Colhoznica guvernamentală Victoria Stoiciu, mare iubitoare de seceră și ciocan, impusă de Marcel Ciolacu în fruntea listei pentru Senat a PSD Vaslui, pe modelul după care opera și baronul infractor Dumitru Buzatu

Până să devină șpăgar dovedit prin flagrant organizat de DNA, baronul pesedist Dumitru Buzatu era „tătucul” absolut al listelor PSD Vaslui pentru Senat și Camera Deputaților pe care le modifica agresiv din pix, ignorând complet votul membrilor de partid. 

Dacă în urmă cu patru ani, Buzatu își cocoța consoarta personală, pe senatoarea PSD Gabriela Crețu, în fruntea listei de la Senat, sub privirile timorate și tăcerile jenante ale colegi de partid, zilele acestea, Marcel Ciolacu a fost cel care a impus-o organizației PSD Vaslui, în același mod, pe consiliera guvernamentală filorusă care îi ridicase în slăvi rezultatele școlare mediocre (cu diplome pe care încă nu le-a văzut nimeni) printr-o aluzie slugarnică la legendarul premier britanic Winston Churchill.

Public, Ciolacu a dat de înțeles că bazaconia cu Churchill ar fi o exagerare, dar, în sinea lui, a crezut-o cu convingere și emoție, răsplătind-o generos pe colhoznica Victoria Stoiciu cu prima poziție pe listele pentru Senat ale PSD Vaslui, chiar dacă tovarășa nu are nicio legătură cu unul dintre cele mai sărace județe al României, capturat de zeci de ani de o gașcă penală de pesediști. 

Imagine prelucrată digital de Oscar Manto

Să afirmi public că ești de stânga pentru că te revoltă nedreptatea pentru ca mai apoi să accepți fără să clipești o astfel de sinecură și să te asocieze, fără pic de repulsie, cu politicieni ca Adrian Solomon și Irinel Stativă (cei doi deputați șoarmari scandalagii din Centrul Vechi), sau cu cocalarul Eduard Popică (ginerele lui Farmazon, pe numele lui real Emil Savin, afaceristul considerat regele asfalatului din Vaslui care este și denunțător în dosarul lui Buzatu – vezi și AICI), nu mai e nici măcar comunism, ci deviație de tip ceaușist. 

Presa centrală mai scrie despre ea că, deși e toată ziua în vacanțe prin străinătate și face shopping de lux la Milano, tovarășei îi repugnă Occidentul. Și îi place Rusia pe care o disculpă vomitiv pentru atrocitările din Ucraina, afirmând că ucraienii mor din vina Vestului.

„Câți ucraineni trebuie să moară ca să cadă Putin? Cu cât sunt mai mari pierderile Rusiei pe frontul din Ucraina, cu atât cresc șansele ca regimul Putin să cadă. Acesta e scenariul pe care se pare că marșează administrația de la Washington – escaladare cu scopul de a-l debarca pe Putin de la putere. (…) Doar că atâta timp cât lupta se poartă pe teritoriul Ucrainei, pierderile aduse Rusiei înseamnă și pierderi de vieți și sacrificii din partea ucrainenilor. Înseamnă civili morți, copii uciși, familii despărțite, refugiați, oameni care își văd casele dărâmate de bombe, orașe distruse, vieți zdrobite. Întrebarea pentru adepții acestui scenariui e – câte mii sau zeci de mii de ucraineni suntem dispuși să moară și alte câte milioane să rămână fără adăpost pentru a maximiza șansele de realizare a scenariului în cauză? O mie, zece mii, o sută de mii? Whatever it takes? Să ne imaginăm că fiecare ucrainean mort crește cu 0,001 % șansele unui astfel de scenariu. Asta înseamnă 100.000 de morți. O sută de mii de morți. E un cost acceptabil? Un astfel de calcul pare oribil. Îngrozește. Dar atunci când susții escaladarea și ești în scenariul „whatever it takes”, acest calcul e o consecință logică și necesară. Nu îl poți evita decât dacă ești ipocrit și nu vrei să gândești implicațiile asumțiilor tale până la capăt. Care e, deci, prețul pe care suntem dispuși să îl plătim, concret, în vieți omenești? Nu în abstract, că nu există nimic abstract în război și în moarte. Care e pragul dincolo de care prețul devine prea mare? Sau nu există un astfel de prag și luptăm până la ultimul ucrainean?”, a aberat colhoznica guvernamentală, pe Facebook, la 29 martie 2022.

Viitoarea senatoare a României pozând cu Capitalul lui Karl Marx, sursa foto: reddit.com

În imaginea de mai sus, tov. Stoiciu apare alături de tov.regizor David Schwartz (la dreapta, cu ochelari și fular gri cu alb) care, primăvara trecută, a montat la Chișinău un spectacol cam anti regimul democrat proeuropean al R.Moldova, spectacol pe care teatrul-gazdă s-a văzut nevoit să-l scoată din program având în vedere contextul sensibil (războiul din Ucraina și agresiva propagandă prorusă dirijată de la Moscova). Schwartz n-a priceput mare lucru sau s-a făcut că nu pricepe și a început să acuze, în stânga și-n dreapta, că e cenzurat. Detalii AICI