Identitate, etnie și naționalitate. Capcanele recensământului din R.Moldova

După cum v-am mai spus, în R.Moldova a început recensământul populației, și o întrebare anume, formulată anume astfel, a stârnit comentarii și controverse:

”Dv de ce etnie (naționalitate) vă considerați?”

Întrebarea, ca și tot contextul istoric al teritoriului și populației care compun azi R.Moldova, dezvăluie mai multe probleme, contradicții de noțiuni, viziuni șamd.

În primul rând, asocierea între etnie și naționalitate. 

În general, acolo unde grupul etnic se confundă mai mult sau mai puțin cu statul, în logica formării statelor naționale moderne, începând cu secolul al XIX-lea, naționalitatea tinde să fie înțeleasă ca cetățenie. Deși, bineînțeles, nici aceasta confuzie nu este și nu poate fi absolută: niciun stat, oricât de național, nu este monoetnic, cel puțin în experiența noastră europeană (și mai ales central-est europeană), așa că pot coexista cetățeni de alte etnii decât cea majoritară. Asta-i realitatea demografică, sociologică a națiunii. În paralel cu asta, aranjamentul constituțional, politic - civic - este construit și mobilizat pentru asigurarea egalității și ne-discriminării pe baze etnice, lingvistice șamd în națiunea democratică modernă. 

În cadrul națiunilor civice, concepute ca atare din fașă, precum cea franceză ori americană, confuzia între naționalitate și cetățenie e completă, dar, prin aceasta, irelevantă. Sigur, experiența națiunii civice americane e cumva diferită de experiența națiunii civice franceze, dar nu la asta vreau să mă refer.

La noi în R.Moldova, noțiunea de ”naționalitate” e moștenită pe filiera imperială, apoi, într-o anume continuitate, pe filiera sovietică: ”naționalitatea” desemna etnia individului.

Problema e că, în cazul moldovenilor, prezumția falsă, sovietică, a existenței unei ”etnii moldovenești”, s-a consolidat în timp, și în lipsa unui efort ori interes al elitelor ori autorităților de a clarifica lucrurile, într-o formă statală: R.Moldova.

Așadar, etnia și naționalitatea în sens de cetățenie au ajuns să fie confundate, atât ca urmare a experienței sovietice, cât și din cauză că experiența asta a generat, volens nolens, un stat. Cei mai mulți moldoveni o să se declare la recensământ moldoveni, nefiindu-le tuturor și tot timpul clar ce anume tocmai vor fi declarat: etnia SAU naționalitatea înțeleasă ca CETĂȚENIE.

Toate autoritățile moldovenești au întreținut, voluntar ori din ignoranță, această confuzie. Prin formularea întrebării în această formă, nici autoritățile actuale nu fac excepție.

A doua problemă ridicată (poate inconștient) de întrebare este cea a naturii identității: identitatea este ceva ce ne definește, dar e constituită din factori (biologici, sexuali, lingvistici, istorici, obiectivi) care sunt în multe privințe în afara controlului nostru; sau identitatea este ceva eminamente subiectiv (”sunt ceea ce spun eu că sunt”)?

În aplicarea primei viziuni, moldovenii sunt etnici români, chiar dacă ei se pot declara ”etnici moldoveni”. În aplicarea celei de-a doua viziuni, moldovenii sunt ceea ce se declară, în mod complet subiectiv, și în afara oricăror referințe externe (limbă, istorie, experiență).

Ultima viziune, post-modernă, post-națională, complet relativistă asupra identității, a mers mănușă validând toate consecințele deznaționalizării și dezrădăcinării sovietice obținute prin instrumentele de teroare fizică și intelectuală binecunoscute. Deci o viziune pretins ”liberalizantă” asupra identității vine să valideze efectele unei politici totalitare... Hm, curios. Interesant. De gândit.

Eu nu sunt un tiran al imuabilității identității. Nici a celei etnice.

Identitatea e, într-adevar, un lucru complex. Cadrul identității, socot eu, trebuie să fie suficient de flexibil ca să ai unde să te miști, ca să ai unde evolua, unde crește la urma urmei (astăzi nu mai ești, în anumite privințe, omul care erai cu 20 de ani în urma, spre ex.). 

Dar în același timp, identitatea nu poate fi nici o fluctuație fără granițe și fără contur, nu poate fi nici o părere, o subiectivitate totală, o simplă percepție, mai ales atunci când ȘTII, la nivelul identității colective, ce experimente s-au produs asupra comunității tale timp de câteva decenii de inginerie ”națională” aplicate de un regim totalitar. Adecvarea la lume și la realitate te obligă să ții cont și de această experiență OBIECTIVĂ, s-o evaluezi, s-o măsori și să formulezi pe baza ei niște concluzii realiste și care să-ți permită FUNCȚIONAREA în cadrul realității:

Măi oameni buni, suntem români, măcar și pentru faptul că un regim totalitar a încercat din răsputeri în ultimul secol, cu sute de mii de victime directe printre ai noștri, să demonstreze contrariul.

Identitatea are deci (și) parametri obiectivi. Altfel n-am putea funcționa. 

Dar o putem lăsa și să se flexeze pe la margini, pe la capete, pe la franjuri, că e simpatic, așa cum rezultă din comentariul de mai jos al cuiva găsit de mine într-o discuție pe fb pe acest subiect al recensământului:

”Să mă declar lipovan sau hahol după 12,5% de sânge slav de la buna mea străbunică Matriona Rudenko din Furmanka, Ismail? Îs român şi străbunica nu se va supăra absolut deloc, D-zeu să o odihnească în pace!"

Ați înțeles?!!” 

Hai nu vă supărați, și declarați-vă români la recensământ. Dacă sunteți moldoveni. 

Dacă sunteți etnici bulgari, găgăuzi, ruși șamd, declarați-vă ca atare. Nu ne supărăm deloc! Pup!