”21 de rubini” versus 24 de carate

Da, am văzut și m-am lămurit. Filmul este o variantă proastă a lui Mega Image. De toate și la un preț (publicitar) ridicat. 

Sigur, Sofronie (Drincec), episcopul din Oradea, este o lepră, mare chiar, dar nici cu denunțătorul său moral nu pot să rezonez. Îmi sunt amândoi, la pachet, antipatici. Dar ce zic? Unul mai golan decât altul, ca într-o olimpiadă a păcatelor, primii clasați fiind recrutați automat în cea a virtuții. Pe dos. 

Cât mai concis: nu așa putem îndrepta ceea ce este strâmb în Biserica lui Hristos, nu așa ar fi cazul să spunem lucrurilor pe nume. Da, există/existăm mulți slujitori nevrednici - vă rog, o oglindă! -, dar esența faptului eclesial nu rezidă în slăbiciunile individuale, ci în tăria comună. 

Am mai spus și mă repet: contrar bugetului public, Biserica este singura care face din suma minusurilor un enorm și vizibil plus. Este ceva cu adevărat mega. Și de o valoare greu traductibilă în bani. Cursul valoric pleacă oricum de la maximum posibil: Hristos a înviat!

De ce îl critic pe Ciprian Mega? 

Pentru că este un regizor imatur, fără acoperire culturală, de unde și "soluțiile" lui filmice anapoda. Mai are nevoie de măcar două decenii. Începând de azi.

Apoi, pentru că un Claudiu Târziu se simte dator să îl laude și o face, din păcate, căpitănește. Tocmai el, până de curând beneficiar al capitalismului nostru de cumetrie, "se" riscă, lăudând o producție cel puțin mediocră și pe care o traduce politic. În felul lui.

Da, mizeriile pe care le arată filmul sunt reale, scandaloase, iar cine ar critica filmul doar pentru ceea ce vede, să își schimbe ochelarii. Defectul esențial rezidă în maniera în care minusul, mai mult decât evident, nu egalează, la bază măcar, plusul care este Biserica. Nu simt deloc empatia unuia care, ca mine, slujește. Iar asta mă doare cumplit. 

În fine, pentru că nu confund prietenia cu complicitatea. 

Doxa!