VIDEO. Mădălin Hodor, cercetător CNSAS, îi înjură „de morți” pe jurnaliștii de la G4Media și acuză redacția de „Securism”, furios că au criticat o emisiune a TVR în care Securitatea era prezentată drept instituție patriotică / Un alt jurnalist îl desființează pe mitocan, demonstrând punctual că „are o agresivitate fără cauză care ţi-arată că e şi scrântit”

Istoricul Mădălin Hodor, același cercetător CNSAS care spunea că victimele „Experimentului Pitești” au fost „niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus”, pare să fi dezvoltat ceva asemănător unei obsesii pentru publicația G4Media, după ce aceasta a intrat în posesia draftului cu propuneri halucinante în privința unor presupse viitoare legi ale securității (dezvăluirile de presă au determinat un val de critici la adresa serviciilor de informații din România, acuzate că visează puteri sporite și să devină un fel de stat în stat, dar și a președintelui Klaus Iohannis, care s-a aflat chiar în situația aberantă de a amenința respectiva publicație și sursele acesteia). 

După ce a acuzat jurnaliștii (nu doar de la G4Media) prezenți la ultima conferință de presă a lui Iohannis că sunt idioți pentru că au îndrăznit să-i perturbe idolul înscăunat la Cotroceni cu întrebări despre felul în care România ajută Ucraina în războiul cu Rusia, cercetătorul Hodor a avut o ieșire mitocănească, cu înjurături (#fmmdejegoși – vezi captură mai jos) și alte cuvinte jignitoare la adresa jurnalistei Andreea Pavel (și a redacției din care face parte), pe motiv că articolul critic al acesteia despre o emisiune a TVR, din 7 iunie, în care fosta Securitate era prezentată într-o lumină pozitivă, fără referire la victime, tortură, teroare și alte atrocități comise de brațul armat al dictaturii comuniste, ar fi doar un „linșaj” fără corespondent în realitate, „o mizerie de articol”, scris doar pentru a le face pe plac șefilor, care, deși par critici la adresa securiștilor, aplică metodele acestora. 

„Mai citiți încă o dată construcția făcuta aici de cei la G4. Și încă o dată. Ce ne spun ei? Că difuzarea emisiunii la TVR la 4 zile (uau! și dacă era difuzată la o zi sau la șapte zile?) după ce dânșii au publicat articolul cu legile siguranței naționale este clar parte a unei strategii. Realizatoarele TVR fac parte din serviciile secrete fara îndoiala, care servicii așa strategie au găsit să treacă legile securității, încât au realizat o emisiune despre femeile din Securitate in care sa spele Securitatea. Cu siguranță doar o mana de aleși au avut capacitatea sa se prindă de strategia asta atât de complexă. Wink, wink. Se fură curent industrial! Alo! Alo!

Aici cred că autobuzul pe care scrie ”Jurnalism” trebuie să oprească iar redacția G4, în frunte cu domnișoara care a scris mizeria asta, ar trebuie să se dea jos. Să aștepte următorul autobuz, pe care scrie ”Manipulare” și ”Hate”, să îl ia până la Unirii și de acolo să se urce în ăla pe scrie mare ”Securism”. Știți voi. Pentru că acolo e redacția G4 cu această porcărie. Este în același autobuz cu securiștii, pe care chipurile îi înfierează și de care ne apără pe noi, publicul. Încântător să vezi metode securiste la cei care strigă ”Securiștii!” peste tot, nu? Oribil într-adevăr să le vezi la un jurnalist tânăr. Asta chiar ar trebui sa ridice niste semne de întrebare. Dar nu cred. Mai are sens să argumentez de ce această mică construcție securistă este o mizerie? Probabil nu. Găinile bete, care de regulă se excită la genul ăsta de construcție nu au cum să înțeleagă, ceilalți nu au nevoie de sublinierea cu bold”, scrie Hodor într-o postare publicată pe Facebook în 30 iunie unde o dă în eseistică despre presă, jurnalism, securism etc și „uită” să mai explice de ce articolul jurnalistei este o mizerie fără o bază reală, iar emisiunea o „lumină” a adevărurilor despre trecut. Din poliloghia istoricului mai rezultă și că le cunoaște pe „doamnele de la TVR”, că acestea i-ar fi cerut sfatul, că au primit binecuvântarea și încurajarea lui și că garantează el pentru bunele intenții ale acestora.  

Una din „doamnele din TVR” chiar reacționează emoționată la înjurăturile lui Hodor pentru G4Media spunând că dacă până acum îl admira, acum „îl venerează” (vezi captură mai jos). 

Nici G4Media, nici Andreea Pavel nu au reacționat la postarea cu înjurături a lui Hodor, urmată de cea în care, de fapt, nu arată unde, cum și de ce a „greșit” jurnalista în evaluarea emisiunii TVR.

Aberațiile lui Hodor sunt însă taxate dur de jurnalistul Dorelian Bellu, care înțelege respectiva emisiune în aceeași cheie ca și jurnalista G4media (în sensul că unor securiste cu identitate protejată li să alocă spații de emisie uriașe pentru a se lauda cât de patrioate au fost ele în comunism) și, mai mult, nu se cenzurează în a critica, într-un registru apropiat de cel hodorian, răbufnirea scandaloasă a cercetătorului CNSAS. Redăm mai jos fragmente din reacțiile celor menționați în prezentul articol, în ordine coronologică.

Interesant e că bunul prieten al lui Hodor, cercetător de asemenea în cadrul CNSAS, Mihai Demetriade, de regulă în acord deplin cu colegul său mai vehement, o aprobă pe jurnalista de la G4Media, într-un comentariu la postarea acesteia, opinând că ar fi vorba de „o mizerie marca TVR. Nu are nici o legătură cu G4Media. Este efectul influence-ului securist (rezerviștii) pe lângă redactori”. Demetriade este cel care a lansat în spațiul public o nouă interpretare a ceea ce numim generic „Experimentul Pitești”, în sensul că victimele „nu ar fi chiar victime”. „Tortura nu este o excepţie venită sau impusă de un terţ represor. Ea face parte din anatomia legionară. Administraţia penitenciarului a creat contextul favorabil ca acest episod violent să se dezvolte. Asta developează Piteştiul cumva, şi Suceava, într-o altă lumină. Îţi dai seama că victimele nu sînt chiar victime.", spunea Demetriade într-un interviu pentru RFI. (AICI)

Andreea Pavel (25 iulie, introducere pe Facebook la articolul care i-a atras înjurăturile lui Hodor. Articolul poate fi citit integral AICI): „Timp de 48 de minute, în emisiune nu apare nicio informație despre ororile, tortura și crimele comise de securiști, ba dimpotrivă, vocea narativă, adică TVR, pune sub semnul întrebării brutalitatea Securității din perioada respectivă și se întreabă dacă nu cumva erau cazuri izolate. Vocea mai intervine de câteva ori tot ca să arunce niște întrebări retorice în același ton de îndoială. 

De fapt, tonul general al emisiunii este whataboutismul prin care perioada anilor 80 este pusă într-o lumină pozitivă doar pentru că deceniile anterioare au fost și mai abuzive și represive.

În emisiune apare și Ion Iliescu, de trei ori, fără niciun sens, vorbind despre securitatea europeană, într-un simpozion din 1969.

Un exemplu de rescriere a istoriei este la minutul 07:16 atunci când una dintre cele trei femei intervievate spune că în meseria ei a colaborat ”cu oameni de bună credință” și explică faptul că ”nimeni nu obliga pe nimeni, ci conta foarte mult capacitatea ta de a convinge”. Femeia mai spune că ”relațiile erau obligatoriu bune” cu oamenii chemați să colaboreze și că nu exista ”șantaj”. Nu este contrazisă de TVR.

O altă femeie din fosta Securitate prezintă sistemul ca pe unul pozitiv, cu ”oameni minunați”. Spre exemplu, femeia povestește cum nu voia să audă de Securitate când tatăl său, cadru militar, i-a propus să intre în sistem, invocând prejudecăți pe care le avea despre activitatea acesteia. Dar când a ajuns acolo, a întâlnit ”oameni absolut minunați”. Nici aici TVR nu a simțit nevoia să intervină. 

Umanizarea sistemului criminal al Securității continuă când femeia vorbește despre greutățile cu care se confruntau ofițerii, aceleași cu ale unui om normal, chiar dacă ei lucrau în sistem. Îmblânzirea Securității continuă cu ”uimirea” femeii care și-a dat seama că securiștii ”nu erau cei de care vorbea toată lumea” sau că nu este real ce se vorbea, că ”dacă ajungi la Securitate riști să ieși șifonat”.

Mai mult, TVR a ignorat complet raportul de condamare a comunismului, care dedică un capitol consistent fostei Securitați. Raportul, document oficial însușit de statul român, a fost întocmit de mai mulți istorici și specialiși sub coordonarea profesorului Vladimir Tismăneanu, a fost votat în Parlament în decembrie 2006.

De subliniat că emisiunea a fost difuzată pe data pe 7 iunie, la patru zile după ce G4Media a publicat integral proiectele de legi privind securitatea națională, care sporesc semnificativ puterile serviciilor secrete. Proiectele de legi au fost criticate pe motiv că fac din servicii, din SRI și SIE, prin puterile si imunitățile date, o instituție mai puternică decât fosta Securitate comunistă”. 

Mădălin Hodor (30 iulie): „Ar trebui să analizez și să demontez toate tâmpeniile scrise în acest articol și în cele care l-au preluat, dar mi-e teamă că subiectul este prea vast și că băgătorii în seamă și ”specialiștii de serviciu” vor sări cu topoarele. Și dacă eu nu mai am de mult vreo teama legata de valurile de hate, nu îmi doresc să prejudicieze in nici un fel pe doamnele de la TVR cu un nou scandal conex.

De aceea nu o să o fac, deși modul în care emisiunea a fost receptată de unii arată o lipsă totală de cunoaștere istorică obiectivă, o apetență pentru ”lăutărisme istorice” și o nețărmurită lipsa elementară de cunoaștere a subiectului. Dublată doar de dorința nestăpânită de a infiera ceva ce nu cunosc.

De asemenea, mă gândesc că foarte mulți s-au simțit atinși când una dintre fostele securiste intervievate au spus că Securitatea nu a lucrat singură. Vai! Dar noi vrem să stabilim că numai Sceuritatea a făcut rău în comunism! Noi, informatorii și colaboratorii ei, activiștii de partid, procurorii și judecătorii, milițienii, directorii de instituții etc, noi nu am avut nimic de a face. Am fost toți forțați de Securitate. Știu. Da. Bineânțeles că ați sărit. Dar uite că vă spun eu aici, că doamna ofițer de Securitate a spus un adevăr. 

Și mă tem că este mai mult despre prezent, decât despre trecut.

Și asta e abia începutul discuției.

Am văzut că emisiunea a fost, la presiunea mediatică, reclamată la CNA. Mă ofer public să vin la audieri pentru a arăta cu argumente istorice de ce jurnalistele de la ”Adevăruri despre trecut” nu au greșit și nu merită să fie supuse oprobiului public pe baza unui rechizitoriu rău voitor și întocmit de persoane lipsite de competență pe subiectul fostei Securității. Și doar pentru că din nefericire cineva a simțit nevoia sa scrie o mizerie. #JeSuisAdevăruriDespreTrecut”

Dorelian Bellu (31 iulie): „Pare că din când în când Madalin Hodor vrea să sfideze balamucul: Uite, eu trebuia să fiu acolo, la voi, dar umblu liber şi mai dau şi lecţii publice.

Acum trei ani, spunea că suntem imbecili că am alocat 2% pentru Apărare şi îi lua la perpulis pe cei care nu erau de acord cu el: „Da, vine Putin mâine să ne ocupe” - un fel de hahaha, ce fraier eşti. Sigur, aici e semn de minte anchilozată în pacifism tâmp, dar clănțăul are o agresivitate fără cauză care ţi-arată că e şi scrântit.

Acum a sărit cu #fmmdejegoşi. Traducând din limba lui de diliman: Futu-ți morții mă-tii de ziaristă care ai zis ceva rău despre emisiunea Adevăruri despre trecut - Femei din Securitate, episod difuzat în iunie dintr-un serial documentar produs de TVR. 

Ziarista se numește Andreea Pavel și a scris în G4media un articol în care spune că e inadmisibil ca TVR să difuzeze o emisiune de spălare a fostei Securități. 

Într-adevăr, transcriptul documentarului pomenit ar fi putut oricând să intre ca articol în gazetele lui Vadim, Păunescu și ar fi fost elogiat de tot ceaușistul din țara asta. Timp de trei sferturi de oră, trei foste securiste - două, locotenent și una, subofițer - vorbesc despre instituția în care au lucrat. Nimic incriminatoriu, doar unele rezerve că poate unii colegi din Secu - de care ele, evident, nu știu nimic - au făcut abuzuri. 

Femeile spun că munceau cu patriotism, care, cum altfel, e desuet azi - ce înțelegea securistul din patriotism, știe toată lumea: să servească orbește un regim dictatorial. 

Și mai au o justificare pe care o tot repetă invocând codul penal al vremii, plin de prevederi care subjugau individul: era o meserie legală, zice una dintre securistele din documentar. Ele nu spun că de fapt toate regimurile totalitare, cum era și cel din România comunistă, își creează un cadru normativ de mucava, cu care să-și acopere fărădelegile și pentru a-l aplica folosește un aparat represiv care la noi s-a numit Securitatea. 

Evident că securistele se și victimizează: toți ne acuză de parcă am fi fost oile negre ale societății.... Exact asta erau securiștii și mai mult decât atât: instituția în care lucrau era structura care cu potențialul (!) său de teroare, uneori manifest, ținea în viață dictatura lui Ceaușescu. 

După victimizare, vine repede și ducerea în derizoriu a răului făcut: Eram un grăunte de nisip pe o plajă de ocean în tot angrenajul ăsta - adică în cadrul sistemului criminal comunist - că securistele sunt și timide și în mai multe rânduri nu-și duc vorba la capăt.

Erai respectat ca ofiţer de Securitate din toate punctele de vedere, mai zice una dintre intervievate. De fapt, nu era respect cât era spaimă; era atât de respectat încât toți se fereau să vorbească cu el.

Securistele fac și un transfer parșiv de onorabilitate. Zice una că taică-su era militar și a simțit din familie disciplina, ceea ce ar fi împins-o spre decizia de a lucra la Secu. Escrocheria de vorbe constă aici în trecerea unui atribut pozitiv asociat armatei către Securitate ca să-i rămână ascultătorului în minte că Secu era tot un fel de armată, că doar aveau în comun „haina militară” și disciplina.

Două securiste se scuză prin ignoranță. Una: Trăiam foarte desprinsă de problemele politicii în mod deosebit ...A doua: Am intrat în sistem la 28 de ani. Nu știam foarte multe. Auzisem de cei care au suferit în închisori, dar nu aveam de unde să am acces la situția existentă.... Minciunea este de-a dreptul sfidătoare: dacă erai securist, chiar dacă se întâmpla să fii unul cu față umană, știai despre abuzurile colegilor și despre metodele adesea abominabile practicate de aceștia. Erai cel puțin complice al acestora. 

Securista se dedublează cum o fac mai toți securiștii care s-au exprimat public după revoluție: „Erau atâtea restricții și atâtea constrângeri la un moment dat încât căutai căi ca să ieși din asta și să relaționezi ca să-ți fie bine....” Aici, securiștii ies din rolul de rotiță a aparatului represiv și-ți transmit că de fapt erau și ei oameni obișnuiți, niște victime ale acestui aparat. Una spune: „Am găsit un colectiv cu oameni minunați, cu copii mici, cu bătrâni acasă de îngrijit.....” Până la finalul emisiunii, aproape că te întrebi de ce a fost atât de înjurată Securitatea când era formată din oameni nemaipomeniți, care acționau perfect legal și chiar finuț: N-am auzit niciun coleg să fi dat vreo palmă vreodată, zice una. E posibil (!) ca unii să fi abuzat. Și aceeași femeie: „Se zvonea că avem beciuri. Nici poveste de așa ceva!”

Practic fiecare afirmație a securistelor este o minciună, o eschivă, o interpretare aberantă sau un crâmpei de realitate plăsmuită. Asta timp de peste 45 de minute. 

Vocea naratorului de la TVR intervine leșinat în câteva rânduri fără însă să pună la îndoială seria de vorbe cel mai adesea ticăloase. N-o face nici măcar când securistele insistă că niciun securist nu obliga pe nimeni să ofere informațiile cerute. Aici apare la un moment dat pe ecran un citat din Germina Nagâț, membru CNSAS, care contrazice comentariul vocii: „Foarte des erai șantajat cu ce li se poate întâmpla celor din familia ta: copiilor, soției, soțului.” Mesajul scris are în mod clar un impact mult mai mic, telespectatorului rămânându-i în minte ceea ce spune vocea securistei.

Mai grav, voice-overul TVR-ului afirmă la un moment dat răspicat: regimul comunist din anii 80 a fost represiv într-o măsură discutabilă în raport cu deceniile anterioare. Sofismul mizer constă aici în comparația cu o perioadă de bestialitate maximă a Securității, când se știe că oamenii puteau fi luați de acasă pentru nimic și duși la marginea localității și împușcați în cap. Ca și cum ai spune despre regimurile lui Lukașenko sau Putin că-s represive într-o măsură discutabilă în raport cu lumea condusă de ISIS. Cine vrea să atenueze oroarea, găsește aproape întotdeauna ceva mai cumplit. Așa au făcut și teveriștii aici. 

Despre această perioadă se spune într-o lucrare de referință în domeniu intitulată Securitatea - structuri/cadre, obiective și metode 1967-1989: „În încheiere, trebuie menționat faptul că eliminarea acțiunilor brutale din rândul metodelor Securității nu a avut loc niciodată. Chiar dacă represiunea nu a mai cunoscut excesele din epoca Dej, nu putem afirma că aceste practici au dispărut din munca Securității. Câteva exemple elocvente sunt oferite de asasinarea inginerului Gheorghe Ursu, cazul Vasile Paraschiv, atacurile împotriva celor mai critice voci ale emigrației (precum Monica Lovinescu, Virgil Tănase, Paul Goma). Un alt subiect, încă neelucidat, este cel al implicării Securității în decesele suspecte ale unor directori ai „Europei Libere“ (Noel Bernard, Vlad Georgescu, Barbu Cismărescu), despre care se bănuiește că ar fi fost iradiați. De asemenea, chiar dacă este vorba cu precădere de cazuri individuale, nu putem omite maltratarea cu o deosebită brutalitate a persoanelor arestate în urma revoltei de la Brașov sau în primele zile ale Revoluției din decembrie 1989. Toate acestea dezvăluie faptul că Securitatea și conducerea partidului, atunci când își simțeau pozițiile amenințate, puteau reveni fără probleme la acțiuni de teroare împotriva cetățenilor pe care ar fi trebuit să-i protejeze. Astfel, de la înființarea sa și până la căderea regimului comunist, Securitatea a rămas principalul instrument represiv prin intermediul căruia partidul și cei care se aflau în fruntea acestuia au transpus în practică subordonarea întregii societăți.” 

Ar fi nevoie de pagini întregi ca să comentezi afirmațiile din emisiune; o scârnăvie de la un cap la altul. Nici la cele mai abjecte televiziuni nu vezi o producție care să miroasă atât de năpraznic a căcat.

Ziarista Andreea Pavel nu condamnă câtuși de puțin întregul ciclu de documentare Adevăruri despre trecut, ci strict această emisiune odioasă. 

Ce face Mădălin Hodor, dar nu numai el. După înjurătura de teasing, cu #fmm, revine și spune cât de onorabilă este seria de emisiuni și dă el verdictul: autoarea textului din g4media nu e jurnalistă. Cine o spune? Băiatul ăsta cu o gramatică care i-ar da emoții să ia capacitatea la română. Da, Hodor scrie „bineânțeles” - ăsta n-a aflat când se folosește â din a și când î din i - și „oprobiu”. Și tot pomenește în textul lui de „hate”, ca orice intelectual care stă cu ochii în TikTok. Ia, ăștia din presă, să defilați toți pe la Hodor să vă spună el care sunteți demni de jurnalism și care nu pentru că omul pare competinte în chestiune. 

Și cum comentează Hodor șirul de josnicii din emisiune? Zice așa: „Mai are sens să argumentez de ce această mică construcție securistă este o mizerie? Probabil nu.” E suficient, nu-i așa, ca vreo câteva sute de oamenii să-și delege gândirea lui Hodor și să-i aprecieze postarea.

Sigur, poate fi luat în balon felul în care ziarista a insinuat că emisiunea de la TVR a fost gândită să spele imaginea serviciilor, fiind difuzată câteva zile după ce g4media a publicat proiectele la legile serviciilor secrete. Dar asocierea e insignifiantă pe lângă grozăvia pe care a făcut-o TVR-ul. Pentru că în textul care vorbește despre spălarea fostei Securități nu e nicio altă exagerare.

Iar dacă reacția înspumată era doar la Hodor, poate nu merita atâta atenție, dar s-au opărit mai mulți băieți. 

I-a incitat unul Razvan Martin - pe care dacă-l faci marxist, nu se prinde că vrei să-l înjuri și-ți mulțumește -, care conducea ONG-ul de, sanchi, monitorizare a presei al lui Mircea Toma, ONG care de fapt avea ca principală grijă să nu fie înjurată sau discriminată în vreun fel Antena 3. Asta îl făcea pe el să dea comunicate în care să urechească lumea sătulă de puroiul antenist. 

Și a mai sărit un personaj, istoricul Mihai Demetriade, care în mod normal pare că se exprimă responsabil - spre deosebire de Hodor. Și pentru el emisiunea a fost „bună chiar dacă cu nuanțe și diferențe”. L-au dezgustat însă „derapajul critic și înfierarea proletară”. Articolul era problema.

Se întrevede în comentariile băieților ăstora un spirit de ocupist, de indignados cum au fost cei din Spania, care s-au tolănit în centrele orașelor cu lunile și chiar cu anii, au înjurat la grămadă tot ce era în spațiul public pentru ca în cele din urmă să se plictisească de anarhism și să clocească o formațiune pe nume Podemos, mânată de putregaiul socialismului bolivarian. 

Și ca să încheiem tot cu Hodor, a venit el cu un tag de solidaritate, care de fapt spune ceva tot despre sminteala lui: #jesuisadevaruldespretrecut. Cine altcineva putea să fie Adevărul - despre trecut - dacă nu Hodor? Cu adevărul viitorului îi e mai greu, cel puțin când a spus că suntem nebuni că ne înarmăm și că s-o lăsăm mai moale cu Putin invadatorul.”

HODOR, 13 iulie 2022

Hodor spunea, în urmă cu trei ani, că nu o să vină Putin niciodată Putin să ne „ocupe”: