"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Armand Goșu, doctor în istorie, jurnalist, conferențiar universitar și specialist în spațiul ex-sovietic, a explicat în detaliu cât de slabă, chiar rușinos de mediocră este diplomația românească în acest moment, cât de puțin au făcut autoritățile ca România să conteze în această criză regională produsă de războiul din Ucraina, spulberându-i istoricului CNSAS Mădălin Hodor, mai nou și profesor la Academia SRI, toate tezele cu privire la o implicare „subtilă” a României în sprijinul Ucrainei. Hodor invoca recent, înjurând presa care pune întrebări nepotrivite în conferințele de la Palatul Cotroceni, o presupusă discreție a reprezentanților de la vârful statului român, în frunte cu idolul său Klaus Iohannis, în sprijinirea Ucrainei, pentru a nu provoca, chipurile, Rusia. Podul a scris AICI despre aberațiile lui Hodor.
Armand Goșu a făcut toate aceste considerații într-un podcast găzduit pe Youtube chiar de Mădălin Hodor. Reproducem mai jos câteva dintre informațiile importante oferite public de Armand Goșu
„E o continuitate în conducerea statului român. Uitați-vă până astăzi...Dîncu, ministrul Apărării. România are 700 de kilometri de graniță (cu Ucraina, n.red), cea mai mare graniță, mai mare decât toate statele UE și NATO la un loc. Și vorbim de un intelectual, de un profesor universitar. A fost preluat de presa rusă care a rostogolit entuziasmată declarația ministrului român al Apărării. Dar ca și nivel mai jos ca reprezentare, la ce ai prin ministere, secretari de stat, diplomație, prin ambasade...undeva foarte jos. Te-ai învățat cu nivelul ăsta foarte jos și ți se pare că e normal. România băltește într-o mediocritate în care parcă nu a stat niciodată. Cândva, în momente de criză, România avea resurse să-și mobilizeze partea intelectuală ceva mai bine...E prima dată în 150 de ani când te uiți și vezi ce resurse am mobilizat și te sperii. Oameni care nu au ce să caute acolo, oameni cu niște cariere foarte ciudate, care nu știu nimic. Ți-e greu să-ți explici de unde, cum au apărut, ce caută în pozițiile astea...”
„Slavă Domnului că România e în UE și NATO...acum că România e modestă, e un actor modest și nu joacă nimic...până la urmă n-o să vină alții să te mobilizeze...poate că unii chiar sunt fericiți că joci modest, nu ai niciun obiectiv în criza asta, stai cuminte acolo, mai bine. Nu văd să joace ceva (Iohannis), nici la vedere, nici în subteran. Toată lumea joacă la vedere. Asta e o obsesie mai veche de-a noastră, lasă, domle, că știm noi, că în subterane...nu e nimic în subterane, ce e acolo, e și pe masă. Nu contăm în jocurile astea, pentru că dacă ai fi contat, ai fi fost acolo, se discuta cu tine, în condițiile în care tu n-ai nicioă vizită, nici de președinte, nici de secretar de stat. Trec toți prin zona ta, merg la Sofia, merg la...nimeni nu poposește la tine, spun lasă că rezolvăm pe linie militară. E deja un semn de întrebare. Ce ai avut? O vizită a doamnei Kamala Harris (vicepreședintele SUA) de câteva ore? A stat 30 de ore la Varșovia și a venit câteva ore și la București...și ai avut-o pe soția președintelui american. Cele două doamne au venit pentru refugiați. Tu nu ai știut la nivelul instituțiilor românești, la nivelul cel mai înalt al statului român, să vezi interes pentru problema refugiaților. Au venit...a venit prima doamnă din America să te ducă pe tine la refugiați...”
„Aud și eu că se lucrează în subteran și că o să vedem peste o sută de ani ce au făcut. N-au făcut nimic că vorbesc și cu unii, și cu alții și își dau coate și ei...(...) Nu discută nimic cu nimeni. Ce se face pe zona asta se face prin Polonia și prin țările baltice. Nu se face prin România. Ți-au spus clar comunicatele Ambasadei SUA, ți-au spus britanicii în clar – pe noi de ne interesează (nu avem mari speranțe cu România): refugiați, cereale și energie. ”
La minutul 17, profesorul de la Academia SRI Mădălin Hodor, cercetătorul de la CNSAS care îi înjură pe ziariștii ostili actualei puteri, admite că a susținut și el (în postări agresive de Facebook, nred.) că România este „parte a acestuia efort general, logistic măcar. Într-adevăr, e posibil să ai dreptate când spui că arme nu avem să le dăm, că nu avem nici noi”.
„Ești frustat (statul român, n.red.) că Polonia iese în față și se dă mare, da tu nu faci nimic. TU nu ai ce să pui în loc, în afară de frustrarea ta, tu n-ai ce să pui în loc pentru că oamenii ăștia care conduc sunt goi, n-au conținut, n-au imaginație, nu înțeleg ce se întâmplă. Deci ei nu au anticipat războiul...au fost destui care l-au anticipat. Americanii au tras tot timpul clopotul. Au fost britanicii, polonezii, balticii și când a început războiul a fost convingerea fermă că Rusia învinge, că e o treabă de câteva ore sau de câteva zile sau câteva săptămâni.”
„România a debutat în relația cu Ucraina cu stângul. Suntem în toamna lui 1991, era o competiție între Boris Elțîn și Mihail Gobarciov, cine să preia putere, sunt ultimele zile ale lui Gorbaciov care sugerează un acord economic pentru o piață comună...și vine Elțîn și spune „stai puțin că în Ucraina va fi referendum pentru independență la 1 decembrie 1991”. România este împotriva independenței Ucrainei! Și declară oficial, prin Parlamentul României, referendumul nul și neavenit. Uitați-vă la articolul 1 (Declarația adoptată de Parlamentul României la 28 noiembrie): este dreptul Ucrainei să organizeze un referendum pentru independența sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privința teritoriilor românești anexate abuziv de fosta URSS, teritorii care nu au aparținut niciodată Ucrainei și sunt de drept ale României. Deci România, înainte ca Ucraina să-și declare independența, să voteze la referendum independența, manifesta intenții revizioniste. Nu Rusia, nu Elțîn, care sprijinea referendumul pentru independența Ucrainei pentru că-i asigura lui destrămarea Uniunii Sovietice. România făcea jocul lui Gorbaciov, nu știu la ce nivel, de SIE, de MAE, de Iliescu...vedeți că este o continuitate la nivelul conducerii statului român până în 2014, când, sub presiune străină, România a trebuit să se poziționeze de partea Polonie, de partea partenerilor ei. Dar în străfunduri, în sistem, la generali din servicii, la băieții cu ceafa groasă, o să vedeți că ei consideră Ucraina un dușman mai mare și mai periculos decât e Rusia”.
VIDEO mai jos cu aprecierile interesante ale lui Armand Goșu:
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale. (sursa: contributors.ro)
