"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Autoritățile chineze și experții au păreri divergente în ceea ce privește punctul de plecarea al prezentei epidemii de coronavirus. Mai exact, în ce privește identitatea „pacientului zero”, practic prima persoană care a contactat boala și a răspândit-o în lume.
„Pacientul zero” este termenul folosit pentru a descrie prima ființă umană infectată cu un virus sau bacterie, ducând mai apoi la declanșarea unei epidemii.
Cercetări genetice avansate permit acum identificarea traseului unui virus, scrie BBC. Acestea, combinate cu studii epidemiologice, îi pot ajuta pe savanți să afle cine sunt primii infectați, cei care practic au răspândit boala și au creat primul focar de infecție.
Identificarea acestora este adesea crucială pentru aflarea răspunsului la întrebarea despre cum, când și de ce a început totul și poate ajuta la prevenirea infectării altor oameni acum sau cu ocazia altor epidemii.
- Se știe însă în China cine este pacientul zero al epidemiei de coronavirus?
- Nu.
Un studiu realizat de cercetători chinezi și publicat în revista medicală Lancet susține că primul diagonostic de Covid-19 a fost pus în 1 decembrie 2019 și că bolnavul respectiv nu avea nicio legătură cu piața din Huanan, unde se presupune că s-ar fi comercializat carne infestată.
Wu Wenjuan, cercetător la Spitalul Jinyintan, unul dintre autorii studiului de mai sus, a declarat pentru BBC că bolnavul era un bătrân care suferea și de Alzheimer. „Locuiește la mai multe stații de piață și pentru că e bolnav iese rar din casă”, a precizat Wu Wenjuan.
El a mai precizat că simptomele de coronavirus au apărut, zilele următoare, la alte trei persoane care nici ele nu consumaseră alimente din piața Huanan. Așadar, misterul nu este nici pe departe aproape de elucidare, ba dimpotrivă puzzleul pare la prima vedere mai complicat decât în cazul altor epidemii.
Între 2014 și 2016, epidemia de Ebola izbucnită în Africa de Vest a fost cea mai importantă de la descoperirea virsului în 1976. A ucis 11.000 de oameni și a infectat peste 28.000, potrivit OMS.
Răspândirea virusului s-a întins pe o durată de mai bine de doi ani și a afectat zece țări, majoritatea din Africa. Au fost semnalate însă cazuri și în SUA, Spania, Marea Britanie și Italia.
Savanții au concluzionat că epidemia declanșată de o nouă tulpină de Ebola a început practic cu singur infectat: un copilaș de doi ani din Guinea care s-a infectat în timp ce se juca într-un copac ce adăpostea o colonie de lilieci.
Cel mai celebru „pacient zero” rămâne însă Mary Mallon, cunoscută mai ales drept Mary Tifoida, după epidemia de febră tifoidă pe care a declanșat-o la New York în 1906.
Originară din Irlanda, Mallon a emigrat în Statele Unite unde a lucrat ca bucătăreasă pentru diverse familii înstărite. După înregistrarea mai multor cazuri de febră tifoidă în rândul bogătașilor din New York, medicii au stabilit că focarul fusese declanșat de Mary. Oriunde muncea, membrii casei se îmbolnăveau.
Medicii au numit-o purtător sănătos – adică persoană infectă cu o boală, dar care prezintă simptome vagi sau chiar deloc ale acesteia, reprezentând însă adesea sursă de infecție pentru persoanele din jur.
Există, așadar, dovezi semnificative în sprijinul ipotezei potrivit căreia unii oameni sunt mai „eficienți” decât alții în răspândirea virusurilor. Mallon este unul din primele cazuri înregistrate oficial de persoane cu abilități de „super-răspândac”.
Boala a afectat atunci mii de new-yorkezi și a avut o rată a mortalității de 10%.
Titulatura de „pacient zero” are o încărcătură specială, purtând adesea povara unui stigmat. Mulți experți în sănătate sunt împotriva identificării primului purtător, de teamă că ar putea produce informații și piste greșite, iar pacientul ar putea deveni o țintă a mâniei semenilor afectați de boală.
