Deșteptarea salamandrelor

Există mai multe feluri de treziri și mai multe forme de deșteptări. Versatilitatea limbii române asociază semantic și subtil noțiunii de deșteptare și înțelesul de deșteptăciune, lucru pe care limba engleză nu îl are. În engleză „awake“ are doar sensul de vigilență, dar nu și revelația deșteptării. Totuși, dacă te trezește ceasul deșteptător nu înseamnă că te-ai și deșteptat. Mulți rămân în continuare pe parcursul zilei, unii chiar pe parcursul întregii lor vieți, tot proști sau, să zicem mai delicat, rămân niște naivi. Credulitatea la maturitate este diferită de inocența copilăriei. Un matur inocent este lipsit de candoarea pe care o are un copil care nu posedă încă cunoașterea vieții în complexitatea ei. Te poți trezi bine dispus sau te poți trezi buimac, dar a-ți raporta simțurile la conștiința de sine în relație cu lumea și societatea implică un anumit fel de deșteptare. Mulți oameni umblă prin viață abulic, ca niște somnambuli activi preocupați doar de interesele lor mărunte și care își situează existența între buricul plăcerilor și preocuparea producerii necesarului realizării lor. Când realizările muncii lor sunt insuficiente pentru un trai decent, nemaivorbind de imposibilitatea obținerii lucrurilor pe care și le doresc, poate doar fiindcă au constatat că vecinul lor le are iar el nu, apare o altfel de trezire: trezirea invidiilor și conștientizarea inechităților sociale.    

Trezirea din somn sau dintr-o letargică moțăială este o readucere a simțurilor și o readaptare la realitatea înconjurătoare. Deșteptarea este și ea, cum am enunțat deja, de mai multe feluri. Poți avea o deșteptare de natură spiritual transcendentală și atunci tendința este să te detașezi de lucrurile materiale, precare și perisabile, dar poți avea și o deșteptare de natură a conștientizării condiției tale sociale în raport cu societatea. Trezirea prin detașarea de realitatea materială sau trezirea prin dorința de schimbare a realității materiale. Conștient fiind deja că ești incapabil să îți depășești condiția de unul singur, vei cauta să te afiliezi celor care sunt și gândesc ca tine, cu alte cuvinte, să te identifici cu comunitatea căreia îi aparții, cum se zice, în cuget și simțiri, în crezuri și idealuri. Adeziunea la o mișcare socială îți dă senzația unei puteri pe care singur nu o puteai dobândi și care te face să crezi că astfel vei obține ceea ce îți dorești: să ai și tu o capră ca a vecinului. Relativismul moral sub conceptul de „să moară și capra vecinului“ istoric s-a dovedit a fi neconstructiv, cu atât mai puțin și mult mai imorală ideea de a-l omorî pe vecin ca să îți însușești capra. Mult mai eficient e să îl convingi pe vecin că de fapt capra este a ta. Este un drept al tău pe care trebuie să ți-l iei. Ca toți să aibă capre nu poți face asta decât printr-o revoluție.      

Nu toate revoluțiile au fost însă benefice pentru popor. Nu chiar toate au adus schimbările sociale radicale promise. Unele deșteptări revoluționare anterioare au dus la coșmaruri care au durat și durut mult prea mult, iar în cele din urmă au eșuat în eșecuri lamentabile. Cele care au reușit doar parțial au dus în final spre un fiasco fiindcă aplicabilitatea ideilor mobilizatoare nu a funcționat în practică. Internaționala comunistă din trecutul nu prea îndepărtat devine astăzi Noua Stângă Globalistă care a dat strigarea la lupta de clasă, de rasă, de gen, de religie, de antireligie, de fanatism, de feminism...  de una și de alta, prin sloganul „THE WOKE MOVEMENT“. Salamandrele s-au deșteptat și au declarat război convențiilor conservatoare și ordinii cumpătărilor. Proletariatul nedreptățit a fost înlocuit cu tot felul de minorități și de un substanțial eșalon de marginali asistați social ai periferiilor. O masă eterogenă de nefericiți și nedreptățiți ai soartei sau a conjuncturilor, o masă incertă ontologic de identitatea lor. Nu se mai pune acum problema solidarizării empatice cu o clasă defavorizată, ci cu impunerea acceptării ei.  

Aflarea în alertă nu este chiar o aflare în treabă. Sunt mult mai complexe și diverse scopurile ei, iar scopul principal este de a demola lumea așa cum o știm și a instaura distopica și „minunata lume nouă“. Ideologii de extremă stângă și ai amoralității libertariane se află la fundamentul noii dezordini mondiale. Noua revoluție socială globală se manifestă prin dezordine, răzmeriță și anarhie. Căderea în decadență și prăbușirea în progres sunt promovate de activiștii și prozeliții doctrinelor postmarxiste. Narativul inechităților la care minoritățile se simt defavorizate este exprimat prin: paradele de curcubee, cinismul publicitar care promovează simbolurile mișcărilor sociale pe produsele lor de largă circulație, hashtag-urile de pe rețelele de socializare: #BLM, #Occupy Wall street, #ANTIFA, #LGBT+QIA+++, #MeToo, #NoBanNoWall movement (lupta pentru drepturile imigranților și a refugiaților, dar și de combatere a islamofobiei), #Resist (mișcarea anti-Trump)... sunt preambulul unei revoluții sociale globale. Pe fondul acesta se adaugă și diminuarea încrederii populației în guvernele lor în gestionarea pandemiei și impunerea unor reguli uneori absurde de restricționare a libertăților individuale, lucru care întețește și mai și focul deja izbucnit. Sub presiunea acestor mișcări anarhice sau legitime democrația, fie ea și cea mai bine înșurubată în sistemul dreptului constituțional, riscă să se prăvălească în haos.  

Am putea să ne culcăm pe o ureche, fie cea dreaptă sau fie cea stângă. Totuși, cine oare mai poate dormi liniștit în tot acest vacarm? Nu are importanță pe care ureche ne culcăm fiindcă nu este important ceea ce auzim, ci ceea ce vedem.  

*“Război cu salamandrele“ este un roman distopic de Karel Čapek    

Pictor, grafician și ilustrator, Daniel Ionescu - Dion, stabilit în Statele Unite, a obținut numeroase premii internaționale, a deschis 15 expoziții personale internaționale și a participat la 15 expoziții internaționale. Din 1987, Daniel Ionescu - Dion s-a stabilit la New York, unde a început o susținută colaborare cu "The New York Times", "Time Magazine", "Newsday", "Village Voice", "New Observations" și alte publicații americane. În publicistică a debutat în 1983 cu articole în revista “Viața Studențească”. În America, pentru o scurtă perioadă (1989), a fost redactor colaborator la Europa Liberă (Washington DC), pregătind o rubrică săptămânală de artă. A scris articole pentru presa emigrației române:  “Lumea Liberă”, “Zig Zag” și “Universul”. De asemenea, a publicat articole de critică muzicală și de artă vizuală în revistele: “Musical Report”, Art&Roll”, “Cotidianul”, Dilema veche” și “Sunete”. Pentru mai multe detalii, accesați acest LINK.