Fostul secretar de stat american sub preşedinţii Richard Nixon şi Gerald Ford, Henry Kissinger, a murit joi la vârsta de 100 de ani, a anunțat organizația de consultanță pe care o gestiona, într-un comunicat de presă.
În calitate de principal arhitect al detensionării Washingtonului cu Uniunea Sovietică în timpul Războiului Rece, Kissinger a lăsat o amprentă de neșters nu doar asupra politicii externe americane, ci și asupra celei rusești.
Înainte de moartea sa, Kissinger și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la confruntarea tot mai mare dintre Rusia și Statele Unite, pe fondul războiului în curs de desfășurare din Ucraina. Și chiar dacă aparent devenise un susținător tot mai vocal al aderării Ucrainei la NATO, avertizând că liderii europeni erau "nebunește de periculoși" dacă ezitau în privința aderării Kievului la alianța militară condusă de SUA, afirmația sa potrivit căreia Kievul ar trebui să fie înțelept și să cedeze Rusiei bucăți din teritoriul său a stârnit un val de revoltă. PODUL a scris AICI
Totuși, într-un interviu acordat publicației The Economist la începutul acestui an, Kissinger a declarat: „Dacă aș vorbi cu Putin, i-aș spune că și el este mai în siguranță cu Ucraina în NATO".
În același timp, fostul secretar de stat a fost sceptic în ceea ce privește viitorul relațiilor dintre Rusia și China, pe fondul izolării Rusiei de Occident, simțind dispreț reciproc atât la Beijing, cât și la Moscova, în ciuda declarațiilor oficiale privind un parteneriat "fără limite" între cele două țări.
„Nu am întâlnit niciodată un lider rus care să fi spus ceva bun despre China. Iar eu nu am întâlnit niciodată un lider chinez care să spună ceva bun despre Rusia", a declarat el.
În ciuda opiniilor complexe și schimbătoare ale lui Kissinger de-a lungul anilor, în special în ceea ce privește Rusia, oficialii de la Moscova au reacționat la vestea morții sale cu respect și admirație. The Moscow Times a adunat câteva dintre aceste reacții:
Vladimir Putin
Liderul rus l-a descris pe Kissinger ca fiind un "diplomat remarcabil, un om de stat înțelept și vizionar" într-o declarație oficială publicată joi de Kremlin.
„Timp de multe decenii [Kissinger] s-a bucurat de o reputație bine meritată în întreaga lume", a continuat Putin. „O abordare pragmatică a politicii externe este indisolubil legată de numele lui Henry Kissinger, care la un moment dat a făcut posibilă realizarea detensionării internaționale când relațiile erau mai tensionate ca niciodată, pentru a încheia apoi cele mai importante acorduri sovieto-americane care au contribuit la consolidarea securității globale".
Arhitect al aproprierii din anii '70 între China comunistă şi Statele Unite, Kissinger a promovat ani buni ideea unui „echilibru strategic” între Washington şi regimul autoritar de la Moscova pentru „o mai bună stabilitate globală”. De altfel, fostul oficial american de rang înalt era cunoscut pentru relaţia sa apropiată cu Vladimir Putin, fiind un confident de lungă durată al liderului de la Kremlin în chestiuni de securitate şi politică externă.
Dmitri Medvedev
Fostul președinte al Rusiei a intrat pe X (fostul Twitter) a ales să-și scrie mesajul de condoleanțe cu privire la moartea lui Kissinger, în engleză, și nu în limba maternă.
Medvedev a declarat că fostul secretar de stat american "și-a servit cu credință țara timp de mulți ani", descriindu-l ca fiind "un pragmatic care a luat în considerare realitățile și nu doar a urmat canoanele politicii externe americane". Acum, nu mai există nici măcar urme de oameni ca el în administrația americană și în lumea occidentală".
Konstantin Kosachev
Senatorul Kosachev în Consiliul Federației (camera superioară a parlamentului rus) și președinte al Comisiei pentru afaceri externe a acestuia, aflat pe lista de sancțiuni a SUA din 2018, a scris pe Telegram că "numele lui Kissinger este asociat cu stabilirea relațiilor diplomatice între Statele Unite și China, cu negocierile privind controlul armelor cu URSS și cu extinderea legăturilor dintre Israel și vecinii săi arabi".
Dar, a mai spus Kosachev, „au existat multe puncte întunecate în biografia [lui Kissinger]: implicarea în operațiunea de răsturnare a președintelui ales democratic al Chile, Salvador Allende, în moartea civililor în Cambodgia și multe altele".
Cu toate acestea, fostul secretar de stat american „va rămâne în istorie ca un diplomat remarcabil, apărând cu fermitate și pricepere interesele țării sale, încercând, chiar și pe fondul nebuniei și zdrobirea actuală a politicienilor occidentali, să reînvie diplomația și dialogul".
Boris Titov, politician și om de afaceri, comisar prezidențial pentru Drepturile Antreprenorilor din Rusia a precizat că vestea dispariției lui Kissinger a creat un "vid brusc" care nu poate fi umplut cu vorbe goale sau platitudini.
„Kissinger a devenit un simbol al capacității de a se angaja în dialog și de a face compromisuri în interesul atingerii unor mari obiective comune", a scris Titov pe Telegram. „Lecția cheie a lui Kissinger este că omenirea nu este condamnată la ciocniri politice și militare nesfârșite. Înțelegerea sa despre leadership s-a bazat pe înțelegerea conflictelor ca o fereastră pentru noi oportunități. Abordarea sa a ajutat și, posibil, va mai ajuta în viitor percepția generală în ce privește sistemul rusesc de valori, pragmatismul american și înțelepciunea orientală și orientarea acestora spre un scop comun".
Evreu german născut pe 27 mai 1923 în Bavaria, un bărbat cu o voce gravă şi un puternic accent german, el a continuat să fie faimos şi o voce influentă timp de decenii după ce şi-a părăsit responsabilităţile în planul afacerilor internaţionale. Heinz Alfred Kissinger a fost naturalizat american la vârsta de 20 de ani. Fiu al unui profesor de şcoală, s-a alăturat contra-spionajului militar şi armatei americane, după care a urmat studii strălucitoare la Harvard, unde a şi predat.
Recunoscut după ramele groase ale ochelarilor, s-a impus ca un chip al diplomaţiei globale atunci când republicanul Richard Nixon l-a chemat la Casa Albă în 1969 în calitate de consilier pentru securitate naţională, apoi ca secretar de stat. A ocupat ambele funcţii din 1973 până în 1975 şi a rămas maestru al diplomaţiei sub preşedintele Gerald Ford, până în 1977. Atunci a iniţiat relaxarea în relaţia cu Uniunea Sovietică, dar şi dezgheţul în relaţia cu China lui Mao, în timpul călătoriilor secrete pentru a organiza vizita istorică a lui Nixon la Beijing, în 1972.
Iniţiind apropierea de Moscova şi Beijing în anii 1970, acest laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi-a văzut însă imaginea pătată de pagini întunecate din istoria Statelor Unite, precum sprijinul pentru lovitura de stat din 1973 din Chile sau invazia Timorului de Est în 1975 şi, desigur, războiul din Vietnam. A condus, întotdeauna în cel mai mare secret şi în paralel cu bombardamentele de la Hanoi, negocieri cu Le Duc Tho pentru a pune capăt războiului din Vietnam. Semnarea încetării focului i-a adus în 1973 Premiul Nobel pentru Pace cu nord-vietnamezul, unul dintre cele mai controversate din istoria decernării acestei distincţii.
America a pierdut „una dintre cele mai ascultate voci ale sale în politica externă", a reacţionat fostul preşedinte republican George W. Bush.
Faptul că un astfel de om, un refugiat din Germania nazistă, a putut deveni şef al diplomaţiei americane "vorbeşte atât despre măreţia sa, cât şi despre măreţia Americii", a adăugat fostul preşedinte republican într-un comunicat de presă, citat de Agerpres.ro.