VIDEO. Securiștii confiscă încă o dată Revoluția din 1989 și fac noi victime! Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a fost demis din funcția de director științific al Institutului Revoluției Române / „Începuse să scoată la lumină implicarea Securității în reprimarea Revoluției din Decembrie 1989” / „Este absolut incredibil câte dovezi există în acest sens!”

Demiterea intempestivă din funcția de director științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (IRRD) a lui Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist Gheorghe Ursu, ucis de Securitate, a produs stupoare și indignare în rândul societății civile, lansând din nou discuțiile despre cum încearcă Securitatea, urmașii acesteia și colaboratorii să blocheze o cercetare temeinică și obiectivă în privința ucigașilor de la Revoluție. 

„Dragi prieteni, 

• Cercetarea la Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 este blocată.

• Secretarul General al IRRD Emilian Vasile Cutean a comis în ultimul an noi, multiple abuzuri. 

• Acelasi Emilian Cutean l-a demis in mod ilegal, samavolnic, pe Directorul Științific.

• În cuvintele Directorului General Petre Roman: „Este abuz în formă calificată și uzurpare de funcție în formă agravantă”.

• S-a incercat sabotarea publicării volumului nostru „Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989” (Polirom 2022). 

• Cu mari eforturi, această carte a apărut totuși. 

• Cui îi este frică de acest volum, de cercetarea noastră? 

Fantoma Securității pare că încă bântuie la IRRD”, scrie Andrei Ursu într-o postare pe pagina sa de Facebook, publicând și decizia eliberării din funcție. Foto mai jos

Cercetătorii de la IRRD au organizat și o conferință de presă în care au spus că, în cadrul instituției, se întâmplă lucruri foarte grave, o serie de personaje fiind deranjate de felul temeinic în care Andrei Ursu, numit în octombrie 2021 director științific al instituției, a încercat să investigheze, alături de o echipă de cercetători și istorici, evenimentele din Decembrie 1989. VIDEO mai jos

Demiterea lui Andrei Ursu este comentată și criticată în termeni duri de către activistul civic Matei Ietam, fondatorul și directorul Re:Rise – Asociația pentru Reducerea Riscului Seismic, cea care a făcut cunoscute stenogramele ședinței din 4 iulie 1977 prezidate de dictatorul Nicolae Ceaușescu în care acesta lua decizia criminală de a sista lucrările de consolidare a clădirilor afectate de cutremurul din 4 martie. 

Ietam atrage atenția că Andrei Ursu „începuse chiar să scoată la lumină lucruri bănuite de unii și deranjante pentru alții - implicarea Securității în reprimarea Revoluției din Decembrie 1989. Practic, acțiunile faimoșilor „teroriști în combinezoane negre” sunt reale, sunt dovedibile și au legătură cu „lupta de rezistență” planificată și coordonată de Securitate. (...) Sunt oameni care au tras în populația civilă pentru a prilejui o stare de haos și derută. Este absolut incredibil câte dovezi există în acest sens”.

Redăm integral postarea lui Matei Ietam de pe pagina sa de Facebook:

„Andrei Ursu, 𝐝𝐞𝐦𝐢𝐬 𝐚𝐛𝐮𝐳𝐢𝐯 din poziția de Director Științific al Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989

Se apropie perioada în care vom discuta iarăși, pentru câteva zile, despre Revoluția din decembrie 1989. 

Vrem să aflăm cine a tras în noi? Noi poate vrem să aflăm, dar ei nu vor să se afle.

Andrei Ursu a fost demis din funcția pe care o acceptase - cu greu - la IRRD. Acceptase să facă acest pas pentru a se putea concentra pe cercetarea Dosarului Revoluției. Începuse chiar să scoată la lumină lucruri bănuite de unii și deranjante pentru alții -𝐢𝐦𝐩𝐥𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐒𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐢̂𝐧 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐑𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭̦𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝟏𝟗𝟖𝟗. 

Practic, acțiunile faimoșilor „teroriști în combinezoane negre” sunt reale, sunt dovedibile și au legătură cu „lupta de rezistență” planificată și coordonată de Securitate. Peste tot în țară, au existat grupări antrenate în prealabil și care aveau instrucțiuni clare ca, la un anumit semnal, să își ridice armele și muniția de la tot felul de case conspirative și să înceapă să semene haos în populație. Sunt oameni care au tras în populația civilă pentru a prilejui o stare de haos și derută. Este absolut incredibil câte dovezi există în acest sens. 

Cât au lucrat la IRRD, Andrei împreună cu colegii săi au reușit să publice, totuși, o carte-monument: Căderea unui dictator. 𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐞𝐢 𝐧𝐮 𝐚𝐮 𝐯𝐫𝐮𝐭 𝐬-𝐨 𝐜𝐢𝐭𝐢𝐭̦𝐢 𝐬̦𝐢, 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐯𝐫𝐞𝐭̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐯𝐚̆ 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐮𝐧𝐝𝐞𝐭̦𝐢 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐢 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭, 𝐯-𝐨 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝 𝐜𝐮 𝐜𝐚̆𝐥𝐝𝐮𝐫𝐚̆. Se găsește în librării - cât s-o mai găsi.

Iată că, la 33 de ani de la Revoluție, la 33 de ani de la „căderea sistemului”, 𝐬𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐚𝐫𝐜𝐚̆ 𝐫𝐞𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐭𝐚̆𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐮𝐧𝐨𝐫 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢, 𝐝𝐢𝐧 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯𝐮𝐥 𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞𝐫𝐚𝐧𝐣𝐞𝐚𝐳𝐚̆.

Asta, așa, că poate unii dintre noi nu se mai mulțumesc cu jocul care ni se servește mereu în această perioadă: jocul de-a clasarea-reînceperea, inculpații-desculpații. Jocul care ne oferă niște vinovați de Crăciun și apoi îi absolvă de Paști.

P.S.: Unul din motivele demiterii: „Nu ați respectat ierarhia și dispozițiile IRRD”. Un altul: „Ați participat la conferințe fără acordul IRRD”. 

P.P.S.: Acesta e genul de cauză în jurul căreia ar trebui să se regrupeze societatea civilă din România. Adică toți omuleții care luptă pentru Adevăr.

P.P.P.S.: Acum doi ani, cei de la Zaiafet / Catalin Moise au scos un excelent material - Cine a tras la Revoluție? Îl puteți găsi pe YouTube și cred că e de datoria fiecăruia dintre noi să își aloce două ore pentru a răspunde la întrebarea din deschidere”.

De asemenea, jurnalistul Ovidiu Șimonca, un cunoscător al culiselor de la IRRD, realizatorul mai multor interviuri cu Andrei Ursu pe această temă și nu numai, comentează, într-o notă critică dură prezenta situație de la IRRD și abuzurile comise în cadrul instituției, opinând că cel mai probabil nu se dorește incriminarea Securității pentru numeroasele victime din Decembrie 1989, care a ucis atât înainte, cât și după fuga dictatorului: 

„ANDREI URSU A FOST DESTITUIT DE LA INSTITUTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE. URMEAZĂ PICHETAREA INSTITUTULUI SAU DEMISII DE ONOARE?

Andrei Ursu nu mai este directorul științific al Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.

De un an, de când este în această funcție, Andrei Ursu și-a format o echipă de cercetători care a produs o carte: "Căderea unui dictator. Război hibrid și dezinformare în Dosarul Revoluției din 1989", apărută în septembrie 2022 la Editura Polirom și lansată la București, Brăila, Craiova. Deși demis, Andrei Ursu și cercetătorii de la Institut vor prezenta cartea la Gaudeamus (duminică, 11 decembrie, la ora 12.45) și la Iași (pe 14 decembrie).

Numele cercetătorilor și al colaboratorilor, cei care au scris în volumul "Căderea unui dictator": Bădilă Andreea, Mihai Danila, Lucia Mărioara Jinga, Dumitru Lăcătușu, Andrei Florin Sora, Adrian-Claudiu Stoica, Dalia Báthory.

Mai mulți cercetători au anunțat, într-o conferință de presă, că vor demisiona în semn de solidaritate cu Andrei Ursu. Liviu Mihaiu, jurnalist participant la conferință, i-a contrazis: "Nu demisionați. Luptați-vă! Pichetați Institutul. Ieșiți în fața Institutului și arătați abuzul. Trebuie să fiți văzuți în fiecare zi cum protestați".

La fel de radical a fost și Gabriel Andreescu: "Nu cercetătorii trebuie să plece, Institutul nu e o moșie, e o instituție publică, să plece toți cei care îi împiedică funcționarea. La Institut conduce un personaj sinistru, Emilian Cutean, acesta trebuie să fie eliminat de la conducere, nu Andrei Ursu".

Institutul Revoluției Române s-a reformat, dar nu suficient. Au dispărut din conducere Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu, a rămas președintele Alexandru Mironov, care i-a delegat atribuțiile lui Emilian Cutean. Acesta a semnat decizia de demitere (fără preaviz) a lui Andrei Ursu, începând cu 25 noiembrie 2022.

Revoluția Română îi trăiește paradoxul: facem parastase, aducem soborul de preoți, spunem cuvinte pioase (dar false), comemorăm victimele, dar nu știm vinovații: cine a tras în noi după 22? Andrei Ursu știe și adună probe: au tras oamenii Securității, special pregătiți să reziste, ca să omoare populația civilă și ofițeri ai Armatei, în diversiuni ce arătau cam la fel în multe orașe ale țării. 

Asa cum s-a întâmplat la Televiziune cu Daniel Dodu, omorât în seara de 22 decembrie, după fuga lui Ceaușescu. Fiul său, Mihai Dodu, a spus povestea. În conferință de presă. Și el a îndemnat: "Să nu părăsim scena!"

Revista "Timpul" va publica în numărul din decembrie un interviu cu Andrei Ursu și un articol al regizoarei Carmen Lidia Vidu, care face un "Mapping '89" la Timișoara, pe 20 decembrie. Carmen Livia Vidu propune un eveniment "care să-i onoreze pe cei fără glorie. Cei care fac revoluțiile nu ajung să și conducă". Punem fotografii ca avanpremieră.

Este Andrei Ursu un nebun, un exaltat, un obsedat de securiști (care l-au omorât și pe tatăl său, Gheorghe Ursu, în 1985, procesul judecându-se încă) dacă vrea să știe vinovații pentru victimele din decembrie 1989, dacă vrea să știe ce securist l-a împușcat, la Craiova, pe Costinel Venus Mirea, aflat de 30 de ani într-o cărucior cu rotile. 

Toate studiile din volumul coordonat de Andrei Ursu și Roland Thomasson au girul Consiliului Științific, din care fac parte:

*Lavinia Stan - Centre for Post-Communist Studies, Department of Political Science, St. Francis Xavier University, Canada;

*Adrian Miroiu - membru corespondent al Academiei Române, 

*Bogdan Murgescu - prorector al Universității din București, 

*Mark Kramer - Harvard University, Statele Unite, 

*Miodrag Milin - director al Centrului Național de Cercetare, Documentare și Informare Publică despre Revoluția Română din decembrie 1989, Timișoara;

*Cristian Vasile - Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", București;

*Stefano Bottoni - Universitatea din Florența;

*Florin Cîntic - Arhivele Naționale, filiala Iași;

*Armand Goșu - profesor al Facultății de Istorie, Universitatea din București;

* Adrian Cioroianu - profesor de istorie, Universitatea din București;

Gabriel Andreescu - profesor asociat la Universitatea de Vest din Timișoara;

*Ioana Boca - director executiv, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistentei, Sighet;

*Novak Csaba Zoltan - istoric, Institutul de Cercetări Socio-Umsne "Gheorghe Șincai", Târgu Mureș.

Asta să fie întreaga Revoluție Română? Doar exonerarea Securității și laude adresate securiștilor, care au vegheat la "țărișoară"? Ne vom întoarce la ode adresate lui Iulian Vlad, cel care, să nu uităm, devine șef al Securității înainte de Revolta de la Brașov; a coordonat anchetele și a decis deportările muncitorilor brașoveni? De ce nu vrem să acceptăm și să cercetăm - pentru trimiterea în judecată - că Securitatea a tras în Decembrie 1989, iar după 22 decembrie a continuat să lupte, victimele, după 22 decembrie, fiind de cinci ori mai multe decât înainte de această dată?”

Foto sus: captură video din interviul acordat de Andrei Ursu jurnalistului Petre M. Iancu de la Deutsche Welle. Cei doi au vorbit despre Revoluția din Decembrie 1989, despre „contrarevoluția Securității”, dar și despre asasinarea inginerului Gheorghe Ursu, disidentul anticomunist care a scris postului Radio Europa Liberă, pentru ca tot Occidentul să știe, cum a decis Ceaușescu să „spoiască” imobilele afectate de cutremurul din 1977, ascunzând urmele seismului și neconsolidând apoi niciodată ce fusese puternic afectat. VIDEO mai jos

„S-au primit ordine de încetare a consolidărilor, facându-se avize cu limitarea strictă a avizelor inginerești, pentru ca până la 23 august Capitala să fie curată, fără schele, proaspăt văruită. Pentru această operație din urmă, folclorul bucureștean a inventat imediat un termen – tencuieli anti-seismice. […] Clădirile în care locuiau Cei de Sus, precum și sediile de partid au avut o soartă cu totul diferită de cea a clădirilor „civile”. Câțiva dintre cei mai buni ingineri-profesori au fost scoși din comisiile obișnuite pentru a examina locuințele celor mari, metru cu metru. S-au dus cele mai bune și mai eficiente utilaje, materiale, meșteri, ingineri atât ai Gospodăriei de Partid cât și din alte parti și s-a trecut la consolidări imediate, totul supradimesionat, cu exces de oțel și beton, fără nicio reticență de ordin economic”, a dezvăluit Gheorghe Ursu în scrisoarea pentru Europa Liberă pentru care a plătit cu viața ulterior.