Nu mor clasiciștii și slaviștii când vor utilitariștii!

Zilele acestea am participat la simpozionul național „Colloquium Antiquitatis. Antichitatea greco-romană și moștenirea ei” cu o comunicare despre modul în care internauții din Occident, în general, și tinerii, în special, privesc și promovează istoria romană folosind... meme(-uri).

Și oricât de neserios ar părea demersul în aparență, în realitate este cât se poate de serios. Prin meme nu sunt doar colportate diferite informații și idei legate de istorie, cultură sau limbă, ci sunt promovate virtuți (seriozitatea riguroasă din antichitate vs. superficialitatea din prezent, loialitatea, abstinența de la cele trupești în favoarea unui scop mai înalt etc.), se pune problema necesității frontierelor și a limitelor (nu doar cu privire la imigrația ilegală, care devine una dintre principalele tematici), a identității culturale și politice europene și occidentale (fundamentate pe filosofia greco-romană și creștinism), precum și a scopului vieții și a modului stoic în care bărbații tineri trebuie să privească viața. O formă de răspuns la valul de woke-ism care a atacat clasicele și cultura clasică în Occident, pe motiv că ar fi „rasiste”, „prea albe” sau „bază pentru fascism”.

Și o formă de soft-power pentru cine înțelege cum să o folosească. În mod total favorabil nouă, este unanim recunoscut de către internauți faptul că doar Bizanțul este succesorul Romei și că niciuna dintre entitățile politice care s-au considerat „a treia Romă” nu merită acest titlu, lăsându-ne loc ca teoria lui Nicolae Iorga să fie transpusă în meme, pe limba tinerilor de astăzi.

În afară nu este totul pierdut așa cum pare, iar tânăra generație, din scârbă față de lumea croită și acceptată de părinții lor, se ridică singură, cum știe ea mai bine. Nu întâmplător, tipul acesta de meme sunt distribuite masiv în medii conservatoare și de proaspăt convertiți, cu precădere ortodocși, dar și catolici, care se revendică cultural din Vechea Europă, inclusiv din moștenirea Bizanțului. În deșertul moral de astăzi, din meme în meme, tinerii găsesc drumul spre stoicism, spre urcușul pe calea virtuții, spre moștenirea Antichității și, inevitabil, spre Hristos. 

Simpozionul este organizat anual de Catedra de limbi clasice a Facultății de Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cu sprijinul studenților de la Clasice, iar anul acesta a ajuns a VIII-a ediție. Profit de ocazie pentru a-i felicita pe toți cei implicați în acest demers pentru stăruința și efortul lor. Îmi aduc aminte cum în urmă cu ceva ani, când prin funcții mari se perindau vremelnic oameni fără anvergură culturală, se dorea desființarea secției de clasice, alături de cea de limbi slave. Între timp, nu numai că au înflorit, în special cu aportul studenților teologi stipendiați de Mitropolia Moldovei și Bucovinei pentru a aprofunda greaca veche, dar clasicele au dat chiar decanul facultății!

Nu mor clasiciștii și slaviștii când vor utilitariștii!