Marxista cocoțată de Marcel Ciolacu în fruntea listei PSD Vaslui pentru Senat s-a integrat perfect în gașca politică crescută la sânul infractorului Dumitru Buzatu / Victoria Stoiciu este autoare de texte antiromânești grețoase și chiar îi acuză pe românii care îi ajută pe refugiații ucraineni că, în realitate, i-ar urî

Obedienți, timorați, reduși la tăcere și irelevanță după ce, în toamna lui 2023, tătucul lor, baronul infractor Dumitru Buzatu, a fost prins în flagrant cu mită de 1,2 milioane de lei, pesediștii vasluieni au „adoptat-o” imediat pe consiliera lui Marcel Ciolacu, Victoria Stoiciu, ajunsă, grație relației apropiate cu premierul, prima pe lista PSD Vaslui pentru Senat, deși marxista de caviar nu are nicio legătură cu acest județ sărac, capturat de decenii de o gașca infracțională care generează pentru membrii săi și familiile acestora singurele locuri de muncă decente din regiune.

La poza ocazionată de depunerea listelor de partid cu candidați la Biroul Electoral Județean, consiliera ciolachiană Stoiciu a devenit „tichia de mărgăritar” a politicii de captivitate, cârdășie, sărăcie, îndobitocire și izgonire peste hotare a zeci de mii de vasluieni pentru un trai mai bun practicată de foștii locotenenți ai lui Buzatu (la scară atât de mare încât Directia Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui - DGACPC - a devenit cel mai mare angajator din județ, oferind fidelilor aproape 3000 de locuri de muncă). 

În imaginile asociate acestui articol (sus și mai jos), Stoiciu, ajunsă prin luna august și vicepreședintă în PSD, este încadrată de deputații Adrian Solomon, Irinel Stativă (cei doi mâncători de shaorma cu scandal din Centrul Vechi), Eduard Popică, ginerele celui mai important asfaltangiu din județ, Emil Savin, cel care a devenit denunțător în dosarul de corupție al lui Buzatu (PODUL a scris AICI) și de actual președinte al Consiliului Județean, Ciprian Trifan, discipol de cursă lungă al baronului Buzatu și unul dintre presupușii interpuși acestuia în diverse afaceri imobiliare, după cum dezvăluia recent presa locală – detalii AICI)

CITEȘTE ȘI: Colhoznica guvernamentală Victoria Stoiciu, mare iubitoare de seceră și ciocan, impusă de Marcel Ciolacu în fruntea listei pentru Senat a PSD Vaslui, pe modelul după care opera și baronul infractor Dumitru Buzatu

La DGASPC Vaslui până și directorul PSD are certificat de handicap / Tatăl uneia dintre șefe a condus zilnic mașina, deși instituția l-a declarat orb și i-a emis certificat

Până să ajungă consiliera lui Ciolacu și mai apoi vicepreședintă a PSD, marxista Stoiciu a fost o voce activă în spațiul public, exprimându-se tranșant pe diverse teme, unele din opiniile și punctele sale de vedere fiind de natură, într-o democrație consolidată, să submineze dramatic cariera politică a emițătorului, nicidecum s-o propulseze. 

Câteva dintre acestea, cu indubitabilă tentă antiromânească, au fost evidențiate și de jurnalistul Costin Andrieș, recent pe pagina sa de Facebook.

Redăm mai jos postarea acestuia:

„Nostalgica sovietelor Victoria Stoiciu  a fost aleasă vicepreședinte al PSD. 

O decizie halucinantă în mijlocul războiului imperialist genocidar rusesc din Ucraina. 

Victoria Who? 

Sa vedem. Scria în 2008:

Ce scria Victoria Stoiciu în 2008: „Am debarcat în Cuba cu speranţa vinovat pitită în suflet că mă voi întîlni, peste ani, cu lumea copilăriei mele consumate într-o Uniune Sovietică (R.S.S. Moldovenească) care se destrăma sub ochii mei de copil nedumerit. Am crezut cu fervoare în idealurile comunismului şi la 10 ani îmi doream cu disperare să mor pentru patria mea sovietică, împuşcată pe cîmpul de luptă sau torturată sălbatic de duşmanii capitalişti. Mai tîrziu, aceste visuri mi s-au destrămat împreună cu copilăria şi statul sovietic “monolit”, iar întrebarea “Ce s-ar fi întîmplat cu mine şi idealurile mele socialiste dacă Uniunea Sovietică nu s-ar fi prăbuşit?” a rămas să atîrne retoric peste anii maturităţii. Mă roade gîndul că aş fi fost o activistă zeloasă şi fanatică”. 

Victoria Stoiciu în 2012, despre fașismul imperialist al României la Chișinău: "imperialismul cultural românesc a întreţinut tensiunile identitare din RM, tensiuni nocive pentru statalitatea moldovenească şi, respectiv, societatea moldovenească (...) au contribuit la propagarea unei imagini agresive şi autiste a României în rândul multor moldoveni – şi cum altfel puteau să fie percepute discursurile naţionaliste de către o populaţie cu restanţe salariale de 7-8 luni?"

"relaţia cu RM a început să se europenizeze treptat, chiar dacă atitudinea de frate mai mare nu a dispărut din ecuaţie şi chiar dacă politicile culturale naţionaliste au rămas intacte. Complexul de frate mai mare al României – fie el bun român şi patriot, fie european şi civilizator – este un sindrom care nu va dispărea prea curând"

"Romanizarea e “artificiala” (...) Nu e mai putin artificiala decat moldovenismul."

"Începând cu 1940, acest proiect cultural-identitar este abandonat şi înlocuit cu proiectul de creare a naţiunii moldoveneşti. În timp ce în întreaga Uniune Sovietică naţionalismul era pus la zid şi înfierat ca fiind retrograd şi burghez, în RSSM se cultiva subtil un soi de naţionalism moldovenesc, menit să reprezinte  o pavăză în calea eventualelor aspiraţii românofile sau unioniste. "

Vicepreședinte PSD și Vasile Ernu (ce avea să fie găsit pe lista lui Dughin în 2014) propagau în epoca de aur a foii rusofile criticatac, în urma cu un deceniu, tezele Kominternului despre România, stat imperialist şi artificial care a anexat teritorii străine (Basarabia). Într-un interviu la televiziunea online „Omega”, a comuniştilor de la Chişinău, Ernu a declarat că “România este un stat artificial”. Victoria Stoiciu atacă în textele sale România şi identitatea naţională a românilor basarabeni. O face pe criticatac, în rapoartele plătite de Fundaţia Soros, la conferinţe din Chişinău, la radio şi peste tot unde are ocazia. Ea denunţă „imperialismul românesc” din Basarabia: “imperialismul cultural românesc a întreţinut tensiunile identitare din RM, tensiuni nocive pentru statalitatea moldovenească şi, respectiv, societatea moldovenească”. Evident, această problemă nu exista în perioada sovietică de care ea își aduce aminte cu nostalgie (Ernu e deja faimos pentru asta), când URSS stătea “pavăză în calea eventualelor aspiraţii românofile sau unioniste”, scriam eu într-un articol despre implicarea rusă în proteste din în protestele împotriva gazelor de șist”.

De asemenea, într-o postare din martie 2022, Stoiciu îi acuza pe românii care îi susțineau pe refugiații ucraineni că, de fapt, i-ar fi urât, ca mai poi să acuze tranșant Occidentul pentru războiul din Ucraina (PODUL a scris AICI): 

„Mi se întâmplă tot mai des în ultima vreme să fiu luată drept ucraineancă pe stradă, în taxi, etc. 

- Slava Ukraini, îmi spune un cetățean în autobus. 

Îi răspund în română, mă întreabă ușor contrariat de unde sunt. 

- Din Republica Moldova.

- Ah, deci sunteți rusoaică, că nu păreți româncă. 

Simt cum din înger mă transform în paria. 

- Nu, nu sunt rusoaică. Știți, noi suntem toți acolo foarte amestecați. 

Ura față de ruși e cu atât mai de neînțeles pentru mine cu cât o bună parte din refugiații care părăsesc Ukraina sunt ei înșiși etnici ruși sau, cel mai adesea, provin din familii mixte, cu un părinte etnic rus. Cei ce îndeamnă la ură împotriva rușilor îndeamnă, implicit, la ură și împotriva acestor refugiați. 

Mai mult de atât, marea majoritate a refugiaților vorbesc rusă, nu ucraineană. Vorbeam cu un prieten zilele astea - nu se aude ukraineană pe străzile bucureștene, dar se aude multă rusă. Aceeași e și experiența serilor de voluntariat din Gara de Nord. Cu siguranță oamenii aceștia știu ucraineană, dar totuși vorbesc rusa între ei, în familie etc. Motivul e unul foarte simplu - peste tot în fosta URSS mediul urban, de unde provin cei mai mulți refugiați, e puternic rusificat lingvistic. E o politică ce datează încă de pe vremea imperiului  țarist și care a continuat în Uniunea Sovietică.  Limba rusă era apanajul elitei, al burgheziei, al orășenilor. Limbile naționale ale fostelor gubernii/republici unionale erau vorbite mai ales în rural. Nu e o alegere ideologică sau politică din partea acelor care moldoveni sau ucraineni fiind vorbesc rusă zi de zi - e o practică rezultată din inerție, din comoditate, din obișnuință. Cine urăște rusa și vorbitorii de rusă, îi urăște și pe acești oameni.”