"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Invitată în Ucraina, luni, la Kiev, pentru a participa la Summitul de lansare a Platformei Crimeea, președinta R.Moldova – am numit-o pe proeuropeana Maia Sandu – a criticat anexarea ilegală a Crimeei, dar, ciudat, a ratat o mare ocazie de a aminti asistenței că 11% din teritoriul R.Moldova e ocupat de trupele Rusiei.
În scurtul discurs rostit, Maia Sandu a evitat să spună că la ONU a fost adoptată o rezoluție pe care Kremlinul nu o respectă sau că statul-agresor Rusia nu violează doar integritatea teritorială a Ucrainei, ci și a R.Moldova. Amintim că așa-zisa Transnistria este o rană a Europei și o născocire a Rusiei în același fel în care Crimeea e o piesă foarte importantă a aceluiași puzzle care alcătuiește cordonul de siguranță dorit de Moscova. Deși diferite ca valoare geostrategică pentru Rusia, situațiile sunt gemene, comportă realități și analize ”în oglindă”.
(Maia Sandu la Summitul de la Kiev / sursa PRO TV Chișinău)
Indiscutabil, e cât se poate de legitim să ne întrebăm de ce NU a spus Maia Sandu, la Kiev, nimic din toate aceste realități evidente și dureroase. De ce a tăcut asurzitor, având în vedere și existența unei rezoluții a NATO? Cum altfel ar putea ea rezolva rușinoasa problemă transnistreană, dacă nu prin diplomație, prin declarații pertinente și prin tragerea unor semnale de alarmă, colaborând în permanență cu structurile NATO? Maia Sandu a preferat să fie excesiv de precaută, poate fiindcă știe că R.Moldova e prea mică din punct de vedere diplomatic.
Reamintim că, pentru a îngheța situația, Rusia vrea să se nu se pună pe tapet niciune, în cadru oficial, problema așa-zisei Transnistria. Propaganda rusească susține că sângerosul război pe care Kremlinul l-a declanșat pe Nistru, la începutul anilor ꞌ90, ar fi fost un ”război civil” și că actuala situație ar fi ”o problemă internă a R.Moldova”. Să nu uităm că în acel război declanșat de Kremlin au murit câteva sute de moldoveni, rezultatul fiind distrugerea climatului propice Unirii și menținerea R.Moldova în capcana Estului, până în zilele noastre, sub forma unei gubernii finanțate cu bani din România, Uniunea Europeană și Statele Unite.
Alături de ucraineni și reprezentantul georgian și-a apărat cauza națională, arătând cu degetul către Rusia agresoare și ridicând problema Osetiei și Abhaziei.
Fost ambasador al R.Moldova la București, diplomat de carieră și autor al unor lucrări importante, Mihai Gribincea atrage atenția, pe Facebook, că atitudinea Maiei Sandu nu a fost una potrivită:
”Se pare că poți să vorbești despre Crimeea (în calitate de președinte al R. Moldova) și să ‹uiți› că 11 % din teritoriul țării tale este ocupat de aceeași țară-agresor. Asta da diplomație!!!”.
Ulterior, Gribincea a admis că în acest caz poate fi vina consilierilor:
”Eu am lucrat aproape 10 ani Consilier al Înaltului Comisar al OSCE pentru minorități naționale. Știu ce poate și ce nu poate face un consilier. Cred ca poziția ‹de a nu supara Rusia› e politica d-nei Președinte Maia Sandu, nu a consilierilor ei moldoveni. Și dna Președinte greșește foarte mult. Nu-și dă seama că printr-o așa poziție ‹șterge cu buretele› eforturile depuse timp de 30 de ani de diplomația moldovenească de a menține pe agendă problema retragerii trupelor ruse de ocupație de pe teritoriul Moldovei. Poate aici e vina consilierilor că nu sunt în stare să-i explice semnificația ‹trecerii sub tăcere a subiectului›.
Cred că dna Președinte a ratat o mare ocazie de a aminti asisitenței despre faptul că 11% din teritoriul Moldovei e ocupat de Rusia, că la ONU a fost adoptată o rezoluție pe care Rusia nu o respectă, ca statul-agresor Rusia nu violează doar integritatea Ucrainei, dar și a Republicii Moldova, etc”.
De remarcat că doar diplomatul Mihai Gribincea a luat poziție față de atitudinea Maiei Sandu, presa de dincolo de Prut alegând să ignore total subiectul.
