Da, criteriile sunt clare, dar în haina asta nu prea intră multă lume. Inevitabil, gândul merge către intelectuali, către cei nebăgați în seamă de partide până acum. Dimpotrivă. De la BOR la Parlament, de la Guvern la Diplomație, inclusiv cea culturală, antiselecția a funcționat ca unsă. Așa ne-am procopsit cu tot felul de idioți și idioate, de toate cele trei genuri (sic!).
Nici nu știu ce mai poți spune. Pe de o parte, dacă ești atent, există o așteptare de natură conservatoare, teafără, care ar propulsa inclusiv un necunoscut în funcția supremă, cu condiția să nu fie sabotat tocmai de partidele care îl flanchează. Pe de altă parte, sistemul, să îl numim astfel, dă semne de nervozitate și nu pare deloc dispus să sprijine un om slobod la gură și la minte. Oricât de bun ar fi și, la o adică, de util țării.
Că își va anunța Daniel Funeriu intenția, că o neagă Daniel David - România este în plină criză a inteligenței publice. Ne-am bătut joc de gândire, de carte, de cunoaștere. Să faci un zis proiect de țară pe tema educației și să nu stai de vorbă cu Universitățile istorice ale țării, cam acesta este nivelul. Iar apoi te miri de rezultate, de consecințe, una mai dramatică decât alta. Oamenii citați mai sus, minunați prieteni, nu au fost întrebați nicio secundă ce și cum văd parcursul nostru. Peste noapte, în lipsă de alții, numele lor reapar mantric pe buzele celor care nu i-au creditat.
Partidele dau din bob în bob, neavând alternative reale, serioase. Din pricină de amintită antiselecție. Ieri, în drum spre Amzei, discutând la telefon, argumentând, explicând interlocutorilor, nu știu ce aspecte constituționale și politice, șoferul îmi spune la final:
- Domnule, de ce nu candidați? Aveți de la noi deja cinci voturi!
- Ups!
- Știți ce spuneți, sunteți calm, informat, realist. Vorbiți ca un Părinte!...
Ce să zic?
BOLD!
PS: Așa mi-am adus aminte de gluma de astă vară, acum actualizată cronologic: Radu Preda președinte!