Extremiștii sunteți voi

De ceva timp abundă, cu precădere în mediile stângii radicaliste, o expresie lipsită de orice temei intelectual ori științific: "ultra-conservator". În esență, valorile conservatoare nu pot fi "ultra", nu doar pentru că nu presupun "ultrași" și grupări fanatizate ideologic, dar mai ales pentru simplul motiv că omul conservator este diametral opus oricărei forme de colectivism radicalizat și de mesianism politic, lucru care nu poate fi spus și despre stângismul contemporan ori cel din secolul XX. Conservatorul este omul valorilor profunde, al dinamicii întemeiate pe morală creștină, persoană și ierarhie socială, este omul judecăților fără patimă, dar cu esență și cel care alege moderația, reflecția și tăria argumentelor în fața avalanșelor ideologiilor care știu doar să dărâme.

Prin etichetarea drept "ultra-conservatoare" a oricărei poziții de minim bun-simț conservator, prin aruncarea sub spectrul "ultra-conservatorismului" a mărturisirii publice a valorilor creștine și a elementele identitare ale civilizației noastre, malaxorul ideilor care provin din spectrul neo-marxismului nu face decât să arunce omul conservator într-un spațiu al oprobriului public, al nefrecventabilității sociale și al mânjirii valorilor conservatoare cu grobianismul populist ori cu diverse forme de extremism politic, absolut opuse lumii conservatoare prin violență, dogmatism vecin cu apostazia și prin setea de a rescrie ordinea lumii după chipul fals al ideologicului. 

Toată povestea cu "ultra-conservatorii" este o mare impostură intelectuală a extremei stângi care încearcă și, din păcate, pe fondul diletantismului, mai și reușește parțial, să impună perspectiva că a fi conservator înseamnă a aparține unei vulgare iraționalități, lucru profund mincinos!

Conservatorul este întâiul om care, la nivelul societății, pune în valoare spiritul critic, ca alternativă sănătoasă la colectivisme demagogice și la emoționalisme de masă, și totodată e primul cetățean care este gata să se sacrifice pentru țara sa. În timpurile acestui secol neașteptat de tulbure, cred cu tărie că singura cale pe care o putem urma, între atacul neo-marxismului „woke”, pe de-o parte, cel care vine cu subcultura „cancel”, cu ura de sine, cu deconstructivismul moral și demantelarea identitară, respectiv agresiunea populismului de model național-ceaușist cu influențe rusești și atras de eurasianisme dubioase, soluția este calea conservatoare. Altfel viitorul este nu doar sub semnul eșecului, dar și sub semnul întrebării. 

Am fost și voi rămâne întotdeauna un liberal-conservator care crede în libertatea persoanei, a spiritului și a economicului, în societatea întemeiată pe virtuți, valori culturale și pe moștenire istorică, în respectul pentru legitimitate, morală și așezământ identitar și, nu în ultimul rând, cu o credință fermă în destinul Națiunii Române, o națiune care are datoria de a fi o putere respectată, curajoasă și pro-activă în Europa de astăzi! 

Cum ar fi, oare, dacă toți ne-am gândi ca, mai presus de orice lucru, să punem România? 

Cum ar fi să ne lăsăm în primul rând influențați de ce credem, voim și simțim noi, un fel de, să punem mai presus de orice România și să reînvățăm faptul că nu este o rușine să mergem în sensul ideii naționale și al voinței publice de a avea un cetățean liber și demn, lucru fără de care nu ne putem imagina o națiune puternică?