Analiză sociologică: În contextul războiului, ucrainenii dau dovadă de coeziune socială, pronunțându-și susținerea pentru Zelenski și ceilalți decidenți-cheie. Pe de altă parte, poporul ucrainean nu oferă un cec în alb, revoltându-se, inclusiv prin proteste stradale, atunci când sunt luate hotărâri controversate. Ce arată sondajele

Războiul la scară largă desfășurat de Rusia împotriva Ucrainei a generat o serie de particularități unice în ceea ce privește funcționarea sistemului politic. Nivelul de sprijin social pentru guvernare a devenit unul dintre factorii-cheie ai rezilienței naționale. În astfel de condiții, legitimitatea puterii este determinată nu doar de procedurile democratice, ci și de capacitatea statului de a asigura securitatea, de a coordona apărarea și de a menține mobilizarea socială.

Nivelul real al legitimării sociale a conducerii politice

După începutul războiului la scară largă, s-a înregistrat o creștere bruscă a încrederii (efectul "rally around the flag" – mobilizarea în jurul liderului național), care ulterior a scăzut către niveluri mai realiste:

- 2022: până la 84-90% sprijin pentru Președinte

- 2023: aproximativ 80%

- 2025: stabilizare la 60-67%

- 2026: 59-61%

Scăderea încrederii nu reprezintă un semn de criză, ci indică mai degrabă încheierea fazei de mobilizare extraordinară, revenirea la o percepție mai critică asupra autorităților și adaptarea societății la un război de lungă durată.

Nivelul de încredere în Guvern și Parlament este mai redus decât în Președinte, ceea ce corespunde tendințelor din politica ucraineană anterioare anului 2022. În mod tradițional, încrederea în Rada Supremă este scăzută (76% dintre respondenți declară că au puțină sau deloc încredere în aceasta). Respondenții și-au exprimat, de asemenea, neîncrederea față de aparatul de stat (75%), Guvern (73%), partidele politice (71,5%), instanțele judecătorești (66%), procuratură (60%) și opoziția politică (59%).

Încrederea în puterea executivă este concentrată în jurul conducerii personalizate a Președintelui, în timp ce Parlamentul și Guvernul au parte de un sprijin mai puțin stabil și evaluat mai critic. Deciziile guvernamentale sunt adesea percepute prin prisma eficienței gestionării războiului și a luptei împotriva corupției.

În primele luni după începerea războiului, încrederea publică în majoritatea instituțiilor statului a crescut, alimentată de conștientizarea necesității consolidării naționale în fața unei amenințări externe. Cu timpul însă, nivelul de încredere în instituțiile publice a scăzut comparativ cu primul an al războiului, deși pentru multe dintre acestea rămâne mai ridicat decât înainte de 2022.

Sociologii observă că în ultimul an s-a remarcat o creștere vizibilă a încrederii în instituțiile anticorupție. Acest lucru este asociat cu dezvăluirea unor cazuri de corupție la nivelurile cele mai înalte ale puterii. Pe de altă parte, chiar și în prezent, proporția celor care au încredere în aceste instituții rămâne mai mică decât a celor care nu au încredere în ele.

O tendință importantă este cea potrivit căreia cele mai ridicate niveluri de încredere în Ucraina sunt acordate adesea instituțiilor militare și de securitate, nu actorilor politici. În special, fostul comandant-șef Valerii Zalujnîi beneficiază de o cotă de încredere de 73-74%, iar alți lideri militari au, la rândul lor, cote mai ridicate decât majoritatea politicienilor.

Încrederea în Armată este un element-cheie al rezilienței societății. În același timp, aceasta creează un risc potențial de concurență a legitimității între conducerea politică și cea militară.

Dintre instituțiile sociale, cele mai ridicate niveluri de încredere sunt acordate:

- Forțelor Armate ale Ucrainei (92%)

- Serviciului de Stat pentru Situații de Urgență (86%)

Respondenții și-au exprimat, totodată, încrederea predominantă în:

- voluntari (81%)

- unități de voluntari (78%)

- Garda Națională (72%)

- Direcția Principală de Informații (71%)

- Poliția de frontieră (70,5%)

- Serviciul de Securitate al Ucrainei (65%)

- Biserică (65%)

- organizații neguvernamentale (64%)

- Ministerul Apărării (63%)

- Banca Națională (54%)

Experții de la Institutul Internațional de Sociologie din Kiev (KMIS) subliniază că atitudinea față de Președinte este extrem de volatilă și depinde direct de subiectele dominante din spațiul mediatic.

Încrederea fluctuează în funcție de ceea ce discută societatea: probleme interne (corupție, calitatea administrației publice) sau succese de politică externă (sprijinul partenerilor și perspectivele unei reglementări pașnice a războiului în desfășurare).

Dinamica sondajelor din luna decembrie a fost neuniformă: la sfârșitul lunii noiembrie, încrederea a scăzut la 49%, însă în prima jumătate a lunii decembrie a urcat la 63%. În ultimele două săptămâni ale anului, indicatorul s-a ajustat ușor, stabilizându-se la 55%.

Sociologii explică această dinamică prin influența evenimentelor: mai întâi, un scandal de corupție în sectorul energetic a redus sprijinul cu aproximativ 10%, iar ulterior intensificarea negocierilor internaționale a generat efectul de mobilizare în jurul conducerii, ridicând din nou ratingul. Totuși, spre sfârșitul anului, acest efect a început să se estompeze, iar sprijinul a reintrat pe o traiectorie descendentă.

Prin urmare, sprijinul public este condiționat, nu necondiționat. Sprijinul depinde de percepțiile privind corectitudinea, eficiența guvernării și respectarea așteptărilor democratice.

În ciuda acestor fluctuații, Zelenski a încheiat anul 2025 cu indicatori mai buni decât în 2024. Experții estimează că ratingul său va rămâne foarte dinamic și va fi influențat chiar și de deciziile pe care le ia referitor la oamenii cu care lucrează. 

De exemplu, unul dintre motivele creșterii sprijinului a constat în demiterea lui Andrii Iermak din funcția de șef al Administrației Prezidențiale și numirea în această funcție a șefului Direcției Principale de Informații, Kirilo Budanov. La dinamica pozitivă menționată a contribuit și numirea fostului ministru al Transformării Digitale, Mihailo Fedorov, în funcția de ministru al Apărării.

Merită remarcat faptul că structura încrederii este eterogenă: dintre cei 59% care îl susțin pe Președinte, doar 26% au încredere necondiționată în el, în timp ce 33% au ales opțiunea "am mai degrabă încredere".

Un sondaj realizat în toamna anului 2025 a relevat o nuanță importantă: nucleul susținătorilor ("am încredere deplină") dorește ca Zelenski să rămână în funcție și după război, în timp ce grupul moderat ("am mai degrabă încredere") ar prefera alegerea unui nou lider din generația mai tânără, și nu din vechea opoziție.

Și în rândul opozanților Președintelui (35%) există diferențe: 23% declară neîncredere totală, iar 12% se încadrează la categoria "mai degrabă nu am încredere". Aceste grupuri au poziții semnificativ diferite asupra unor probleme politice importante.

În același timp, studiile arată că 63% dintre ucraineni aprobă activitatea Președintelui, iar aproximativ 80% îi recunosc legitimitatea democratică.

Riscurile pierderii sprijinului public

Contextul militar reprezintă factorul determinant al legitimității puterii în timp de război. Sociologia arată că 76% dintre ucraineni cred în victorie, iar 65% sunt pregătiți să suporte războiul atât timp cât va fi necesar. În același timp, doar 20% se așteaptă la o încheiere rapidă a conflictului, ceea ce indică adaptarea la o fază prelungită.

Succesele militare sporesc încrederea în autorități prin percepția unei guvernări eficiente. Un război prelungit, fără progrese majore, conduce la o răcire treptată a sprijinului. Pierderile sau eșecurile pot provoca scăderi temporare ale încrederii.

Nivelul extrem de ridicat de încredere în Forțele Armate consolidează reziliența societății, însă creează și o situație în care legitimitatea statului este parțial delegată instituțiilor militare.

Sprijinul internațional este esențial nu doar din perspectivă militară, ci și socio-psihologică. 85,5% dintre ucraineni susțin aderarea la Uniunea Europeană, iar 71,3% aderarea la NATO. Nivelul ridicat de susținere pentru integrarea europeană formează un consens strategic care întărește legitimitatea autorităților.

Totodată, se observă și tendințe mai complexe. Încrederea în unii parteneri internaționali se poate modifica (de exemplu, o scădere a încrederii în Statele Unite și NATO în 2025). Societatea este sensibilă la semnalele privind posibile reduceri ale ajutorului sau presiuni politice.

Situația economică reprezintă unul dintre principalii factori pe termen lung ai încrederii. În 2025, pentru prima dată, au predominat așteptările pesimiste: 47% dintre ucraineni consideră că țara ar putea intra într-un declin economic, în timp ce doar 43% se așteaptă la prosperitate în viitor.

În același timp, 56% consideră că autoritățile luptă sincer împotriva corupției. De asemenea, dificultățile economice nu reduc automat încrederea în guvernare, dar creează un fundal favorabil creșterii spiritului critic, respectiv a nemulțumirii sociale.

Corupția rămâne unul dintre factorii importanți care influențează nivelul de încredere în autorități, chiar și în condiții de război. Potrivit studiilor internaționale, 85% dintre ucraineni consideră că fenomenul este răspândit. În Indicele de Percepție a Corupției din 2025, Ucraina a obținut 36 de puncte din 100, ceea ce indică progrese limitate în combaterea corupției.

În 2025 au fost mai multe cazuri răsunătoare care au influențat în mod direct opinia publică. Unul dintre acestea a constat în scandalul de corupție din sectorul energetic (Operațiunea "Midas"), care a vizat o schemă de mită la scară largă (peste 100 de milioane de dolari), implicând oficiali de rang înalt și persoane apropiate puterii. Scandalul a provocat indignare publică și o criză politică, inclusiv demiterea unor miniștri.

Astfel de scandaluri subminează încrederea în Guvern, mai ales în condiții de război, și creează riscul pierderii sprijinului internațional.

Mai mult, au fost descoperite scheme de deturnare a fondurilor destinate achiziției de drone și echipamente militare. În unele cazuri, comisioanele ilegale au ajuns la 30% din valoarea contractelor. Corupția în domeniul militar are un efect negativ disproporționat, deoarece este legată direct de securitatea statului și e percepută ca o trădare a interesului public.

În iulie 2025 a fost adoptată și o lege care limita independența instituțiilor anticorupție, fapt ce a declanșat proteste masive la Kiev și în alte orașe (între 10.000 și 16.000 de participanți). În urma presiunii publice, autoritățile au fost nevoite să abroge decizia.

Acest caz a demonstrat că sprijinul public pentru autorități este condiționat și că societatea civilă e capabilă să reacționeze rapid chiar și în timpul războiului.

Pe termen scurt, scandalurile de corupție provoacă scăderea ratingurilor autorităților, amplificarea sentimentelor de protest și creșterea spiritului critic în societate. Evaluările analitice indică faptul că astfel de scandaluri pot afecta direct legitimitatea guvernării.

Totuși, studiile arată că, inclusiv după scandaluri majore, sprijinul general pentru autorități nu a suferit o scădere critică. Acest lucru se explică prin faptul că prioritățile de securitate prevalează asupra problemelor interne, efectul "unității în fața amenințării" continuă să funcționeze, iar polii politici alternativi puternici lipsesc.

Este important de remarcat că operațiunile informaționale și de propagandă reprezintă instrumente importante de influență externă asupra sprijinului social pentru Guvernul ucrainean. Scopul lor principal este subminarea încrederii, demoralizarea și fragmentarea societății.

Pe de altă parte, societatea ucraineană demonstrează o reziliență ridicată față de dezinformare. Eficiența unor astfel de operațiuni depinde de factori interni, în principal nivelul de încredere în autorități și calitatea guvernării. Pe termen mediu, combinația dintre presiunea informațională externă și problemele interne poate deveni unul dintre principalele riscuri pentru legitimitatea socială a autorităților.

Comparație cu alte țări aflate în condiții de război (benchmarking)

Israelul menține periodic un nivel foarte ridicat de unitate în perioadele de amenințări grave la adresa securității naționale. Totuși, conflictele prelungite, disputele politice și polarizarea ridicată reduc uneori stabilitatea.

În iunie 2021, sprijinul pentru prim-ministru a depășit 70% sub presiunea amenințărilor externe. Însă, încrederea scade atunci când războiul continuă și disputele politice se intensifică. Astfel, în perioada 2022-2023, sprijinul a coborât la 55-60%.

Războaiele purtate de Statele Unite în Irak (2003-2011) și Afganistan (2001-2021) au durat ani de zile și au implicat costuri sociale ridicate. Sprijinul pentru război a fost inițial de 70-80%, dar după câțiva ani a scăzut la 40-45%. La finalul operațiunilor militare (2011 și 2021), sprijinul public era clar sub 50%.

În Statele Unite, sprijinul pentru deciziile guvernamentale privind războiul a coborât semnificativ sub pragul critic de 50% după câțiva ani de conflict, în timp ce în Ucraina, chiar și după mai mult de trei ani de război, majoritatea populației continuă să susțină autoritățile.

Britanicii au sprijinit operațiunile militare din Golful Persic și Afganistan, însă sprijinul social a avut vârfuri și declinuri clare. Inițial, nivelul de susținere era de 65-70%, însă după câțiva ani a scăzut la 40-50%. Spre finalul campaniilor și după pierderi semnificative, sprijinul era sub 40%.

Ca și în cazul Statelor Unite, participarea îndelungată la conflicte militare reduce sprijinul public pentru deciziile guvernamentale, în special atunci când există pierderi umane semnificative.

În țările care au fost ele însele zone de război prelungit, precum Irak și Afganistan, sprijinul pentru autorități a fluctuat în funcție de grupările dominante. În perioadele de intensificare a conflictului, nivelul de încredere era scăzut sau foarte scăzut. Mobilizarea socială a scăzut din cauza oboselii, colapsului economic și distrugerii infrastructurii.

În Irak și Afganistan, sprijinul social a cunoscut declinuri puternice și fragmentare, spre deosebire de Ucraina, unde indicatorii rămân mai ridicați și mai omogeni.

Concluzie

Spre deosebire de multe conflicte și războaie prelungite ale secolelor XX și XXI, Ucraina menține un nivel ridicat de sprijin social pentru autorități chiar și după mulți ani de confruntare armată. Acest lucru indică o coeziune socială remarcabilă, o identitate națională puternică și un sprijin strategic pentru direcția urmată de stat, fenomene care nu au fost observate în multe alte țări aflate în condiții comparabile de război.