Războiul mai puțin văzut al Ucrainei cu Rusia care produce daune semnificative Kremlinului. Kievul are o uriașă fereastră de oportunitate de a ataca ținte strategice tot mai adânc în teritoriul rusesc, pe care Moscova nu e capabilă să le protejeze decât slăbind protecția frontului

În ultimele luni, dronele ucrainene au pătruns tot mai adânc în teritoriul rusesc, lovind o rafinărie de petrol aflată la mare distanță de graniță, dar și de orașul Sankt Petersburg din nord-vestul Rusiei, iar, mai recent, o fabrică de asamblare a dronelor din republica Tatarstan, arată o analiză publicată de site-ul independent „The Moscow Times”.

Atacurile aeriene ale Ucrainei, din ce în ce mai dese, perturbă serios producția de motorină și benzină a Rusiei, Kievul sperând să afecteze semnificativ finanțele Kremlinului și aprovizionarea cu combustibil a mașinăriei rusești de război.

Între ianuarie și aprilie 2024, atacurile aeriene ucrainene au avariat 19 instalații militare și cel puțin 29 de fabrici, rafinării de petrol și centre de depozitare din Rusia.

Multe dintre ținte se află la distanță mare de regiunile de graniță, țintite anterior. Una dintre cele mai importante lovituri a avut loc în 21 ianuarie, când a fost bombardat un terminal de petrol și gaze aflat la peste 1.000 de kilometri de graniță în regiunea Leningrad.

 Apoi, la 2 aprilie a fost lovită o fabrică care producea drone Shahed de concepție iraniană în Elabuga din Tatarstan. 

Forțele de apărare ucrainene sunt încrezătoare că ar putea pătrunde și mai adânc în teritoriile rusești, mărind raza de acțiune a dronelor lor până la 3.000 de kilometri, ceea ce le-ar permite să lovească ținte dincolo de Urali. 

În plus, frecvența și numărul de drone utilizate sunt în continuă creștere. Potrivit Ministerului rus al Apărării, cel puțin 53 de drone au fost folosite pentru a ținti aerodromurile rusești din Morozovsk și Yeysk pe 5 aprilie.  

Capacitatea de a lansa astfel de roiuri de vehicule aeriene fără pilot (UAV) depinde de capacitatea de producție a Ucrainei, precum și de donațiile aliaților Kievului. Din fericire, acestea sunt în continuă creștere. Nivelul producției și livrărilor de UAV-uri în Ucraina a crescut de peste 120 de ori în 2023, ca parte a unui efort mai mare de a reduce decalajul față de capacitățile de atac ale Rusiei. 

În prezent, cel puțin 10 producători ucraineni realizează UAV-uri cu rază medie și lungă de acțiune. În noiembrie anul trecut, unul dintre ei ar fi început să producă în masă o dronă kamikaze cu o rază de acțiune de 1.000 de kilometri. În februarie 2024, ministrul industriilor strategice Oleksandr Kamyshyn a anunțat că Ucraina a ajuns deja Rusia din urmă în ceea ce privește producția de drone similare cu Shaheds pe care Rusia le folosește cu efect distructiv împotriva Ucrainei.

„Ucraina are un plan menit să reducă potențialul Federației Ruse, care acoperă industria militară a agresorului, ținte militare critice, aerodromuri, puncte de comandă și control ale inamicului etc", a declarat șeful serviciilor de informații militare ucrainene, Kyrylo Budanov, după lovitura asupra aerodromului Djankoi din Crimeea.

Potrivit lui Budanov, mutarea unui segment de război pe teritoriul rusesc are efecte directe asupra situației de pe frontul ucrainean. El a mai precizat că Ucraina plănuiește noi atacuri cu drone, precum și atacuri transfrontaliere ale voluntarilor ruși care acționează în interiorul Rusiei cu sprijinul Kievului, pentru a demonstra că președintele Vladimir Putin este incapabil să apere teritoriul țării sale.

Pagubele provocate de loviturile Ucrainei asupra rafinăriilor de combustibili fosili și obiectivelor militare din adâncul teritoriului rusesc devin o problemă din ce în ce  mai serioasă pentru Kremlin. Ca urmare a acestei strategii, rafinăriile rusești au pierdut 10% din capacitatea lor față de anul trecut. Atacul asupra aerodromului militar Morozovsk din regiunea Rostov din 5 aprilie a distrus cel puțin 6 aeronave, inclusiv bombardiere Su-27 și Su-34M, pe care Rusia le folosește pentru a transporta soldați în orașele de pe linia frontului. 

Mai mult, Kremlinul se confruntă cu o altă problemă la fel de acută: interiorul său este relativ neprotejat. 

Dimensiunea uriașă a teritoriului Rusiei a fost mult timp în avantajul său strategic, deoarece Ucraina nu avea forțele și mijloacele necesare pentru a lovi ținte la mai mult de 100-160 de kilometri de graniță. Pe măsură ce Ucraina își mărește numărul de drone de care dispune, ea dezvoltă și drone care pot lovi tot mai adânc în teritoriul rusesc. Prin urmare, dimensiunea teritoriului rusesc se transformă dintr-un avantaj într-un dezavantaj, crescând riscul de a lovi noi ținte în alte regiuni din partea europeană a Rusiei.

Acest lucru se datorează faptului că este dificil de acoperit o suprafață atât de mare cu sistemele de apărare aeriană de care dispune Rusia. 

În prezent, mai mult de 50 de sisteme de apărare aeriană Panțir sunt folosite protejarea împotriva atacurilor UAV. 

După ce atacurile asupra rafinăriilor s-au intensificat, acestora li s-a indicat să achiziționeze sisteme electronice de război pe cheltuiala proprie, existând prea puține rachete sol-aer pentru a acoperi fiecare locație industrială critică.

Pentru a suplini această deficiență, Rusia a decis să creeze grupuri mobile de apărare aeriană, similare celor ucrainene, care vor fi înarmate cu arme antiaeriene și mitraliere grele. Totuși, acestea nu vor putea contracara complet și eficient dronele, deoarece potențialele ținte se află la distanțe mari unele de altele. Prin urmare, conducerea rusă s-ar putea confrunta cu o alegere: să protejeze spațiul aerian aflat deasupra formațiunilor sale militare din Ucraina ocupată sau să își protejeze propria infrastructură din Rusia.

Această dilemă este deja evidentă, deoarece Kremlinul a fost nevoit să mute sistemele de apărare aeriană din Orientul Îndepărtat al Rusiei către Moscova și Crimeea la începutul anului. Și, probabil, chiar mai devreme, sistemele de apărare aeriană S-400 au fost transferate din regiunea Kaliningrad pentru a înlocui pierderile de astfel de sisteme în războiul din Ucraina.

Extinderea sistemelor de apărare aeriană rusești în acest fel nu numai că lasă expuse țintele terestre, dar lasă și avioanele rusești fără apărare. Merită să menționăm aici doborârea masivă a bombardierelor rusești Su-34 la începutul anului 2024, când 13 aeronave au fost doborâte. Doborârea a două avioane rusești de detectare radar cu rază lungă de acțiune A-50U și a unui centru de control aerian IL-22 au fost, de asemenea, lovituri semnificative.

La 19 aprilie 2024, pentru prima dată de la invazia la scară largă, un bombardier strategic rusesc cu rază lungă de acțiune Tu-22M3 care transporta rachete de croazieră X-22 a fost distrus. Aeronava a fost lovită de o rachetă de apărare aeriană ucraineană la o distanță de 300 km de granița cu Ucraina.

Putem presupune că unele sisteme de rachete sol-aer au fost deja mutate din Ucraina ocupată în Rusia, lăsând aceste zone fără acoperire. 

Numai săptămâna trecută, Ucraina a lovit 4 instalații din Ucraina ocupată aflate în spatele liniilor inamice, inclusiv un sediu militar din Lugansk. 

De exemplu, atacul asupra aerodromului Djankoi din Crimeea a distrus 4 lansatoare S-400, 3 stații radar, un centru de control al apărării aeriene și echipamente de supraveghere. Lovitura a fost efectuată cu șapte rachete tactice ATACMS, pe care Statele Unite le-au predat Ucrainei în toamna anului 2023. Odată cu adoptarea de către Congresul american a unui nou pachet de asistență militară și financiară în valoare de 60 de miliarde de dolari în aprilie 2024, se poate spune cu siguranță că vor mai urma și alte astfel de lovituri.

Crimeea a devenit o țintă deosebit de specială pentru atacurile aeriene asupra unor instalații critice, cel puțin 6 obiective militare fiind lovite de la începutul anului 2024. Pe lângă aerodromul Djankoi, au fost distruse centrul de comunicații al Diviziei 31 de apărare aeriană, postul de comandă subteran și centrul de comunicații al aerodromului Saki, radarul aerodromului Belbek, principalul centru special de comunicații al Flotei ruse a Mării Negre. Loviturile au avut loc chiar dacă Rusia acordă o atenție deosebită apărării peninsulei. 

Decizia forțelor armate ucrainene de a viza sistematic această zonă este parte integrantă a încecării de eliberare a sudului Ucrainei și a Crimeei. Această tactică de a „înjunghia mortal” Rusia prin atacuri (înțepături) „într-o mie” de puncte reduce semnificativ capacitatea inamicului de a apăra regiunea. 

Prin astfel de atacuri, Ucraina eliberează câmpul de luptă pentru apropiata utilizare a avioanelor F-16 occidentale. În același timp, lovind adânc în Rusia, forțele armate ucrainene suprasolicită capacitățile de apărare aeriană rusești.

Kievul se luptă dramatic pentru această fereastră de oportunitate deschisă, înainte ca inamicul să reușească să sporească protecția țintelor sale cu ajutorul războiului electronic și prin constituirea unor grupuri mobile de răspuns care să apere mai eficient obiectivele vizate de drone. Fereastră de oportunitate trebuie să fie valorificată la maxim și este un semnal pentru partenerii Kievului de a accelera la maxim asistența militară pentru a oferi Ucrainei un avantaj.