"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Născut la 9 martie 1932, în satul Glinjeni, județul Orhei, România, actorul Mihai Volontir, deși la 12 ani s-a pomenit într-o țară vitregă și despotică, a găsit în el puterea, voința și curajul de a-și făuri o biografie de învingător. Devenind o vedetă a cinematografiei sovietice prin cele peste o sută de roluri jucate în diferite filme de mare popularitate, Mihai Volontir ajunge artistul îndrăgit de zeci de milioane de spectatori, de la Chișinău până la Vladivostok și, îmi permit să cred, că dânsul este primul nostru conațional care a avut harul să învingă un imperiu nuclear și să-l cucerească cu zâmbetul său învăluitor, cald și blând.
Orice întâlnire cu Mihai Volontir se transforma în bucurie, lumină și sărbătoare.
Când a bătut ceasul istoriei pentru destinul Basarabiei românești, Mihai Volontir a părăsit platourile de filmare, a coborât de pe scene și a intrat în mijlocul mulțimilor deșteptate. Acceptând să fie deputat, a contribuit enorm în zilele de foc și de confruntări teribile, când soarta Limbii Române și a Alfabetului Latin pendula între baricadele din interiorul Parlamentului și vuietul poporului dornic de adevăr și dreptate.
Ca actor, vedetă de cinema și artist unional, Mihai Volontir se bucura de o susținere imensă și în rândul rusofonilor, fapt care i-a permis să intervină nu o singură dată în dezbaterile parlamentare și să încline balanța spre decizii favorabile.
E o restanță dureroasă că, nici după aproape patru decenii, bătălia pentru Limbă–Alfabet nu a intrat în broșuri de popularizare, în studii documentare și monografii solide, iar oamenii care au adus victoria nu sunt cunoscuți pe potriva faptelor lor.
Despre Omul Cetății, deputatul și politicianul Mihai Volontir aproape nimic nu se știe, deși dânsul are o contribuție meritorie, de la aducerea acasă a simbolurilor naționale până la votul din 27 august 1991 de a ne rupe de Rusia imperială.
Am selectat câteva din gândurile luminoase ale lui Mihai Volontir, rostite de la tribuna centrală a Parlamentului, în momentele-cheie pentru neamul românesc din Basarabia:
– „Trebuie să avem curajul de a spune cine suntem”.
– „Un popor care își pierde limba își pierde sufletul”.
– „Nu putem trăi în minciună. Limba trebuie să-și poarte numele adevărat”.
– „Trebuie să spunem adevărul: limba noastră este română”.
– „Alfabetul latin este haina firească a limbii noastre”.
– „Să ne întoarcem la alfabetul nostru strămoșesc”.
– „Noi nu decidem doar pentru azi, ci pentru viitorul copiilor noștri”.
Mihai Volontir a lăsat o bogată ladă de zestre pentru Basarabia natală, în care iubirea de neam capătă frumusețea și valoarea unui testament sacru pentru urmași.
Din arhiva personală: l-am surprins în obiectiv pe Maestrul Mihai Volontir la 26 aprilie 2010, cu cinci ani înainte de a trece în eternitate.
