Don’t Look Up. Despre manipularea și deturnarea atenției globale

Recent, rețelele sociale din întreaga lume au fost inundate de un flashmob a cărui amploare e cu adevărat impresionantă – pe Instagram, doar într-o singură zi, aproximativ 50 de milioane de oameni au repostat imaginea de mai jos. Mă refer la postarea ”Toți ochii pe Rafah”. 

Situat la granița cu Egiptul, Rafah e un oraș din Fâșia Gaza. Localitatea acoperă o suprafață de 64 kilometri pătrați și se află sub controlul teroriștilor Hamas. 

Pe 7 mai, armata israeliană a desfășurat o operațiune limitată în zona Rafah, preluând punctul de control cu același nume de la frontiera cu Egiptul. Ulterior, Gaza controlată de teroriști a fost complet înconjurată. 

Autoritățile israeliene continuă să vizeze obiectivul declarat oficial – curățarea completă a Gazei de flagelul Hamas, însă până acum nu a avut loc o ofensivă la scară largă asupra Rafah. În tot acest timp, continuă evacuarea locuitorilor din oraș. 

După intrarea trupelor israeliene în Fâșia Gaza, teroriștii au fost nevoiți să se concentreze asupra acțiunilor defensive. Însă, pe 26 mai, Hamas a lansat 8 rachete din Rafah, ținta fiind Tel Aviv. Ulterior, în aceeași zi, israelienii au lansat două lovituri aeriene asupra orașului, ucigând doi comandanți de rang înalt ai Hamas: Yasin Rabia și Khaled Najjar. Potrivit autorităților israeliene, aceștia planificaseră atacuri teroriste în Cisiordania. 

Cu toate acestea, civili palestinieni au fost uciși împreună cu ei. 

Armata israeliană susține că, înainte de atac, a verificat în detaliu toate informațiile disponibile, tocmai pentru a nu atinge și civili, folosind focoase de 17 kilograme, care n-ar fi putut provoca distrugeri la scară largă. 

Potrivit unor concluzii preliminare, ar fi izbucnit un incendiu care ar fi putut declanșa o puternică explozie secundară. Armata israeliană suspectează că Hamas ar fi depozitat în zona atacului muniții și arme care ar fi putut exploda.  

Reacția lumii. O ilustrare a faptului că mințile oamenilor sunt ușor de controlat 

Și în timp ce lumea repostează de-a valma imaginea ”Toți ochii pe Rafah”, precum și alte imagini similare, care generează milioane de repostări în numai câteva ore, chiar acum, în centrul Europei, are loc cel mai mare război de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. De rezultatul acestui război va depinde securitatea întregii Europe. 

Am vești ”interesante” pentru voi, vești despre posibilul nostru viitor. 

Însă, până atunci, nu pot să nu mă-ntreb: oare unde erau ochii tuturor acestor oameni când teroriștii ruși au ras de pe fața pământului orașe precum Mariupol (unde au fost uciși peste 120.000 de civili – detalii AICI și AICI), Bakhmut (unde odinioară au trăit peste 70.000 de oameni, iar acum zace în ruină), Avdiivka (care nu mai există), Robotyno, Krynky și alte zeci și zeci de orașe ucrainene?   

Unde vă sunt ochii, zi de zi, când Rusia teroristă și genocidară distruge regiunile Herson, Sumy, Zaporojie, Donețk și Harkiv? Știați că, odinioară, doar în orașul Harkiv locuiau aproximativ 1,5 milioane de oameni? Știți că Rusia lansează rachete balistice în fiecare zi, ucigând zeci de civili? Marele oraș Odesa e bombardat și atacat cu drone kamikaze. Sunt atât de multe orașe bombardate zilnic, încât nici nu le pot încadra într-un singur articol. 

Mai mult de 12 persoane sunt ucise în fiecare zi în Ucraina. Și mă refer strict la civili, nu la militarii care apără Ucraina și securitatea Europei. 

Nu vă este clar că, dacă Ucraina se va prăbuși, Rusia nu se va opri aici? Nu vă este suficientă istoria? Rusia e țara care participă direct sau indirect la cel mai mare număr de războaie din istoria recentă. O persoană școlarizată n-ar trebui să ignore astfel de evidențe. 

În prezent, așa-zisa Federație Rusă este lagărul a peste 190 de popoare care odinioară au fost independente. Rușii le-au ocupat și le-au distrus treptat – detalii AICI, AICI și AICI. Toată lumea a închis ochii în fața abominațiunilor, permițând răspândirea cancerului rusesc (Roosevelt a avertizat cu privire la această mare problemă). 

Doar în cursul ultimilor 30 de ani, Rusia a ocupat Tatarstanul, Republica Cecenă Ichkeria deopotrivă cu părți semnificative din Georgia, R.Moldova și Ucraina. La asta se adaugă zecile de războaie hribide purtate împotriva statelor NATO și UE. 

Încă nu vă este clar că Rusia nu se va opri după Ucraina? Nu înțelegeți că Moscova a avut și are mari interese în Europa de Sud-Est? Nu realizați ce uriașe probleme de securitate ar întâmpina statele care se învecinează acum cu Ucraina, dacă mâine s-ar învecina cu hoardele lui Putin? 

Nu vă este clar că punerea accentului publicitar pe situația din Orientul Mijlociu e doar o campanie susținută de părțile direct interesate, pentru a deturna atenția oamenilor de la marele război care amenință să schimbe fața Europei? 

Nu pot să nu remarc că, în multe țări europene, știrile privind invazia Ucrainei au ținut primele pagini numai câteva luni, în timp ce știrile despre Orientul Mijlociu inundă, de opt luni, toate canalele de stat ale țărilor UE. Despre războiul din Ucraina nu se mai scrie mare lucru, deși de soarta acestuia depind securitatea și economia întregii Europe. 

Dacă Rusia se va impune în Ucraina, vor urma postări de genul ”Toți ochii pe Varșovia / Cracovia / Vilnius / Riga / Chișinău / București / Tallin” și așa mai departe. Poate că va fi ”surprinzător”, însă în prezent Rusia este cea care câștigă. 

Nu uitați că, în prezent, armata ucraineană și armata rusă sunt singurele armate din lume cu o asemenea experiență de luptă. S-a gândit cineva ce urmări ar fi dacă Rusia ar ocupa Ucraina și va uni cele două armate? Pentru că, dincolo de genocid și rusificare brutală, Rusia mobilizează forțat oamenii din teritoriile ocupate. O face acum și a făcut-o dintotdeauna. 

Se gândește cineva la faptul că această cantitate mică de ajutoare militare pe care Occidentul colectiv o oferă Ucrainei (și care abia dacă e suficientă pentru apărare) este pur și simplu testată de Rusia? Și că va veni ziua când rușii vor produce rachete pe care sistemele Patriot nu le vor putea opri? Fiți convinși: Kremlinul lucrează la asta. Și vom vedea noi războaie, Rusia demonstrând deja tuturor că beneficiază de un lobby puternic și susținut pentru interesele sale expansioniste, atât în politica europeană și internațională, cât și în presa occidentală.

Din păcate, situația globală arată că ”toleranța” și ”umanismul” nu sunt trăsături de caracter, ci sunt, pur și simplu, forme golite de conținut ale unei tendințe la modă, dar la fel de lipsită de fond. Realitatea asta profund distorsionată mă duce cu gândul la intriga filmului Don’t Look Up.