Alecu Reniță este o cetate românească asediată pe parcursul a 70 de ani, care rezistă în fața Rusiei imperiale. Chiar dacă acest imperiu a folosit și folosește cele mai hidoase instrumente criminale – exmatricularea de la facultate, pușcăria, exilul la nord sau la sud, flancarea cu turnători și mutanți, presiuni asupra familiei, Rusia nu a reușit nici să-l sperie și nici să-l ademeneacă să-și abandoneze idealul vieții – Reîntregirea neamului Românesc, revenirea Acasă a teritoriilor naționale de la Est de Prut.
Pentru luptătorii Reîntregirii Naționale, Alecu Reniță este un martir, un simbol, în pofida eforturilor regimului de ocupație de a tăinui rezistența sa în fața kgb-iștilor, ascunzând dosarul care trage greu la cântar, a mutanților care au inventat fel de fel de istorii urâte pentru a fi denigrat, a invidioșilor care depun eforturi ca să fie dat uitării. Destinul lui Alecu Reniță este destinul Basarabiei românești – trădată, înstrăinată, abandonată, uitată ...
Alecu Reniță nu are nevoie de recunoștința mai marilor zilei de la București și Chișinău. El deja și-a înălțat un monument, unul care va dăinui în timp și care le va spune generațiilor viitoare că în Basarabia au fost și martiri care s-au împotrivit regimului rusesc de ocupație, care și-au sacrificat viața pentru Idealul Reîntregirii.
Dragă Alecu Reniță, mă rog Divinității să te aibă în pază sa, să-ți dea toate zilele necesare ca să-ți vezi visul împlinit – Reîntregirea românilor.
Cu mult respect,
Valentin Dolganiuc, veteran al Mișcării de Eliberare Națională și Renaștere Românească.