"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
În septembrie, Podul.ro a avertizat, în exclusivitate, cu privire la un sacrilegiu de proporții: odinioară situat pe un teren aparținând Mănăstirii Neamț, Cimitirul Eroilor din zona Schitului Cărbuna (satul Nemțișor) a fost desființat ilegal (detalii AICI). De ani de zile, printr-o decizie de neînțeles a Mănăstirii Neamț, perimetrul face parte dintr-o pășune destinată vacilor, deși ascunde gropile comune a mii de soldați români morți în luptă cu sovieticii invadatori, în cele mai sângeroase încleștări din iunie 1944. E vorba despre rămășițele pământești ale eroilor noștri.
Așa cum am demonstrat, desființarea Cimitirului Eroilor de la Cărbuna nu e numai o profanare și o batjocorire nedreaptă a memoriei lor, ci presupune și o serie de ilegalități pentru care nimeni nu a fost tras la răspundere.
În volumul ”Război blestemat”, Dumitru Stan (fost paramilitar) relata cu acuratețe cum, mobilizați de Armată, tinerii paramilitari au transportat trupurile neînsuflețite ale eroilor, în căruțe trase de boi, până la Cimitirul din Cărbuna, unde i-au îmgropat în gropi comune. Era vorba despre soldații morți. Ofițerii și comandanții căzuți au fost duși cu mașinile în cimitirul de la Mănăstirea Neamț, înmormântarea acestora făcându-se în mod separat (gropi individuale și gardă de onoare).
În luna iunie 1944, în zona Târgu Neamț au avut loc cele mai crâncene lupte de pe frontul din Moldova – la Căprărie Nemțișor, Culmea Pleșului, Valea Culesa și Borta Dracului. În aceste încleștări au pierit aproximativ 14.000 de ostași, dintre care 4000 erau români iar 10.000 erau sovietici. Da, acolo românii i-au învins pe sovietici, pricinuindu-le pierderi uriașe. Să NU uităm asta. Mulți dintre eroii români morți în acele lupte au fost îngropați în gropile comune din Cimitirul Eroilor de la Cărbuna.
În timpul dictaturii comuniste, cimitirul a fost cumva ”ascuns”, fiind ignorat total din punct de vedere oficial. Motivația era duală: pe de-o parte, eroii noștri luptaseră împotriva Uniunii Sovietice, iar pe de altă parte, rușii suferiseră înfrângeri și pierderi usturătoare în acele încleștări. Chiar și-așa, sub comunism, preotul-paroh din satul Nemțișor – Vasile Ignatescu – oficia slujbe de comemorare în cimitir cu prilejul Înălțării Domnului și de Ziua Eroilor, slujbe la care participa întreaga suflare a comunității.
Dacă nici măcar comuniștii nu au distrus cimitirul, iată că acest lucru a fost posibil în democrație. În mod ilegal. Și asta s-a întâmplat printr-o decizie a Mănăstirii Neamț, proprietara de drept a terenului, fără voia căreia așa ceva nu ar fi putut fi posibil. Până în anul 2000, Cimitirul Eroilor de la Cărbuna era amenajat, avea o troiță din lemn, era împrejmuit cu gard și exista o inscripție explicativă. După aceea, a fost distrus fără milă, mai exact, a fost ras de pe fața pământului – în prezent nimic nu mai amintește de fosta sa existență.
Documentând o lungă perioadă acest sacrilegiu de proporții, domnul Vasile Durubală – al căruit tată s-a numărat, odinioară, printre paramilitarii care au cărat trupurile neînsuflețite ale eroilor noștri – atrage atenția că în perimetrul fostului cimitir încă se mai găsesc gropi comune pline cu rămășițe umane peste care pasc vacile (detalii AICI). Asta în condițiile în care, în trecut, Mănăstirea Neamț a susținut că ar fi relocat osemintele.
Mai mult, Vasile Durubală a explicat că distrugerea verchiului cimitir a comportat un lanț de ilegalități pentru care nimeni nu a fost tras la răspundere, deși exista cadrul legal pentru asta. Dezafectarea cimitirului (care NU este reală, întrucât acolo încă se află oseminte umane) s-a făcut fără niciun fel de aprobare din partea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor și fără acordul Primăriei Comunei Vânători Neamț, conform prevederilor Legii nr. 379/2003, art. 38, lit. a, d și i, privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război.
De asemenea, conform aceleași legi (articolului 38, lit. a, d și i), proprietarul de drept al terenului – Mănăstirea Neamț – avea obligația de a întreține în starea lor inițială și de a proteja aceste morminte și opera comemorative de război. În plus, o astfel de acțiune ar fi trebuit să respecte prevederile Legii 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în acest caz.
”Care a fost scopul acestui act de sacrilegiu? A fost oare doar pentru a oferi un loc de pășunat al turmei de vite în liniște?”, întreabă Vasile Durubală.
În octombrie acest an, dânsul a redactat un memoriu edificator al speței pe care l-a expediat în atenția Patriarhiei Române, a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, a Mănăstirii Neamț și a Primăriei comunei Vânători Neamț, solicitând reamenajarea Cimitirului Eroilor de la Cărbuna. Până de curând, nimeni nu a catadicsit să-i răspundă. De asemenea, a informat și Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, dar nici de acolo nu a primit o clarificare cu privire la situație (puteți parcurge AICI întregul memoriu).
Totuși, la finalul lunii octombrie, Vasile Durubală a primit un răspuns lacunar din partea starețului Mănăstirii Neamț – l-am numit pe Benedict Sauciuc (detalii AICI). Nici mai mult, nici mai puțin, starețul evită să explce șirul de ilegalități care au cauzat distrugerea Cimitirului Eroilor de la Cărbuna și refuză categoric să facă ceva, orice, pentru remedierea situației. Mai mult, deși e direct răspunzător pentru aceste ilegalități, cât și pentru batjocura nemeritată cu care tratează memoria eroiolor și martirilor noștri, pe osemintele cărora au ajuns să se urineze vitele, starețul Mănăstirii Neamț (una dintre cele mai bogate din țară) a menționat că n-ar avea nimic împotrivă ca în fostul cimitir să fie ridicată o troiță comemorativă, numai dacă costurile acesteia – atenție! – vor fi suportate de altcineva, NU de Mănăstirea Neamț.
În atare condiții (puțin spus scandaloase), inimosul domn Vasile Durubală intenționează să organizeze o strângere de fonduri pentru înălțarea unei troițe. În cele ce urmează vă prezentăm răspunsul lui Durubală la comunicarea evazivă a starețului Benedict Sauciuc:
”Către Patriarhia Română, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Mănăstirea Neamț și Primăria Comunei Vânători Neamț
Preafericite Părinte Patriarh, Înaltpreasfințite Mitropolit, stimate Părinte Stareț, stimată Doamnă Primar:
Subsemnatul Durubală Vasile, domiciliat în Piatra Neamț, pensionar militar MAI, cu reședința în localitatea Nemțișor, județul Neamț, vă mulțumesc pentru răspunsul pe care, în cele din urmă, mi l-ați transmis cu o întârziere considerabilă. Se pare că a fost necesar un timp îndelungat pentru a reflecta asupra situației Cimitirului Eroilor dispărut de la Cărbuna. Însă, prin declarațiile oferite, încercați să ascundeți o realitate tristă și dureroasă pentru toți cei care respectă memoria acestor eroi.
Afirmațiile starețului Mănăstirii Neamț, cum că Schitul Cărbuna ar fi fost ridicat în cinstea eroilor îngropați în acest cimitir, sunt de o demagogie greu de acceptat. Cum pot să cred aceste vorbe, când locul în care acești eroi au fost înmormântați este astăzi abandonat în paragină, iar la căpătâiul lor nu se află nici măcar-o cruce? Această situație nu este doar o dovadă de nepăsare, ci o jignire profundă la adresa memoriei eroilor care și-au dat viața pentru țară. Orice încercare de a justifica acest abandon este o lipsă de respect pentru onoarea și jertfa lor.
Mai mult decât atât, după ce v-am adus la cunoștință această problemă, nu numai că nu ați luat măsuri pentru a reda respectul cuvenit acestui cimitir, ci ați adăugat și o notă de dispreț prin amenajarea unei stâni pentru animale exact pe locul în care sunt îngropați acești eroi.Este acesta un gest demn de o instituție care ar trebui să respecte valorile creștin-ortodoxe? Când ați permis acest act de batjocură, v-ați gândit oare la semnificația profundă a jertfei acestor oameni? Crucea, simbolul sacru al creștinătății, trebuie să fie așezată la căpătâiul celui trecut în neființă, și nu „în imediata proximitate”, cum ați încercat să argumentați.
Mai mult, nu am văzut niciun fel de justificare în legătură cu nerespectarea legislației privind îngrijirea acestui cimitir aflat pe teritoriul Mănăstirii Neamț. Legea vă impune obligația de a păstra și îngriji acest loc, însă din acțiunile dumneavoastră reiese o nepăsare totală față de această responsabilitate.
Este într-adevăr de apreciat că Starețul Mănăstirii Neamț a „îngăduit” ridicarea unei troițe pe locul unde se odihnesc acești eroi, dar doar pe cheltuiala noastră! În acest context, mâ întreb dacă Mănăstirea Neamț este într-adevăr atât de săracă (poate cea mai săracă din țară), care nu poate susține ridicarea unei troițe pentru eroii căzuți pe câmpul de luptă, așa cum este firesc și cuvenit?
În cele din urmă, voi face un apel public (o colectă) pentru ridicarea unei troițe în acest cimitir, abandonat de cei care ar fi trebuit să-l îngrijească și protejeze. Această nepăsare este o pată și o rușine la adresa Bisericii Ortodoxe Române și contrazice valorile pe care le propâvâduește. Eu sunt profund dezamăgit și mâhnit. M-am născut, trăiesc și voi muri în credința creștin-ortodoxă, dar comportamentul acesta mă face să mă întreb dacă această credință este respectată de toți cei care au puterea să o onoreze.
Dumnezeu să ne lumineze și să ne întărească în demersurile noastre, pentru ca memoria eroilor noștri să fie mereu vie și respectată!
Cu stimă si evlavie, un iubitor de istorie
Vasile Durubală”
