupra colaboraționiștilor este posibilă și prin metode nonviolente, în special, mă refer la metode civice de rezistență. Iată ce s-a întâmplat în regiunea Herson:
”Puteți împrăștia manifeste, panglici galbene, puteți desena graffiti cu mesaje incisive. Colectați și ardeți propaganda rusă, distrugeți simbolurile fascismului rus – steagul Federației Ruse, panglica Sfântului Gheorghe și alte gunoaie”, îndeamnă activista Zhovta Strichka.
Ea a mărturisit că s-a alăturat rezistenței pentru că a vrut să le ridice moralul oamenilor asupriți din jurul ei. Neavând o imprimată, a desenat cărți poștale cu tematici anti-rusești. Cu o altă ocazie, Zhovta a petrecut câteva ore pentru a finaliza două bannere de mari dimensiuni pe care invadatorii le-au distrus aproape imediat, însă femeia nu a renunțat și a continuat să acționeze zilnic, ținându-și activitățile complet secrete.
Multe vești despre partizani vin în special din regiunea Luhansk, unde steagurile rusești sunt înlăturate zilnic din anumite locații. Uneori, localnicii desenează simboluri rusești pe ziduri, pictându-le în culorile drapelului ucrainean.
Cu toate acestea, regiunea Luhansk se află sub o ocupație brutală – este aproape imposibil să intri acolo și e foarte greu să te întorci. De altfel, situația e similară și în teritoriile temporar ocupate din regiunile Zaporizhzhia, Luhansk, Herson și Donețk.
Pe ruși îi deranjează enorm activitățile de partizanat desfășurate în regiunea Luhansk. După fiecare lovitură pe care o încasează, rușii declanșează persecuții cumplite, făcând totul pentru a-i identifica pe cei care acționează clandestin. Invadatorii îi terorizează chiar și pe școlari.
În condițiile represiunii rusești, rezistența locuitorilor este în scădere. Nu e deloc surprinzător, în contextul în care rușii recurg la cele mai dure metode pentru suprimarea rezistenței. Răpesc oameni în plină zi, îi țin în captivitate, îi torturează, îi ucid și le persecută familiile. În plus, invadatorii îi pot duce în Federația Rusă pe toți cei catalogați drept ”deosebit de periculoși”, acolo fiind aruncați în spatele gratiilor. Rușii ascund informațiile despre acești oameni răpiți.
Inevitabil, odată cu teroarea în creștere, sporesc și informațiile despre colaboraționiști și despre crimele de război rusești.
”Când forțele armate ucrainene au intrat în Krynky (regiunea Herson – n. red.) a avut loc o explozie a persecuțiilor rusești. Fiindcă au înregistrat mulți morți și răniți în rândurile lor, rușii și-au vărsat furia asupra localnicilor: violențe fizice, percheziții, detenție”, explică Zhovta Strichka.
La rândul lor, reprezentanții ATESH spun că, inițial, rușii n-au crezut că ucrainenii vor reuși să coaguleze o rezistență activă în Crimeea temporar ocupată, dar în scurt timp opinia lor s-a schimbat la modul diametral. Sursele ATESH din cadrul FSB au informat că în peninsulă sosesc noi detașamente operaționale ale acestui serviciu secret. Evident, Departamentul Central al FSB de la Moscova nu are încredere în departamentul FSB din Crimeea, acuzându-l că-i sabotează munca. Motivele acestor disensiuni sunt activitățile ATESH și ale altor grupări pro-ucrainene de rezistență.
De notat că, până la 24 februarie 2022, în Crimeea a existat rezistență, dar aceasta s-a exprimat, în principal, într-o formă politică. Mulți locuitori ai peninsulei și-au manifestat opoziția față de ocupația rusească. Cea mai evidentă confirmare a acestui fapt o reprezintă numeroasele arestări ale activiștilor tătari din Crimeea și din alte zone temporar ocupate ale Ucrainei.
”Curând după ce am transmis coordonatele către trupele noastre, am auzit explozii”
Mulțumită informațiilor primite din spatele liniilor inamice, Forțele de Apărare ale Ucrainei au posibilitatea de a lovi armata rusă în zone în care nu se așteaptă.
”Datorită armelor moderne și profesionalismului Forțelor Armate ale Ucrainei, fiecare lovitură reamintește inamicului că este doar o mică pagină în istoria teritoriilor ocupate”, a punctat Centrul de Rezistență Națională.
În martie 2022, Ministerul Reformei Digitale a creat chatbot-ul EVoroh (”Aici este inamicul”).
”Dacă vedeți invadatori ruși sau echipamente rusești, trimiteți o localizare geografică exactă a acestor ținte, precum și fotografii și videoclipuri. Pentru a face acest lucru, va trebui să vă confirmați identitatea prin intermediul aplicației Diia”, a explicat Ministerul Reformei Digitale.
Ucrainenii au răspuns acestei solicitări, însă nu toți au reușit să treacă verificarea din cauza comunicării instabile. Drept urmare, informațiile au fost transmise în toate modurile posibile.
Cel mai adesea, oamenii din teritoriile ocupate folosesc VPN-uri pentru a-și trimite în siguranță diversele înregistrări video. Aplicația vă permite să vă schimbați locația atunci când vă ”conectați”.
O activistă a relatat că în timpul în care a rămas sub ocupația rusească a ieșit cât mai des la ”plimbări”, timp în care a filmat o serie de ținte importante. Ajunsă acasă, a transmis coordonatele către trupele ucrainene.
”În acea perioadă, invadatorii începuseră să pună mâna pe anumite clădiri unde își instalau administrația de ocupație. Unii ruși din conducere – la fel și unii colaboraționiști – își aduseseră și familiile acolo. Curând după ce am transmis coordonatele către trupele noastre, am auzit explozii”, a relatat activista.
Importanța sprijinului din exterior
Reprezentanții grupărilor de partizanat punctează că este foarte important să simtă sprijin din exterior – adică din teritoriile controlate de Ucraina. Activitățile lor nu sunt în zadar. Există forța necesară continuării luptei.
Sprijinul informațional este extrem de important pentru susținerea războiului de gherilă.
”Oamenii din teritoriile temporar ocupate ale Ucrainei aud informații despre activitățile noastre. Datorită acestui fapt, ei văd că există o oportunitate reală de a rezista ocupației rusești. Acest fapt ne permite să atragem noi combatanți și să ne extindem”, au explicat reprezentanții ATESH.
