"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Iranul ultimilor ani a fost într-o mare creștere de formă politică și militară, până la câștigarea alegerilor din America de către președintele Donald Trump.
Țara cea mai agresivă din Orientul apropiat, ai cărei conducători au ca obiectiv declarat distrugerea Israelului și a Arabiei Saudite, a avut câțiva ani buni de libertate de acțiune din partea Americii, din cauza convingerii președintelui Barack Obama că astfel va putea ajunge la o înțelegere satisfăcătoare cu Teheranul pe problema înarmării nucleare, înțelegere cuprinsă în ceea ce s-a numit Planul Comun de Acțiune Cuprinzător (JCPOA), aprobat de Consiliul de Securitate al ONU prin Rezoluția 2231(2015) la 20 iulie 2015.
Înțelegerea prevedea, printre altele, ridicarea sancțiunilor economice, lucru care a dat Iranului o imensă oportunitate de a-și îmbogăți bugetul cu banii proveniți din vinderea fără restricții a petrolului și a gazelor pe piața internațională. Marea problemă a fost că Iranul nu a respectat termenii acordului în problema armamentului nuclear și, mai mult, a folosit banii câștigați prin ridicarea sancțiunilor la înarmare și la susținerea grupărilor teroriste care îi sunt subordonate – mai multe detalii AICI –, iar Americii, care i-a făcut concesii și a acceptat ridicarea sancțiunilor în încheierea Acordului din 2015, i-a răspuns ca unei țări inamice, susținând în continuare mișcările antiamericane și ajungând până la a reține 10 militari ai marinei americane aflați pe două șalupe care erau în apropierea apelor teritoriale ale Iranului, în Golful Persic – mai multe detalii AICI.
În final, administrația Trump a denunțat acordul JCPOA și a repus în vigoare sancțiunile împotriva Iranului, care are acum trupe regulate ori paramilitare ce luptă în Yemen, în Siria, care sunt bine așezate și în Irak și în Liban, de unde amenință atât Israelul și Arabia Saudită, dar și trupele americane.
Trupele iraniene din Siria au încercat de mai multe ori să atace Israelul, dar fost permanent respinse de aviația israeliană. În schimb, din Yemen, trupele Houthis susținute de Iran au atacat de mai multe ori Arabia Saudită, ultimele lovituri fiind date săptămâna trecută asupra unei centrale care produce curent electric din orașul Al Shuqaiq, aflat în sudul țării, cu o rachetă de croazieră și alta, asupra aeroportului Abha, tot cu o rachetă de croazieră, rănind 26 de civili. Pe 14 mai, tot din Yemen, au fost lansate mai multe atacuri cu drone împotriva conductei Aramco East West, aflată mult în interiorul Arabiei Saudite – mai multe detalii AICI.
Adăugând la toate acestea și atacurile din ultimele zile date asupra celor 6 nave civile ce tranzitau Golful Oman, care, după toate indiciile, au fost lansate tot de Iran, avem o imagine clara a modului în care acționează conducerea de la Teheran în regiune.
Doborarea unei drone americane, zilele trecute, a fost dublată de amenințarea publică făcută de comandantul Gărzilor Revoluționare, generalul Amir Ali Hajizadeh, care a declarat că ar fi putut da ordinul să fie doborât un avion Boeing P8 al armatei americane cu 35 de militari la bord, care zbura desupra apelor internaționale – mai multe detalii AICI.
Agresivitatea crescândă a Iranului nu poate fi lăsată fără răspuns și asta încearcă să facă acum America – să îndepărteze pericolul care îl constituie prezența trupelor iraniene și a celor subordonate acestora într-o zonă dintre cele mai tranzitate din lume, cum este Golful Oman pe unde trece aproximativ 20% din gazul natural lichefiat și 30% din petrolul produs la nivel mondial. Dacă la acest moment răspunsul armatei americane la agresiunile Iranului a fost oprit de președintele Trump, asta nu înseamnă că aventura militaristă iraniană va mai putea continua fără să determine un răspuns sever din partea armatei americane – mai multe detalii AICI.
