"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
De-a lungul deceniilor, propaganda Uniunii Sovietice și mai târziu a Rusiei cică ”democrate” a impus mitul că rușii, ucrainenii și bielorușii ar fi ”popoare fraterne”. Evident, potrivit acestei minciuni, Rusia ar fi un soi de Big Brother pentru Ucraina și Belarus, privite ca niște state-satelit care nu au dreptul la independență și la o existență de sine stătătoare. O consecință a acestei demențe a fost faptul că Rusia și-a însușit cu de la sine putere întregul patrimoniu cultural și istoric al Ucrainei.
Fondator al mișcării artistice numită ”Suprematism”, Kazimir Malevich a fost un remarcabil pictor avangardist care a devenit cunoscut în întreaga lume. ”Suprematismul” a apărut la începutul secolului al XX-lea și se axa pe fundamentele geometriei (cercuri, pătrare, dreptunghiuri), pictate într-o gamă limitată de culori (predomină roșul și negru). De altfel, termenul de ”suprematism” face referire la o artă a abstractizării ce se poate întemeia mai degrabă pe ”supremația sentimentului artistic pur” decât pe reprezentarea realistă a obiectelor.
Kazimir Malevich este cunoscut pentru picturile sale în stilul cubofuturismului (una dintre principalele direcții ale avangardismului acelor ani). După impunerea regimului URSS, rușii au început să insiste, rostogolind minciuni după minciuni, că Malevich ar fi de fapt ”rus” și nu ucrainean. Același lucru îl face Rusia și acum.
Un exemplu este articolul scris în limba rusă pe care Wikipedia i-l dedică artistului, indicându-l pe Malevich ca fiind ”o personalitate a culturii ruse”, ceea ce este total fals. Cu toate acestea, Kazimir Malevich nu doar că s-a născut pe teritoriul Ucrainei, dar a mai și subliniat cu tărie, ori de câte ori a avut ocazia, că este ucrainean. De notat că opera sa reflectă atât viziunea ucraineană cât și influența distructivă a ideologiei sovietice asupra poporului ucrainean.
Pictorul s-a născut pe 11 februarie 1879, în Kiev, din părinți ucraineni și polonezi de confesiune catolică – Severin și Ludwika Malewicz. Potrivit cercetătorilor, Kazimir Malevich a început să studieze desenul ca amator, în Konotop, unde a locuit împreună cu familia în perioada 1894-1895. Ulterior a studiat desenul în mod aplicat cu Mykola Pymonenko, la Școala de Artă din Kiev (1895-1897). În 1904, artistul s-a mutat la Moscova, unde la 7 decembrie 1915 a expus, pentru prima dată, tabloul numit ”Pătratul negru pe fond alb”, care avea să devină o icoană a artei abstracte.
Privindu-i pe intelectuali cu dușmănie, de regulă totalitarismul sovietic nu le-a permis acestora să se implice în activități de factură educațională. Cu toate acestea, în 1927, Kazimir Malevich revine la Kiev, cu ajutorul politicianului Mykola Skrypnyk, unde reușește să facă artă la cel mai înalt nivel, fără amenințări din partea URSS. În următorii trei ani a predat la Institutul de Artă din Kiev.
Începutul represiunii sovietice îndreptate împotriva intelectualității din Ucraina l-a forțat să se întoarcă din nou la Leningrad. În condițiile în care URSS era o dictatură sinistră, Malevich a înțeles prea bine ce îl aștepta. Plănuia să se mute în Europa – de altfel, majoritatea lucrărilor sale acumulate până în martie 1927 sunt păstrate și acum la Berlin, după ce artistul le-a lăsat cu o notă – ”în cazul morții mele sau a unei pedepse fără speranță cu închisoarea”.
Așa cum a intuit, Kazimir Malevich a devenit o victimă a stalinismului, la fel ca multe figuri proeminente ale culturii ucrainene. În 1930, când pictorul se pregătea să se mute definitiv de la Leningrad la Kiev, criminalul în masă Iosif Stalin a anunțat o epurare a specialiștilor de înaltă calificare, numindu-i ”intelectuali burghezi”. Malevich era pe listă, urmările nu s-au lăsat deloc așteptate.
În același an, NKVD-ul îl arestează și îl torturează în repetate rânduri. În timpul anchetelor va sublinia din nou și din nou că este ucrainean. Va fi injectat cu diverse substanțe, călăii încercând să-l facă să recunoască faptul că ar fi ”spion” (una din marile obsesii ale stalinismului). Ulterior, artistul a dezvoltat o boală de prostată care i-a curmat prematur viața, la 15 mai 1935. Așadar, nu doar că Malevich a fost ucrainean, dar el fost ucis de ruși, a se reține asta.
Opera lui Malevich e plină de motive preluate din arta populară ucraineană
Întreaga sa viață, Kazimir Malevich a subliniat în toate felurile posibile că viziunea sa artistică este una eminamente ucraineană. Faptul e confirmat și de istoricii artei care i-au studiat pictura timp de 80 de ani.
Casa țărănească ucraineană tradițională – o colibă simplă cu pereți albi – a jucat un rol semnificativ în arta sa, fiind transfigurată în abstracție geometrică. Malevich a văzut modele primare în satele ucrainene, unde picturile murale erau larg răspândite. În adolescența petrecută în regiunea Harkov, unde a trăit de la 12 la 15 ani, viitorul artist a rămas impresionat de frumusețea sobelor pictate și de vechile tehnici populare. Încă de la acea vârstă a făcut picturi similare. Iată o evocare pe care ne-a lăsat-o peste ani:
„Pe atunci nu știam cuvântul ‹artă›. Realizam că unele lucruri îmi plăceau foarte mult, dar nu realizam ce însemna asta. În acele lucruri era secretul simpatiei mele față de țărani. Urmăream cu mare entuziasm modul în care țărăncile își spoiau modelele. Le ajutam să ungă cu lut pardoselile și să facă modele pe sobe. De regulă, țărăncile pictau păsări, cai și flori. Era foarte frumos. Toate vopselele au fost făcute la fața locului din diverse argile și plante”.
(Fotografie dintr-un ziar al vremii care înfățișează modelele pictate pe hornul unui cuptor)
Din cultura populară, Malevich a preluat simplitatea, culorile și claritatea geometrică care umple picturile sale. La fel ca maeștrii populari, Malevich a preferat motivele simple, dar pline de sens și viziune, culorile de bază și ornamentația geometrizată. Compozițiile sale abundă în negru și roșu, atât de caracteristice meșterilor populari.
Potrivit schițelor lui Malevich și a altor artiști avangardiști ucraineni din acea perioadă, printre care și Oleksandra Ekster, meșterii din satul Verbivka (regiunea Kiev) au făcut broderii pe eșarfe și perne, șaluri și fețe de masă, ulterior vânzându-le la Kiev, Moscova și Berlin, ca mostre ale meșteșugurilor populare ucrainene. Conform catalogului expoziției de artă ”Suprematiști – asociație țărănească”, organizată în 1915, Malevich a fost autorul a trei schițe, două pentru eșarfe și una pentru perne (foto jos).
Dincolo de aceste aspecte ce țin exclusiv de opera sa, una dintre cele mai izbitoare dovezi ale naționalității artistului sunt chiar scrisorile pe care obișnuia să le scrie în limba ucraineană. De exemplu, la 3 iulie 1931, aflându-se la Leningrad, Malevich i-a trimis o scrisoare Irinei Zhidko, soția artistului Lev Kramarenko, epistola fiind scrisă integral în limba ucraineană, așa cum sunt și celelalte care s-au păstrat (foto jos).
Secrete criptate în imagini
Multe dintre picturile pe care Malevich le-a realizat în vitregii ani ‘30 conțin mesaje criptate. De exemplu, absența fețelor indică aplatizarea, distrugerea țărănimii sub jugul stalinist.
„Malevich a fost singurul artist care a arătat situația tragică a țăranilor ucraineni în timpul colectivizării forțate criminale”, punctează Jean-Claude Maricade, istoric de artă francez și autor al mai multor monografii despre Malevich.
O altă constatare e că și-a datat incorect aproape toate picturile din acea perioadă, și asta în mod voit. ”Întrucât acestea sunt picturi de protest, ele sunt datate în mod special într-o perioadă anterioară”, explică Aleksandra Shatskikh, critic de artă.
Kazimir Malevich este, de asemenea, singurul artist ucrainean a cărui opera reflectă oroarea Holodomorului (1932-1933) în care au pierit între 4 și 10 milioane de ucraineni – numărul total al victimelor este imposibil de aflat. Nu degeaba desenul în creion cunoscut sub numele ”Unde sunt secera și ciocanul, acolo sunt moartea și foametea” (citat dintr-un cântec țărănesc de revoltă din anii ‘20-‘30) înfățișează trei figuri ale căror trăsături faciale sunt înlocuite cu secera, ciocanul, crucea și sicriul.
