Cum mi-au salvat îngerii Beleaua

Am promis în 15 iunie, deci tare demult, că voi posta noi lucrări realizate pentru mânăstiri cu ajutorul dumneavoastră. Am rămas dator nu doar cu asta, ci și cu mulțumiri pentru cei ce m-au sprijinit, "mergând pe încredere": Letiția Nistor, Militaru Casian, Brătulescu Marius (a donat de două ori), Claudia Parache, Maria Luca, Amalia. Popescu (două donații), Mihai Lefter, Tudor Nicoleta, Drăgoi Eugenia, Vidican Maria și prietena mea Mădălina Dușmănescu. Tuturor recunoștința și fotografia unui relicvariu care va merge la Dervent (foto jos). Și iertare dacă am sărit pe cineva. Acum să va spun de ce am tăcut atât de mult. Și nu am mai lucrat aproape nimic.

Când am venit în Corfu acum patru ani, pe drum îi spuneam soției "ce ar fi să-mi iau un câine?". Câinele mă aștepta în fața casei. "Uite Beleaua", i-am spus, așa a rămas numele câinelui nostru "lup corfiot". Iar soția mă roagă de atunci să am grijă ce-mi doresc, că mie mi se împlinește. În aceste trei luni m-am rugat mult și tot atât de mult am mers la veterinar ca să îmi salvez câinele, grav bolnav de o infecție care-i atacase rinichii, pornind de la o boală, leismanioza, provocată de o muscă tropicală. M-au sfătuit să o eutanasiez, nu am vrut. Le-am spus să încerce tot ce e posibil și după o lună și jumătate în care am hrănit-o cu seringa și am învățat să-i fac singur injecții a început să-și revină. Când i se făcuse cel mai räu, l-am rugat pe părintele Andrei de la Dervent să se roage și el la crucea care vindecă animale și la martirii din osuar pentru salvarea ei. A doua zi, dimineață, a putut mânca singură. Asta a fost o minune, întoarcerea ei la viață. 

A început să meargă, deși e piele și os și stă sub un trandafir de unde mă privește toată ziua. E drept că insistențele mele la doctorul Spiros l-au impresionat și pe el. I-a făcut mai multe rânduri de perfuzii, seturi de analize, iar tratamentul m-a costat cât curentul electric din primăvară până acum și va mai dura încă șase luni. Voi petrece iarna în Corfu singur, cu Beleaua și cu martirii, cuiele și lemnele care mă așteaptă să le așez în relicvarii, pentru Sfânta pomenire a martirilor închisorilor, cei ce mi-au salvat Beleaua, alături de rugăciunile soției Cristina la Sfântul Spiridon. 

Era să uit, mulțumiri prietenului meu dintr-o altă viață, Alexandru Pop (Leu), pentru ajutorul "direcționat" către Beleaua. Cât și celor care mi-au ușurat drumul pe care am pornit, anume acela de a întemeia o venerare în bisericile și mânăstirile noastre a Sfinților Martiri și Mărturisitori din închisorile comuniste, prin relicvarii în care așez moaște găsite de mine la Târgu Ocna, Periprava și Salcia și le voi dărui către cât mai multe biserici și mânăstiri, deschise să le primească. 

Pentru mine, această iarnă singur aici, în Corfu, tratând-o pe Beleaua și lucrând la relicvarii e încă un vis împlinit. În care tranform o aparentă năpastă într-o bucurie. Și știu că mă pot bizui pe voi, prietenii mei întru credință. 

Doamne ajută tuturor!