”21 de rubini”. O goarnă a propagandei ruse

Am văzut filmul 21 de rubini. O șhaorma cu de toate, dar fără ciorbă și cu puține înjurături. Un amestec de Las Fierbinți cu House of Cards, cu inserții din Moartea domnului Lăzărescu. Multe fire narative și personaje care se amestecă, apar și dispar, fără vreo structură clară. 

Filmul se vrea o critică la adresa Bisericii Ortodoxe, dar reușește să fie o goarnă a propagandei ruse.

Pe scurt, scenariul spune că suntem o colonie, în care șefi din SUA și de la Bruxelles decid tot ce au chef, în special la beție. Aici este vorba de numirea noului procuror general. 

Americanul este Mickey Rourke, care face un rol groaznic. Un bufon mereu alcoolizat, cu baston de boier și trabuc, pe care românii îl duc slugarnic în pădure, la muzică populară în jurul căprioarei proaspăt vânate. Șofer cu girofar este Bobonete. Scene de Borat, filmate de amatori.

Șefa de la Bruxelles este îmbrăcată în roz, fumează țigări roz, este și ea mai mereu beată, face psihoterapie prietenească cu șefa DNA și o sărută pe gură. Procurorii DNA sunt și ei bețivi și fumători, unul este ofițer de contrainformații acoperit, două procuroare se pipăpie pe la petrceri.

CITEȘTE și ”21 de rubini” versus 24 de carate

Apare și Dorel Vișan în rolul etern al lui Dorel Vișan. La fel și Răzvan Vasilescu. Au experiență, joacă bine. Patriarhul este jucat groaznic, apare din când în când ca personaj negativ, Marele Alb style, dar nu este deloc clar de ce. Este implicat în numirea șefei DNA, iar nu este clar de ce. Apare și Loredana cu sânii pe afară, cântând Bela Ciao pentru stăpânii străini. Mai avem și pandemia, Schengen și războiul din Ucraina. A big bowl of nothing.

Mai avem un episcop care mănâncă ca un porc, altul care a fost informatorul Securității, iar firul narativ, interesant de altfel, care dă titlul filmului, se pierde printre beții și șpăgi. Ceasul cu 21 de rubini e pierdut la alba neagra, în gară, și tot din vina Patriarhului. Corupția din BOR, la admitere la seminar și la repartiția de parohii, rămâne la nivelul unei fraze care se vrea cheie, ”În biserică nu există democrație, doar ascultare”, dar care suna a gol într-un cadru copiat din Balanța.

Șefa DNA, inspirată de LCK, are un iubit de origine rusă, care lucrează la un scenariu de film cu ea și poartă mereu același tricou. Și el fumează și o înșeală la sfârșit, ați ghicit, la beție. După ce o părăsește iubitul va fi arestată, nu știm de ce, apoi pierde și sarcina, finalul este o degringoladă care dă spectatorul afară din sală. Tatăl la nebuni, mama moartă de o o boală accentuată de sinuciderea fratelui. Toate se prăbușesc, nimic nu merge pe aici, pe la noi. 

Un film care te face să îți treacă orice chef de a trăi în România. Mai bine ar fi avut ciorbă.