EXCLUSIV: Cine sunt VINOVAȚII pentru faptul că în regiunea Lugansk NU a fost organizată o apărare corespunzătoare în fața invaziei rusești. Cum s-a ajuns la comandanți fără batalioane, la trădări în lanț și la birouri militare de înrolare închise chiar în primele zile ale invaziei / Anna Neplii

În prezent, localitățile din regiunile Herson, Zaporizhia, Donețk și Lugansk, precum și Republica Autonomă Crimeea, se găsesc sub ocupația trupelor rusești invadatoare. Armata rusă controlează aproape întregul teritoriu al regiunii Lugansk. Cum și de ce s-a ajuns aici? 

Fiind în război de 8 ani, pe teritoriilor regiunilor Donețk și Lugansk au fost create unități de apărare, în special o brigadă cu mai multe batalioane. La cârma acestor batalioane au fost numiți comandanți, care au primit salarii o perioadă îndelungată de timp. Adevărata problemă a fost că toți aceștia erau comandanți fără unități. 

Și problema asta nu a fost în principal o problemă a comandanților respectivi, întrucât aceștia au tot apelat conducerea militară la vârf, solicitând echipamente, arme și orice tip de susținere. Cu toate acestea, niciuna dintre solicitări nu a primit vreun răspuns. 

Drept urmare, la începutul invaziei rusești la scară largă, oamenii care doreau să meargă să-și apere casele (mă refer la locuitorii din Starobilsk, Svatovo, Novoaydar, Rubizhne, Severodonetsk, acestea fiind localități din regiunea Lugansk) nu au putut intra în rândurile apărării teritoriale. La urma urmei, nu a existat nici cea mai mică pregătire a unităților, deși Ucraina se confrunta cu un pericol iminent, cu atât mai mult cu cât vorbim despre Lugansk, regiune unde războiul cu Rusia era în plină desfășurare de opt ani. 

La polul opus s-au situat regiuni care nu erau cuprinse de război – de exemplu, Hmelnițki, Dnipropetrovsk, Volyn sau Lviv – unde locuitorii au putut să formeze o apărare teritorială adecvată încă din primele zile ale invaziei rusești. În Lugansk nu a fost posibil așa ceva. 

Cine ar trebui să răspundă pentru faptul că în Lugansk, regiune vitală a Ucrainei, nu s-a putut organiza o apărare decentă, așa cum și-a dorit Rusia? Responsabilii s-au aflat în conducerea Administrației Militară Regională Lugansk. În special, șeful acestei structuri – Serhiy Haidai – ar trebui să răspundă acestei întrebări.  

Cazul soldatului Vyacheslav Shevchuk este ilustrativ – la începutul invaziei la scară largă a vrut să se înroleze în unitățile de apărare, dar în locul biroului militar de înrolare din Severdodonețk a găsit o ușă închisă. Conducerea acestui birou militar de înrolare părăsise regiunea Lugansk încă din primele zile ale invaziei. Prin urmare, Shevchuk s-a înrolat în Kamianets-Podilskyi (regiunea Khmelnitsky) și de acolo a ajuns să lupte pentru eliberarea regiunii Lugansk. 

Există relatări despre modul în care trupele rusești au mărșăluit pe un ponton peste râul Siversky Doneț și au capturat Novoaydar – asta deși sunt foarte puține locuri de trecere în zona respectivă, acestea fiind bine cunoscute de toată lumea. Rămâne deschisă o întrebare legitimă: de ce nu a fost aruncat în aer pontonul? 

Mai avem de-a face cu o evidență: după ocupația rusă, o parte semnificativă a personalului Ministerului de Interne care activa în regiunea Lugansk a rămas pe poziții și a trecut de partea invadatorilor, servindu-i. 

Situația din 2022 a reprezentat o reiterare a situației din 2014, când nu s-a anunțat mobilizarea pe întregul teritoriu al regiunii Lugansk, iar voluntarii au găsit închise birourile militare de înrolare. 

Un alt exemplu ilustrativ pentru starea de lucruri din 2014. Anatoly Naumenko (șeful serviciului de securitate al grupului industrial și de investiții ”Smart-holding”, care aparține afaceristului rus Vadim Novinsky) a primit funcția de șef al Departamentului de coordonare al Ministerului Afacerilor Interne din regiunea Lugansk, numirea lui făcându-se prin ordinul direct al lui Arsen Avakov, pe atunci ministru de Interne al Ucrainei. După ocupație, Anatoly Naumenko a predat Rusiei depozitele de arme și dosarele personale ale angajaților, ulterior continuând să lucreze la postul său din Severodonețk. Mai mult, Naumenko e implicat în diverse forme de contrabandă, totodată protejând rețelele de contrabandă. În general, decidenții care nu au părăsit teritoriile ocupate de Rusia în 2014 au fost reintegrați de invadatori. 

Să remarcăm și că, în 2021, Serhiy Haidai a alocat cel puțin 14 milioane de euro pentru construcția liniei de troleibuz Lysychansk-Severodonetsk-Rubizhne, dar nu a alocat nimic pentru construirea de fortificații de-a lungul liniei de contact cu așa-zisa Republică Populară Lugansk (zona ocupată de ruși din regiunea Lugansk). 

Să n-o uităm pe Iryna Vereshchuk – odinioară viceprim-ministru pentru reintegrarea teritoriilor ocupate temporar, care, la insistențele Franței și ale Germaniei (adică, la insistențele Kremlinului) a făcut lobby puternic pentru acordarea de pensii în LPR și DPR (așa-zisele republici închipuite de Rusia pe teritoriul Ucrainei). Asta deși, conform tuturor normelor dreptului internațional, asigurarea teritoriilor ocupate revine în totalitate țării ocupante. Aceeași Vereshchuk a primit funcții de la partidul Sylna Ukraina al oligarhului Serhiy Tihipko (care la un moment dat a fost vicepreședinte al grupării pro-ruse Partidul Regiunilor). Mai târziu, Iryna Vereshchuk avea să aprecieze că Tihipko va fi un bun prim-ministru al Ucrainei.