Gnoza Georgescu

Nu doar că, prin internet, prostul satului a căpătat vizibilitate mondială, vorba lui Eco, dar chiar la el în bătătură el se ceartă principial cu ochii pe harta lumii, mută granițe, schimbă guverne, contestă medicamente și are habar exact despre conspirațiile curente. Cu un cuvânt, el ar trebui să fie cel puțin primar al comunei sale. La început, că apoi Țara va avea oricum nevoie de el.

Totuși de ce primar (la început)? Are o gospodărie-model? Are daruri și priceperi, competențe și talente? S-a implicat în viața comunității? A sărit în ajutorul celui lovit de năpastă sau a făcut pace între certăreți? Are mai multe studii decât vecinul, dar din acelea adevărate? Nu, nu are nimic din toate acestea și nu a făcut nimic din ceea ce ar fi putut să îl califice. El trebuie să fie lider din misterioasa și irefutabila pricină că știe.

Și nu doar ce știe este hotărâtor, ci cum spune ceea ce știe. Un spectacol! Bărbat cu fruntea în vânt, scrutând orizonturile încețoșate, fixat pe vârfurile invizibile celor din valea plângerii a cotidianului, dorind pentru aceștia fericire și propășire. Face și trimiteri religioase, că de exemplele din istorie este doldora. Pe scurt, când îl asculți, îți trece mahmureala și te simți la rândul tău om. Și mai desfaci o bere.

Ca să nu lungesc: CG este monograma unei gnoze. La începuturi sale, Biserica lui Hristos a avut câteva secole de certuri dogmatice aprige cu tipologia aceasta. Adică a celui care știe, dar altfel, care contrazice evidența, care vrea să îndrepte situația fără să aibă un îndreptar și care, în general, știe ce știe, însă știe cel mai bine ce nu știu alții, fie că au uitat, fie că au fost mințiți, aburiți. Ergo, știința lui eliberează.

Cu el, cu (a)gnosticul CG, nu ai ce discuta. Omul este deja un chihlimbar multimilenar al sedimentelor de cunoaștere, stâncă, baraj natural impenetrabil. Problema rezidă în faptul că nu poți să vorbești, să te înțelegi, nici cu cei care îi ciugulesc din palmă, care nu au nicio problemă cu lipsa de logică, cu ignoranța țanțoșă sau cu delirul ca formă de agregare evoluată a timpului. Așadar:

Detox!