"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Ireversibil, prezența Alteței Sale Principesa Sofia la inaugurarea circuitului memorial ”Calea Partizanilor din Apuseni” (sâmbătă 5 octombrie) a sublimat întregul eveniment, multiplicându-i semnificațiile. Să le enumerăm pe cele mai relevante, lăsându-vă pe voi să meditați la restul.
În primul rând, reculegându-se la mormântul partizanului martir Teodor Șușman seniorul, cumva, Principesa i-a ”întors” acestuia, de o manieră simbolică, întrevederea regală pe care tânărul Șușman va fi avut-o în 1925, când a mers în audiență la Majestatea Sa Regele Ferdinand, ilustrul străbunic al Principesei Sofia, în fața căruia a militat pentru împroprietărirea moților cu pădurile și pășunile ce aparținuseră grofilor de pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Încununat de succes, demersul l-a transformat pe Teodor Șușman într-un veritabil erou civilizator (o spun cu toată proprietatea cuvintelor), fiind supranumit ”Tatăl Munților” și ”Tatăl Moților”. Prezența Principesei la mormântul lui închide un cerc lăsat deschis de prea mult timp. Și o face în sens invers, ca o cometă care-și înghite coada.
În al doilea rând, punând mâna pe armă și devenind liderul partizanilor anticomuniști de la Răchițele, Șușman seniorul se transformă în ”Regele Munților”. Așa-i ziceau moții, pentru că și-a pus pe creștet coroana Libertății. Nimeni nu i-o mai poate lua. Nimic nu-i știrbește măreția. Să NU uităm că el și neîmblânziții săi luptători au murit și pentru Monarhia legitimă, abolită de tancurile rusești care ne-au impus comunismul. Prin emoționanta prezență a Principesei Sofia, Casa Regală a României le recunoaște și le comemorează martiriul din nou și din nou, punându-i la punct pe detractorii pitici, de ieri și de azi, ai partizanilor de la Răchițele. Glorie eternă luptătorilor anticomuniști!
În al treilea rând, prezența Alteței Sale în miezul Munților Apuseni e o dovadă de recunoștință pentru TOȚI moții care s-au opus dictaturii comuniste, suferind pentru Țară, Dumnezeu și Rege. Dacă nu ar fi fost iubiți și ajutați de acești moți inimoși, partizanii din Gruparea Șușman nu ar fi reușit să reziste în clandestinitate timp de 10 ani, fiind vânați în permanență de trupele de Securitate și Miliție. Da, e adevărat, numărul partizanilor cu arma în mână din România comunizată a fost de numai câteva sute, având în vedere contextul din țara-lagăr, în alte condiții putând fi rapid suplimentat, însă la fel de adevărat e că numărul susținătorilor direcți din satele de munte și din orașele aferente s-a ridicat la mii și mii de români care au ales să nu-și plece frunțile. Iar dincolo de susținătorii direcți ai partizanilor și de familiile lor se aflau milioane de români care nu au iubit comunismul, dar au fost potopiți și terorizați de criminalii în masă năimiți și coordonați de Kremlin. Un lucru să fie clar: înfrângerea partizanilor a fost, de fapt, înfrângerea noastră. Să nu-i uităm, măcar atât putem face.
În al patrulea rând, prezența Principesei Sofia lângă reprezentantul AFDPR – l-am numit pe domnul Leonard Câmpeanu – reiterează la modul sugestiv susținerea Casei Regale pentru foștii deținuți politic și pentru deportații dictaturii comuniste, uitați și batjocoriți de toate guvernările postdecembriste (și asta e o rușine de proporții, pentru că vorbim despre bunicii și părinții noștri).
Unul dintre cele mai impresionante momente a fost când Principesa Sofia a depus un buchet de flori undeva în mijlocul munților, în Valea Firei, chiar lângă stânca unde a fost împușcat de trupele Securității, la 13 iulie 1952, partizanul Gheorghe Mihuț. I se citea emoția pe chip. Cu cea mai mare naturalețe, amestecându-se în mulțimea de participanți, Alteța Sa i-a căutat pe urmașii foștilor deținuți politici, vorbind cu fiecare în parte. A încarnat o lecție de bun simț și naturalețe. Principesa Sofia a rămas aproximativ 3 ore, a mâncat alături de moți la parastasul partizanilor, într-un cort strâmt, la mese scorojite de timp. Uimită de sunetul tulnicelor – care, odinioară, îi avertizau pe partizani de apropierea securiștilor, tublurând liniștea versanților –, Alteța Sa Regală s-a pozat cu femeile din Beliș, ale căror straie populare ne-au bucurat tuturor privirea, mai apoi alăturându-se muzicanților de la Huedin, care au însuflețit atmosfera.
Un moment cu adevărat copleșitor a fost posibil numai grație baritonului Dan Dumitrana, care a dirijat Corala Regală Transilvana chiar acolo, în mijlocul munților, pe cea mai frumoasă ”scenă” dintre toate scenele posibile, interpretând Imnul Regal și ”Binecuvântează, Doamne, România!”. În imediata apropiere erau dispuse două mari steaguri regale care au fost purtate de bucureșteni în trista zi a înmormântării Majestății Sale Regele Mihai. Trebuie spus că un steag regal flutură fără intermitențe la căpătâiul lui Teodor Șușman seniorul.
Înainte de a pleca, Principesa s-a întâlnit cu toți organizatorii, salutându-i și luându-și rămas bun. Doi călăreți în straie populare au atras toate privirile.
Peste 250 de participanți
La evenimentul organizat în creierii munților au participat peste 250 de oameni veniți din toate colțurile României, alături de mulți moți din Răchițele și de mulți, mulți tineri, ceea ce reprezintă o reușită de proporții, având în vedere atât distanțele parcurse, cât și prognozele meteorologice puțin spus nefaste (ploi torențiale / furtună), care, în perioada premergătoare ianugurării, le-au cauzat multe insomnii organizatorilor. Cu toate acestea, vremea nu doar că s-a dovedit minunată pentru drumeția propusă, o bună parte a dimineții rămânând închisă, dar caldă și fără ploaie, pentru ca mai apoi, chiar în timpul slujbei de pomenire, soarele să răzbească printre nori, alungând pâcla și surâzându-i troiței lui Teodor Șușman seniorul. Asta în condițiile în care la Cluj și în alte zone limitrofe ”Căii Partizanilor din Apuseni” a plouat pe rupte, prognoza adeverindu-se întocmai. Numai aici nu. Pentru că Dumnezeu îi iubește pe partizanii anticomuniști.
Mesajul BOR: Teodor Șușman seniorul și partizanii săi sunt martiri aflați la dreapta lui Hristos!
Având binecuvântarea directă a Înaltpreasfințitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, preoții care au săvârșit sfânta slujbă au punctat în repetate rânduri faptul că Teodor Șușman seniorul și neînfricații săi partizani sunt martiri adevărați care se află la dreapta lui Hristos. Niciun om viu nu este în măsură să-i judece pe acești martiri ai Țării și ai lui Dumnezeu. Acesta a fost principalul mesaj transmis de Biserica Ortodoxă Română.
Popa Boc
Așadar, aviz preotului pensionar Teodor Boc, cel mai aprig dușman al memoriei Șușmanilor, pe care îi înjură și îi denigrează mincinos de zeci de ani. Fiindcă popa Boc (rudă a primarului penelist Emil Boc) e urmașul unor turnători securiști și al unor comuniști de frunte care i-au dușmănit de moarte pe partizanii noștri (există o sumedenie de documente în acest sens). La fel ca în ultimii peste 30 de ani, popa Boc a făcut totul pentru a deturna evenimentul, amenințând, intimidând și mințind ca o satană. Mai mult, a aranjat un articol mizerabil cu ajutorul unui așa-zis jurnalist, totodată pretându-se să telefoneze personal pe la finanțatorii evenimentului cu scopul de a-i face să se retragă. Nimeni nu s-a coborât la micimea lui. Odinioară purtător de sutană, acest individ sinistru îl urmărește pe Teodor Șușman seniorul până și în mormânt, batjocorindu-i și mistificându-i memoria. În urmă cu trei decenii, același popă Boc îi amenința cu bătaia (da, ați citit bine) pe foștii deținuți politici care intenționau să vină la Răchițele pentru a-i comemora pe luptătorii anticomuniști.
În iunie 2010, imediat ce echipa de arheologi coordonată de istoricul Gheorghe Petrov a descoperit primul fragment din craniul lui Șușman seniorul, în râpa unde fusese azvârlit, după ce l-au târât cu furcile, la fața locului și-a făcut apariția popa Boc, negru ca un drac de supărare, urlând că ”sinucigașii și criminalii nu pot fi eroi”. Câtă nesimțire poate să încapă în acest om îmbătrânit în rele! Șușmanii NU au fost criminali, ei au făcut doar două victime în regim de legitimă apărare – cei doi turnători comunistoizi le băgaseră familiile și susținătorii în beciurile Securității, urmând să ajungă în pușcării și lagăre ale groazei, în timp ce respectivii făceau totul pentru a-i duce pe partizani la moarte. Nu, Șușmanii NU au fost criminali. Au rămas demni, refuzând să se ducă la abator ca niște miei. S-au apărat cu îndârjire, acționând în legitimă apărare. Și au devenit mieii lui Hristos, martiri recunoscuți oficial de Biserica Ortodoxă Română.
Da, e adevărat că, pentru a nu cădea viu în mâinile securiștilor, Șușman seniorul s-a sinucis, alegând să moară cu fruntea sus, când voia el, nu când ar fi vrut călăii neamului românesc, care l-ar fi torturat abominabil și l-ar fi umilit ca pe nimeni altul, regizând un proces-mascaradă și trimițându-l în fața plutonului de execuție, mânat ca o vită de la spate. Oricine are un dram de umanitate în suflet ar putea înțelege cumplita dramă și teribilele circumstanțe care au dus la sinuciderea Regelui Munților, greco-catolic practicant. Ce furtună trebuie să se fi dezlănțuit în cugetul acestui om smerit și evlavios… Ce groaznice îi vor fi fost cele din urmă clipe…
Iată că, așa cum am văzut, prin vocile celor trei preoți binecuvântați de Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Biserica Ortodoxă Română a punctat faptul că Teodor Șușman seniorul și partizanii săi sunt martiri aflați la dreapta lui Hristos. Și aceast mesaj a fost lansat chiar la căpătâiul Regelui Munților, lângă troița sa neguroasă. Se aude, popă Boc? Și oare cum rămâne cu marea lecție a lui Hristos – lecția iertării? Ce să zic, n-aș vrea să fiu în locul dvs. la Judecata de pe urmă.
La eveniment am avut marea onoare de a le strânge mâinile arheologilor Paul Scrobotă și Horațiu Groza, care fac parte, alături de istoricul Marius Oprea, din echipa de arheologi coordonată de istoricul Gheorghe Petrov, echipă care a descoperit, în iunie 2010, rămășițele pământești ale partizanului Teodor Șușman seniorul, redându-le luminii și posterității. Recunoștință eternă!
O principesă carismatică
Istoric, scriitor și președinte al Asociației ”Clubul Monarhiștilor Clujeni”, Cornel Jurju a descris, pe Facebook, prezența Principesei Sofia la inaugurarea traseului memorial ”Calea Partizanilor din Apuseni”, după cum urmează:
”Sofia - o Principesă carismatică
Inaugurarea circuitului memorial Calea Partizanilor din Apuseni a avut parte de prezența specială a Alteței Sale Regale Principesa Sofia a României. Trebuie să mărturisesc că, de la început, am remarcat rapiditatea cu care, cândva prin luna iulie, a fost acceptată invitația venirii în Apuseni. Mai recent, privind dezarmat prognozele meteo nefavorabile (nori, ploaie, temperaturi scăzute), evenimentul având loc integral în aer liber, m-a încolțit gândul că ar putea urma o contramandare. Însă lucrurile s-au ținut de plan, iar sâmbătă, la ora 13.00, Principesa a sosit în Valea Firei, undeva în mijlocul munților.
Rămânând la eveniment pentru vreo 3 ceasuri, prestanța Alteței Sale Regale s-a ipostaziat divers, fiind caracterizată de eleganță, naturalețe, simplitate, sociabilitate. Neașteptat, s-a apropiat de o stâncă, nu tocmai accesibilă, și a depus un buchet de flori, cu semnificație comemorativă. Acolo a fost împușcat, de trupele Securității, în 13 iulie 1952, partizanul Gheorghe Mihuț din Răchițele. I-a căutat prin mulțime pe urmașii foștilor deținuți politic, arestați pentru susținerea Grupului "Șușman". Cu emoție pe chip, Principesa i-a cunoscut pe Gheorghe Florea, ai cărui părinți (Florica și Romulus) au fost condamnați la muncă silnică pe viață și pe Mărioara Necula, al cărui tată, Gheorghe Pașcalău a primit o condamnare la 10 ani de închisoare. S-a întreținut cu cei doi călăreți, care însoțeau alaiul drumeților, apreciind frumusețea și ținuta cailor. A stat de vorbă și s-a pozat cu femeile din Beliș care o uimiseră prin sunetul tulnicelor. Și-a luat mâncare de la ceaun și a mâncat în cort alături de lume, la mese scorojite de timp și în inghesuiala. S-a dus la muzicanții de la Huedin și, preț de mai multe minute, a rămas împreună cu ei, părând parte a formației. La plecare, s-a întâlnit cu toți cei implicați în organizare pentru a-i saluta și a-și lua rămas bun.
Prin toate aceste momente și gesturi, Principesa Sofia s-a situat pe sine într-o secvență a memorabilului, cei prezenți receptând-o, nu doar prin apartenența regală, ci și prin capacitatea sa de a interacționa, chiar de a se integra, la modul sincer și empatic, într-un anturaj social ad-hoc. Același caleidoscop de imagini, etalează și un anume specific al autorității regale, fie ea și nestatalizată, capabilă să stârnească entuziasm și admirație, să fascineze sau să magnetizeze publicul”.
Primul traseu de acest tip din România
Calea Partizanilor din Apuseni este un traseu memorial-tematic, primul de acest tip din România, și va face parte din Ecomuzeul Țării Moților (detalii AICI). Având o formă de circuit, se întinde pe o distanță de 10 kilometri și este presărat de 9 popasuri/panouri care surprind secvențe din povestea Grupului „Șușman” și a moților care s-au opus dictaturii comuniste.
Traseul trece prin locuri ale memoriei în care s-a luptat și s-a murit cu arma în mână, intersectând, deopotrivă, peisaje și fenomene carstice spectaculoase. Calea Partizanilor beneficiază și de suport digital: hartă GPS interactivă și ilustrări audio aferente fiecărui popas, acestea fiind realizate de prestigiosul regizor Nicolae Mărgineanu și de apreciata actriță Maria Ploae.
Complementar traseului, evocarea rezistenței anticomuniste este realizată prin reconstituirea unui adăpost montan, cel folosit de luptătorii grupării Șușman în perioada noiembrie 1951-aprilie 1952 și care a fost amplasat la Piciorul Bătrânii, lângă Poiana Călineasa. Acum, coliba partizanilor este refăcută în același spațiu al memoriei care găzduiește mormântul lui Teodor Șușman și troița comemorativă.
Obiectivul memorial-turistic a fost realizat de urmașii martiricei familii Șușman (Constantin și Carmen Șușman) și de Asociația ”Clubul Monarhiștilor Clujeni” în parteneriat cu Administrația Parcului Natural Apuseni, Fundația „Corneliu Coposu”, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) și Asociația Voluntarilor din Ciucea. Proiectul beneficiează de susținerea financiară a Consiliului Județean Cluj și a mai multor donatori (persoane fizice, societăți comerciale, asociații), cărora le mulțumim și pe această cale. Din nou și din nou.
Pentru evoluțiile acestui proiect esențial vă recomandăm să urmăriți pagina de Facebook ”Versantul Partizanilor din Apuseni”.
Neuitându-i,vom Dăinui!
