Episodul în care Geoană a pledat ca Ucraina să cedeze teritorii a arătat că nivelul său de pregătire pe teme de politică externă și securitate e unul precar și îndoielnic / Un colonel (r) SRI a explicat, pe larg, de ce NU poate fi cedat Donbasul / Resursele indispensabile pentru Occident ce se află în estul Ucrainei / Cum l-a pus la punct Elena Lasconi pe fostul SGA al NATO

În dezbaterea desfășurată luni seară la Digi24, candidatul pseudoinependent la alegerile prezidențiale, Mircea Geoană, a avut o prestație lamentabilă pe teme de politică externă și securitate - exact pe tema stringentă a războiului dus de Rusia contra Ucrainei - cu toate că fostul pesedist a ocupat funcția de secretar general adjunct al NATO, cu care se laudă de zor în aproape fiecare declarație. 

Concret, Mircea Geoană a pledat pentru varianta în care Ucraina trebuie să cedeze teritorii Rusiei, fostul SGA al NATO spunând că oricum "Crimeea e aproape imposibil de recuperat, iar partea Donbasului e deja rusificată", abordare care a fost taxată imediat în dezbatere de contracandidata de la USR, Elena Lasconi, care a subliniat că ucrainenii trebuie sprijiniți cu adevărat să câștige războiul împotriva invadatorilor ruși, căci în caz contrar Kremlinul își va continua politica expansionistă, ceea ce va constitui o amenințare inclusiv la adresa României. 

Mai mult, evidențiem faptul că Mircea Geoană a precizat că rușii se află în Donbas "de 2 ani și ceva", ceea ce reprezintă o inexactitate stridentă din partea cuiva care a ocupat funcția de secretar general adjunct al NATO. În realitate, Rusia a declanșat invazia asupra estului Ucrainei începând cu 2014, ceea ce a dus la apariția unor entități teritoriale rusești precum autoproclamatele republici Doneţk şi Luhansk.

Și așa cum veți citi mai jos în cadrul unei analize, estul Ucrainei dispune de resurse importante, ceea ce face cedarea acelei părți de teritoriu cvasi-imposibilă. 

Moderator: Ne aflăm în următoarea situație. Se pregătesc tratative de pace în Ucraina, iar președintele Donald Trump vă sună, vrea să consulte toți partenerii de pe flancul estic. Vă sună și pe dvs., președintele României, și vă întreabă: "Ce alegeți între pace cu condiția dezmembrării Ucrainei sau continuarea războiului?". 

Mircea Geoană: În anii de la NATO am lucrat direct cu președintele Trump. (...) Cunosc cum lucrează și cum face politică externă, extrem de energic, iar pe 20 ianuarie va veni și va aplica aproape la virgulă ceea ce a spus în campanie. Așadar va încerca să obțină o pace cât mai rapidă în Ucraina. Președintele Zelenski a simțit această schimbare la Casa Albă și deja spune că anticipează, inclusiv în anul 2025, o eventuală pace. Care este conturul unei păci juste și durabile? În primul rând, este evident că Ucraina nu are resurse să recupereze întreg teritoriul pierdut. Crimeea e aproape imposibil de recuperat, iar partea Donbasului e deja rusificată. Rușii stau acolo de 2 ani și ceva și au rusificat-o. Astfel, discuția pe care o voi continua de la Cotroceni cu președintele Trump este aceea de a găsi formule ca Ucraina, chiar cu cedare de teritoriu, să rămână un stat suveran, pro-occidental și să nu ne trezim peste 6 luni de zile după un așa-zis armistițiu cu o nouă agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Deci da pentru pace, iar în cazul în care ucrainenii cedează ceva, să obțină pace, suveranitate și libertatea de a merge către Occident, de care aparțin. 

Elena Lasconi: Vă dați seama că în cazul în care, Doamne ferește, România ar fi atacată, domnul Geoană ar ceda o parte din România? Nu este o soluție cedarea de teritorii. Iar asta e marea diferență între mine și ceilalți politicieni care stau drepți și nu drept în fața puterilor mari ale lumii. Nu e o soluție cedarea de teritorii, pentru că Putin are un comportament de împărat, știi unde îi e centrul, dar nu îi știi granițele. Dacă Ucraina va ceda teritorii, Putin nu se va opri! El trebuie descurajat, iar astfel să nu se înarmeze rapid în următorii 2-3 ani. Noi trebuie să ajutăm Ucraina să câștige acest război. E esențial se se întâmple asta! Am discutat despre această chestiune și la Forumul de Pace de la Paris. America este protejată natural de două oceane, dar noi suntem aici, ne suflă în ceafă Putin și trebuie să facem tot ceea ce putem, de pildă, să alocăm mai mulți bani pentru înzestrarea militară. E esențial să facem acest lucru pentru a descuraja dușmanul și pentru a sprijini Ucraina să câștige războiul. 

Vedeți video de la minutul 57:20:

În urmă cu câteva zile, colonelul Serviciului Român de Informații (r) Tudor Păcuraru a realizat o amplă analiză pentru Metropola TV exact pe subiectul cedării de teritorii, pe parcursul căreia a criticat politicienii care susțin, de exemplu, cedarea Donbasului, În acest context, Tudor Păcuraru a atras atenția asupra resurselor semnificative care se află în Donbas și care sunt indispensabile pentru lumea liberă - fier, titan, litiu, galiu, neon - necesare în producerea de tehnologie și de armament avansat. 

"Ce pace? Dacă îi dăm așa ceva lui Putin, păi în 3 ani de zile își face armata la loc și bate la ușa NATO", a subliniat colonelul Tudor Păcuraru. 

"Și Rusia va trebui să primească ceva, economic, nu teritorii", a precizat colonelul (r) SRI despre nota în care ar trebui să se poarte negocierile cu rușii. 

"Sunt o mulțime de lucruri care pot fi date, cedate, negociate, dar negocierea de teritorii, să-mi fie cu iertare, chestia asta au mai încercat-o la Munchen în 1938 cu Hitler și a ieșit cum știm că a ieșit, adică foarte prost pentru toți cei implicați. Sper că au citit ceva istorie politicienii noștri din Occident și își dau seama să nu facă de 2 ori aceeași greșeală", a completat Tudor Păcuraru pe subiect. 

De asemenea, Tudor Păcuraru a trecut în revistă și alte aspecte prin prisma cărora cedarea Donbasului este mai mult decât problematică. 

Moderatoare: E important să înțelegem cum vor reacționa ucrainenii, în caz că peste ei se întâmplă o înțelegere între americani și ruși. Iar foști oficiali ai Ministerului Apărării din Ucraina spun că ucrainenii nu vor să audă despre o pace peste capul lor, adică despre o înghețare a războiului în granițele de acum, adică practic cu 18% din țară cucerită de ruși dacă includem și Crimeea și ceea ce au mai ocupat rușii înainte de invazia din luna februarie a anului 2022. (...) Cam sensibil acest subiect. 

Tudor Păcuraru: Da, este sensibil fiindcă ideea de a ceda teritorii contra pace vine din Statele Unite. Acum, ce să vă spun, politicienii zic lucruri trăsnite. (...) În SUA politicienii se străduiesc să dea un autogol important propriilor interese. N-o să încep să evoc faptul că și pe Hitler au încercat englezii și francezii să-l împace cedând ce era al altora, adică părți din Cehoslovacia, la Munchen în 1939. Și ce au obținut? Un război mondial și Franța ocupată. Deci nu poți împăca un agresor, recompensându-l cu teritorii. Asta o dată. Însă, problema de bază este ce vor ei să-i cedeze domnului Putin. Ei săracii nu cunosc nici geografie, nici economie, nimic. 18% nu sună teribil de mult, dar ia să ne gândim noi ce este acolo în estul Ucrainei de domnul Putin nu a ezitat să sacrifice viața și sănătatea a 700.000 de ruși ca să mențină acel teritoriu. Vă spun eu ce e acolo. Acum sute de milioane de ani Pământul a fost lovit de un enorm asteroid. Acest asteroid era mai mare decât muntele Everest. El era alcătuit din fier aproape pur. Intrând în atmosferă, acest asteroid s-a rupt în două: bucata mai mică a căzut în ceea ce este astăzi nordul Suediei. Acolo e un filon de fier - două treimi fier curat - lung de 4 km, gros de 100 de metri și care coboară până la 2000 de metri adâncime. Pe filonul ăsta, pe exploatarea acestei bogății enorme s-a construit Suedia actuală cu bunăstarea pe care o vedeți. Bucata mai mare a asteroidului a picat unde? Tocmai în actualul Donbas. O bucată mult mai mare. Vorbim aici de 12 miliarde de tone de minereu. A făcut o pârtie de 20 km cu o grosime între 60 și 100 de metri a filonului de fier, ajuns la adâncimea de 2700 de metri. De acolo se exploatează minereu de fier aproape pur de 140 de ani. Asta o dai pe gratis lui Putin? Păi gândiți-vă la faptul că la nivelul anului 2021, când încă avea această resursă, Ucraina a asigurat 43% din importurile Uniunii Europene de fier roluit, de oțel plan. Asta o dai domnului Putin așa pe gratis, de dragul ideii de pace? Trebuie să fii total plecat cu pluta ca să faci o asemenea afacere. Stați că nu e tot! În estul Ucrainei și în sud-estul Ucrainei sunt niște rezerve enorme de materii prime care sunt critice și deficitare. De exemplu, acolo se află cea mai mare rezervă de titan din Europa, 7% din rezervele mondiale. Restul titanului se află în China și în Rusia. Deci dacă vrei să faci armament avansat trebuie să imporți din Ucraina, că doar nu îți vor trimite rușii titanium. (...) Avem și litiu. Litiul este o componentă esențială pentru bateriile lithium-ion. În momentul de față 90% din rezervele de litiu ale lumii sunt controlate într-un mod sau într-altul de China, cu excepția rezervelor de litiu din estul Ucrainei, de unde domnul Putin vrea să și le însușească. Sunt rezerve de 500.000 de tone. Le cedăm domnului Putin de dragul păcii? Ce pace? Dacă îi dăm așa ceva, păi în 3 ani de zile își face armata la loc și bate la ușa NATO în Estonia, Letonia și la Marea Baltică. Gândiți-vă și că Ucraina este un mare producător de galiu. Galiul nu vă spune mare lucru, dar le spune la militari. Cu el se fabrică laserele de mare putere cu care se doboară rachete și drone. Din această cauză China a blocat exporturile de galiu. Una din puținele surse este Ucraina, care e al cincilea producător mondial de galiu. În plus, Ucraina produce gaz de neon purificat. 90% din gazul neon purificat pe care industria Statelor Unite îl folosește ca să fabrice microprocesoare provine din Ucraina. Hai să i-l dăm lui Putin! Domnule, hai să fim serioși, au și ei niște politicieni care sunt incapabili să arate cu degetul pe hartă unde e Ucraina, dar măcar ăștia au niște consilieri care îi trag de mânecă și le spun: "Păi îi dați lui Putin o avere colosală". Gândiți-vă numai la producția agricolă Ucrainei. De ce domnul Josep Borrell se bate acum pentru admiterea Ucrainei în Uniunea Europeană? Pe fondul faptului că are consilieri buni care i-au spus: "Dacă admiteți în Uniunea Europeană producătorul ăsta enorm de cereale, veți stăpâni lumea. Veți stăpâni cu cerealele europene lumea arabă, Africa, toți vă vor pupa mâinile".

Moderatoare: Întotdeauna am vorbit despre războaie în general ca despre dorința unora de a-și impune influența în anumite zone, dar influența e un concept. E de fapt influența pentru resurse, deci este o bătălie pentru resurse. Informațiile pe care dumneavoastră le aveți sunt la toate serviciile secrete din lumea asta, inclusiv la cele americane. Dumneavoastră considerați că refuzul ucrainenilor de a accepta o pace în condițiile granițelor așa cum le desenează el războiul actual e o urmare a faptului că oamenii știu ce resurse pierd sau că practic au murit ca proștii acolo apărându-și țara și sunt și ei, ca și rușii de altfel, de ordinul a peste un milion de victime. Care este rațiunea pentru care ucrainenii nu vor să accepte această pace, de fapt un război înghețat în granițele actuale?

Tudor Păcuraru: Sunt trei motive. Primul motiv este că pentru patria lor au murit cu sutele de mii, iar această vărsare de sânge nu poate rămâne așa fără subiect. A doua chestiune este că dacă ei nu mai au aceste resurse o să fie fiii ploii. Nu o să-i primească nici în Uniunea Europeană, nici în altă parte, deci practic și-au distrus destinul istoric. Iar a treia chestiune este că Ucraina are mari probleme, a fost distrusă în bună parte și contează pe aceste resurse ca să atragă investiții străine, ca să atragă fonduri de reconstrucție. De altfel, dacă ați observat, domnul Zelenski chiar asta a spus cu subiect și predicat și anume că rezervele minerale și bogățiile Ucrainei vor fi deschise investitorilor străini. Acum 4 zile a spus-o. 

Moderatoare: Așadar, în contextul acesta cum se pot purta niște negocieri peste capul ucrainenilor, peste voința lor? Unde credeți că se va ajunge?

Tudor Păcuraru: Nu se va ajunge niciunde, cel mult se poate conveni o încetare a focului, un armistițiu ar fi deja o chestie mare, tratat de pace nici vorbă. De altfel, Rusia nu are tratat de pace nici măcar cu Japonia și exact pe același subiect, că rușii vor neapărat niște insulițe, iar pe chestiunea asta sunt în război din punct de vedere juridic cu Japonia. Iar lucrurile sunt destul de simple. Domnul Putin se confruntă cu o situație internă din ce în ce mai urâtă. Tocmai au fost publicate datele Institutului Rus de Statistică, date oficiale, unde prețurile alimentelor au sărit cu 73 până la 78% și o mare parte din populație abia se descurcă. Unde vrea să ducă Rusia domnul Putin? Aia e întrebarea pe care ar trebui să și-o pună, nu ce teritorii vrea. Acum știm ce teritorii vrea, ca să poată șantaja Europa. 

Moderatoare: Vorbeam cu domnul profesor Troncotă, fost decan al academiei de informații, care spunea așa: "Nu vă imaginați că un teritoriu ocupat se dă înapoi fără război". Adică teritoriile se câștigă prin război, deci nicidecum un teritoriu ocupat deja nu o să fie cedat altfel decât tot prin război. Sunteți de aceeași părere? 

Tudor Păcuraru: Nu. Vedeți dvs., există două feluri de victorii, există victoria așa cum am cunoscut-o vreme de mii de ani în care ajungi în capitala dușmanului, îi dai foc, jefuiești pe acolo și îi iei robi pe toți, dar există și victoria de tip modern cum s-a întâmplat cu Germania în Primul și Al Doilea Război Mondial, adică țară este adusă într-o situație economică atât de înfiorătoare încât nu mai poate continua un război modern. Rusia se îndreaptă cu pași mari spre așa ceva. 

Moderatoare: Dacă Rusia se îndreaptă spre așa ceva, vulnerabilitatea economică nu poate fi cumva folosită în negocierea asta? De ce s-ar întâmpla negocierea acum, când, dacă mai aștepți puțin, clachează rușii din punct de vedere economic, dacă merg pe argumentul dumneavoastră, iar atunci negocierea se poartă de pe alte poziții? 

Tudor Păcuraru: Să știți că nici rușii ăștia nu sunt în totalitate necunoscători. Banca Centrală a Rusiei este condusă de doamna Elvira Nabiullina, care este un economist de marcă, de talie mondială și care încă de astă vară vorbește despre riscul de stagflație, adică un gen de conjunctură economică, din care se iese după decenii. E un dezastru economic latent. Faptul că rușii se confruntă cu mari probleme economice nu trebuie folosit ca să așteptăm să se distrugă Rusia, că atunci ne alegem cu altă catastrofă, ci trebuie folosit ca să-i aduci la masa negocierilor. Iar aici presiunile sunt esențiale. Eu cred că până acum Occidentul nu a exercitat asupra Rusiei presiuni cât trebuie și acolo unde trebuie. Acum poate se mai trezesc.

Moderatoare: În ce sens nu a existat presiunea acolo unde trebuie? Mi se pare că acum este un fel de pelerinaj. Ați văzut și Olaf Scholz, care zice: "Stai puțin că nu prea știu cum e cu America, să văd naibii ce am de făcut cu rușii". Așa mi se pare. Nu mi se pare că e o formă de presiune. Se pare că e o formă de mână întinsă după resurse. 

Tudor Păcuraru: Vedeți dumneavoastră dacă luați avionul spre Cairo de exemplu, treceți pe deasupra Peloponezului, partea de sud a Greciei, în largul Peloponezului o să vedeți zeci de nave care transferă petrolul rusesc cu alte nave cu acte false și îl duc în lumea întreagă. Dacă vă duceți înspre Africa, înspre Maroc de pildă, treceți pe deasupra Portugaliei și în momentul în care părăsiți Golful Biscaya și intrați în Oceanul Atlantic în largul coastelor portugheze, vezi alte zeci de nave care transferă la fel țiței rusesc din nave rusești în nave flotă fantomă cu acte false și îl vând în lumea întreagă. Chestiile astea se știu. De ce nu s-a acționat până acum? A doua chestiune e că se știa perfect că Rusia reușește să ocolească sistemele de plată, în relația cu China în principal, iar atunci de ce s-a pus frâna de abia în octombrie? S-a pus o frână în așa hal, încât în momentul de față bursa din Moscova nu mai are monedă de referință, adică ei prea știu precis în ce monedă operează piața valutară, fiindcă au primit interdicție, au primit interdicție inclusiv la moneda yuan, la moneda chineză. Asta nu se putea face de acum 2 ani de zile? Că se știa! Nu sunt finanțist, dar și eu știam.

Moderatoare: Ce să mâne acum în luptă Occidentul pentru a pune niște condiții într-adevăr impactante pentru ruși ca să-i aducă la masa negocierilor? 

Tudor Păcuraru: Trebuie să înțelegem faptul că până acum grosul facturii a fost plătit de Statele Unite. În această situație, SUA s-au confruntat cu 3 categorii de probleme. Prima categorie au fost rușii. Am vorbit despre ei. A doua categorie au fost europenii. Dintre acești europeni, o parte țin mai mult sau mai puțin partea Rusiei (Ungaria, Austria, Slovacia - n.red.). (...) Deci există state europene care s-au pus de-a curmezișul, iar dacă vin tancurile rusești le convine. Există și alte state care nu știu pe ce lume trăiesc. Amintiți-vă de discuțiile interminabile cu Putin, în timp ce tancurile ăstuia devastau Ucraina. Americanii au trebuit permanent să tragă de europeni: "Domnule, blocați-le, înghețați-le fondurile suverane că sunt în Luxemburg, folosiți-le ca să sprijiniți Ucraina". Iar europenii: "Nu că ne mai gândim". "Vă gândiți? Acum vă gândiți singuri, pentru că noi nu mai sprijinim în asemenea măsură, așa că apucați-vă să îi sprijiniți și voi că până acum ați lălăit-o". Deci atitudinea republicanilor care sunt acum la putere nu este atât de tâmpită încât să renunțe la această enormă afacere - Ucraina - și să i-o dea cadou lui Putin. În același timp, vor să pună presiune pe Putin și presiune pe europeni.

Moderatoare: Deci dumneavoastră spuneți că, de fapt, presiunea pe care o fac americanii pentru finalizarea acestui conflict e de fapt o presiune pe care o fac și ca Occidentul să tragă cumva și în folosul lui povestea asta, adică să se implice cumva, astfel încât rușii să vină la masa negocierilor. Foarte pe scurt, aceste negocieri (...), dacă ele au început deja, cât credeți că vor dura? 

Tudor Păcuraru: Negocierile mai mult sau mai puțin oficiale eu consider că vor începe pe 5 decembrie, când domnul Lavrov ne va onora cu prezența sa în Uniunea Europeană pentru prima dată de când a devenit agresor patentat. Se va aduce la Malta, locul tradițional unde se discută despre evoluția Uniunii Sovietice și a imperiului rus, unde va încheia niște acorduri reciproc avantajoase cum a făcut și domnul Gorbaciov de se va alege praful și pulberea din imperiul rus în următorii 3 ani, cum a pățit Uniunea Sovietică. Să vedem. Acolo ar trebui să înceapă. Nu va fi cu mare zgomot ce va fi acolo, dar se va auzi. 

Moderatoare: Considerați că este posibil - având în vedere experiența dumneavoastră și informațiile pe care le aveți - ca rușii să părăsească teritoriul ocupat deja în Ucraina? 

Tudor Păcuraru: Rușii sunt practic veri primari cu ucrainenii. Nu s-au hotărât ușor să-i dea în cap vărului său primar, dar au făcut-o pe fondul faptului că oligarhii din jurul lui Putin aveau interese față de aceste în urmă bogății ale Ucrainei, iar americanii și alții intraseră în Ucraina și au început să cumpere, să ia de sub nasul oligarhilor ruși bogățiile. De asta a pornit războiul. Vedeți dvs. cumva și Rusia va trebui să primească ceva, economic, nu teritorii, eventual un statut mai aparte pentru zona respectivă, de exemplu o formă de autonomie sau un statut mai aparte pentru minoritatea rusă din Ucraina, unde și minoritatea română o duce prost, dar vă dați seama cu rușii cum e, ăia au învățat ucraineana urgent. (...) Deci sunt o mulțime de lucruri care pot fi date, cedate, negociate, dar negocierea de teritorii, să-mi fie cu iertare, chestia asta au mai încercat-o la Munchen în 1938 cu Hitler și a ieșit cum știm că a ieșit, adică foarte prost pentru toți cei implicați. Sper că au citit ceva istorie politicienii noștri din Occident și își dau seama să nu facă de 2 ori aceeași greșeală. 

Moderatoare: Dați-mi un singur argument, pentru oamenii care ne privesc, de ce România trebuie să se poziționeze în apărarea Ucrainei și a teritoriilor ucrainene? 

Tudor Păcuraru: Aici nu este vorba doar de Ucraina, ci și de frații noștri de peste Prut. Se prăbușește Ucraina, se prăbușește și Republica Moldova, ajungem cu rușii pe Prut și la Marea Neagră, adică ajungem în situația din 1944. Vreți să o luăm din tot așa, cu obsedantul deceniu, cu pușcării, cu elită adusă de afară ca să ne bage la canal? Dacă vreți, primiți-i cu brațele deschise. Noi am mai pățit-o. Eu am citit istorie și știu lecțiile ei. 

Moderatoare: Aveți o explicație de ce sunt oameni în România care susțin cauza Rusiei, nu a Ucrainei? 

Tudor Păcuraru: Da, dacă stați să vă uitați bine, cine sunt aceste persoane? Veți constata o concentrație neobișnuit de mare de activiști și de securiști. Ei de fapt nu susțin cauza Rusiei, ci manifestă atitudini anti-americane, care în momentul de față au primit o surdină puternică, fiindcă consideră ei că domnul Trump a devenit pro-rus. Nu, domnule, ăsta-i om de afaceri, își vede interesul, nu-i dă nimic pe gratis lui Putin. Deci asta e problema, atitudini anti-americane mascate în simpatie față de agresor. Sunt paradoxale pentru niște oameni care s-au împlinit profesional în epoca Ceaușescu, iar pe Ceaușescu l-au împușcat rușii pe care acum ăștia îl preamăresc. 

Moderatoare: Aveți idee cui folosește atitudinea asta? De cele mai multe ori este o atitudine ostentativă, afișată, nu manifestată pe la colțuri. 

Tudor Păcuraru: Această atitudine este întreținută în speranța că statul român se va apuca și îi va mătrăși (va începe persecuția unor pro-ruși, iar Rusia se va folosi de prilej să blameze statul român - n.red.). Adică cei care o întrețin din afara hotarelor țării speră că România se va comporta ca și Rusia lui Putin, unde iei 5 ani de închisoare dacă înjuri armata. La noi, din contră, te aleg ăștia senator dacă tai pensiile militare. E o diferență. Totuși, eu cred că România procedează într-un mod mai civilizat și democratic. Oamenii au dreptul la opinie. Dacă te apuci și reprimi, tu ești vinovatul, statul român ar fi.

Moderatoare: Deci este un fel de provocare. 

Tudor Păcuraru: E o provocare în esență la care oamenii marșează mult prea ușor, dar dacă vă uitați ce fel de oameni marșează, veți ajunge la concluzia că sunt securiști și activiști, adică niște oameni care deja au făcut praf un sistem, sistemul socialist. Ce le poți cere să înțeleagă? Atâta pot ei.