Bucovina de Nord și Holodomorul din 1946. Istoria unui genocid săvârșit de Rusia stalinistă împotriva românilor și ucrainenilor. Mărturii cutremurătoare

În timpul secolului al XX-lea, Ucraina a cunoscut o serie de genocide prin înfometare organizate de bolșevicii ruși. Primul a avut loc în 1921-1923, dar, mulțumită asistenței internaționale oferită de SUA, consecințele acestuia au fost reduse la minimum. În schimb, genocidele din 1932-1933 și 1946-1947 au fost ascunse de regimul stalinist și au avut consecințe fatale pentru populație, inclusiv în nordul Bucovinei. 

Marele Holodomor din 1932-1933 a cauzat milioane de victime. Foametea postbelică din 1946-1947 a fost puțin studiată de experți, deși, de asemenea, a împins oamenii la disperare, nebunie și canibalism, distrugându-i spiritual și fizic. Provincie istorică românească, nordul Bucovinei a putut evita primele înfometări staliniste din Ucraina numai datorită deciziei istorice a întregii Bucovine de reunire cu patria-mamă România la 1918 (detalii AICI).

Cum era firesc și just, bucovinenii din partea de nord a ținutului au urmat aceeași cale pe care au urmat-o frații lor din sudul Bucovinei, iar marea și istorica decizie de reunire a întregii Bucovine cu România nu a fost luată la Suceava, ci la Cernăuți, oraș unde românii nu erau majoritari, fapt care a dat o și mai mare încărcătură simbolică acestei reunificări. 

Holodomorul din nordul Bucovinei

Seceta din 1946 a fost folosită de regimul comunist pentru a distruge modul de viață tradițional al bucovinenilor și pentru a supune țărănimea locală puterii de ocupație sovietică. Politica represivă, exprimată prin rechiziționări, impozite și unele achiziții excesive de cereale, a fost însoțită de o colectivizare forțată.

Întregul aparat sovietic de partid din regiunea Cernăuți a fost destinat punerii în aplicare a măsurilor stabilite de conducerea superioară a URSS, implicând 496 de comisari ai Ministerului Achizițiilor și 11.000 de așa-numiți agitatori. La nivelul fiecărui consiliu sătesc au fost înființate brigăzi speciale care să meargă din ușă în ușă pentru a-i vizita pe țărani. Conform unei rezoluții a Biroului Comitetului Regional Cernăuți al Komsomolului din 10 iulie 1946, în toate raioanele și satele au fost organizate brigăzi komsomoliste și de tineret pentru a-i ajuta pe activiștii de partid să livreze pâine la stat.

Organizarea era izbitor de centralizată. Acest lucru a devenit evident mai ales în districtul basarabean Hotin, Kelmenets, Noua Suliță și Târgul Secureni. Aici districtele erau împărțite în cele "zece hectare", iar o parte dintre ele erau împărțite în circumscripții la care sunt atașați reprezentanți ai autorităților sovietice.

Având în vedere că anul 1946 a fost unul secetos, știind că noua recoltă va fi slabă și că populația va fi reticentă în a efectua livrări de cereale extorcate, conducerea sovietică a încercat să organizeze munca în așa fel încât să ia pâinea de la țărani direct de pe câmp, împiedicând proprietarii să o aducă acasă și să o ascundă, după cum reiese din instrucțiunile conducerii regionale de partid din ajunul recoltei: ,,Este necesar să se finalizeze imediat refacerea șanțurilor și să se instituie o protecție atentă a culturilor. Încă din primele zile ale treieratului, este necesar să se înceapă livrarea de cereale către stat”. Autoritățile au declarat oficial: ,,Prima pâine pentru stat!”

Propagandiștii comuniști au disimulat cu abilitate politica criminală a guvernului sovietic, prezentând-o drept o ,,aspirație a poporului”. Pentru a asigura și a justifica livrarea anticipată excesivă de pâine pentru stat, sau, cu alte cuvinte, extorcarea forțată, au lansat o puternică campanie de informare folosind diverse metode de influențare morală și psihologică a țăranului, prezentând-o ca pe o ,,datorie onorabilă a fiecărui fermier”, ,,obligație”, ,,aspirație patriotică”, și chiar au mers până la a o numi ,,prima poruncă”, ,,porunca sacra”.

Această politică a provocat o anumită rezistență din partea țăranilor români și ucraineni. Aceștia au început să își ascundă pâinea și să refuze să o livreze, dar autoritățile sovietice au folosit cele mai dure metode de teroare pentru a le lua cerealele. În 1946, în regiunea Cernăuți, 6.355 de persoane au fost aduse în fața justiției la cererea agenților Minzag. 

La 30.07.1946, un locuitor al satului Cuciurul Mare, raionul Cernăuți, Vasyl Panteleychuk, economist în cadrul Departamentului Agricol al Comitetului Executiv al raionului Cernăuți, a depus o declarație la autorități, plângându-se din cauza rechiziționărilor excesive și nedrepte a cerealelor, Țăranul declara: ,,În satul nostru, în ultimele zile a avut loc o mare agitație publică, de care, de altfel, nu am scăpat nici eu personal. Protestele populației nu sunt luate în considerare. Aceasta este situația nu numai în Cuciurul Mare (Velykyi Kuchuriv), ci și în toate celelalte sate din raionul Cernăuți. La un moment dat, toată lumea de aici s-a bucurat de sosirea puterii sovietice, dar acum mulți sunt nemulțumiți”.

La 24 septembrie 1946, un locuitor al satului Răchitna (raionul Noua Suliță, Kvasniuk) a atacat cu toporul un agent Minzag în momentul în care acesta îi dădea un avertisment oficial privind sustragerea de la obligațiile de a livra pâine pentru stat, ulterior fiind condamnat la 8 ani de închisoare în temeiul articolului 54-8 din Codul penal al RSS Ucrainene. 

La 23 august 1947, un locuitor din satul Molodiya (raionul Cernăuți) a încercat să ucidă cu un topor un reprezentant autorizat al CC al PC(B)U, întrucât acesta din urmă, în complicitate cu șeful zemstvei, Upovminzag și cu alți zece comuniști, confiscase ilegal pâine. În raportul comitetului regional al PC(B)U se afirmă că populația satului Molodiya este revoltată și își manifestă constant nemulțumirea față de situație.

În cadrul unui interviu acordat pentru shpalta.media în 2019, Orysia Teliayeva, o bătrână ucraineancă pe atunci în vârstă de 91 de ani, a oferit mai multe mărturii despre nordul Bucovinei înfometat prin Holodomor de către Stalin și Rusia sovietică. În 1946, Teliayeva, în vârstă de 17 ani, locuia cu familia sa în regiunea Cernăuți. Iată ce își amintește: 

,,Părinții mei lucrau la școala nr. 8 din Cernăuți și primeau carduri de pâine. Deseori ne aduceau conserve englezești, din cele trimise în timpul războiului de către aliați, și pâine. Uneori aveam destulă, alteori nu. Când oamenii spun acum că atunci nu era foamete, îmi vine să strig - căci era înfricoșător! Apoi i-am văzut pe cei morți și umflați. Unii care cultivau pâine în sat s-au dus la oraș să mănânce ceva. Nu aveau de lucru și nici bani să cumpere mâncare. De obicei, vedeam doar copii și femei. A fost în Cernăuți o piață vizavi de Filarmonică, se numea Piața Acoperită. Bieții oameni flămânzi veneau adesea acolo în speranța că vor primi măcar niște varză. Eu și mama mea mergeam des acolo. Odată ne-am dus acolo la ora 5 dimineața ca să cumpărăm kerosen pentru o lampă și am văzut o femeie moartă care zăcea chiar lângă acea tarabă. Era umflată ca un munte. Fiul ei era și el mort lângă ea. 

Un tânăr zăcea lângă mine abia respirând. Soarele răsărise deja, iar muștele aterizau pe acest tânăr, muște negre. Nu avea puterea să le alunge. Câțiva bărbați au vorbit între ei și s-au dus la poliție și la ambulanță pentru a raporta. Cu toate acestea, nimeni nu a venit la ei. Seara s-au dus și au strâns cadavrele. Pe atunci nu au scris că ei mureau de foame, ci veneau cu niște diagnostice inventate din timp: distrofie sau malnutriție. Prietenul meu mi-a povestit cum o femeie a fost judecată în Vijnița (Cernăuți) pentru că a ucis o fată care se afla în apartamentul ei și apoi a vândut carnea fetei la piață. Cineva a aflat și a fost condamnată. 

Bunica mea ținea găini, iar tatăl meu avea un teren pe care cultiva porumb. Când era copt, îl măcinam pe o piatră de moară (pe care, de asemenea, trebuia să o ascundem). Mâncam tot ce era copt. Îmi amintesc că a fost o vară secetoasă și am mâncat cartofi foarte mici. Îi fierbeam în coajă. Cojile le presăram cu făină și le dădeam găinilor. Odată, o femeie a venit la noi cu fiul ei. Băiatul era slab ca un schelet. Când a văzut-o pe bunica lui turnând cojile în jgheabul pentru găini, a alergat imediat și a luat mâncarea cu mâinile. A înghițit-o fără să mestece măcar”.

Potrivit lui Orysia, toți morții au fost îngropați în fundul cimitirului de pe strada Ruska.

,,Mormintele n-au fost săpate adânc, erau îngropați superficial. Prietena mea din Kalichanka mi-a povestit odată că, atunci când se juca cu prietenii, a văzut câini care mârâiau unul la altul. Când s-au apropiat de ei, și-au dat seama că animalele scoseseră din pământ o mână de copil”.

Teodor Bernik, un bătrân din Cernăuți care a fost martor ocular al Holodomorului din nordul Bucovinei, declara următoarele pentru jurnaliștii de la Shpalta.media: 

,,Dacă aveai un câmp pe-atunci, trebuia să dai ceva înapoi, iar dacă nu aveai, fie cumpărai de prin alte părți ca să dai, fie erai trimis în Siberia. Când a început colectivizarea, nouă ne-au confiscat vaca iar vecinului i-au luau totul. În acel an, soția vecinului a adus pe lume un copil, iar el, văzând ce se petrecea în jur, nu a putut suporta și s-a sinucis spânzurându-se. În acei ani, rușii au luat totul din poduri. Tuturor li s-a luat totul, iar oamenii mureau de foame, motiv pentru care a avut loc Holodomorul. Chiar și acum, la fel ca atunci, nu-mi aleg mâncarea - mănânc ceea ce mi se oferă. Așa sunt obișnuit să fac. Mă enervez foarte tare când oamenii aruncă mâncarea. Este deja în sufletul meu. Totul se întâmpla în fața ochilor mei, a fost foarte dificil” – mai multe detalii AICI. 

Bilanțul genocidului

În regiunea Cernăuți, 6158 familii (sau 20514 persoane) au fost identificate ca având nevoie urgentă de ajutor alimentar; s-a raportat, de asemenea, că lipsa de hrană a dus la sacrificarea și vânzarea în masă a animalelor. Încă din primăvara anului 1947, instituțiile medicale din regiune erau supraaglomerate de pacienți cu distrofie al căror număr înregistrat la 8 martie era de 15320, iar la 15 martie același an, așadar, o săptămână mai târziu, a crescut cu încă 400 de persoane. În ciuda aprovizionării catastrofale cu alimente, în special cu pâine, pe care conducerea regională o raportase în repetate rânduri Moscovei, Ministerul de Aprovizionare al URSS a cerut totuși ca regiunea Cernăuți să trimită o mie de tone de orz la Harkov. Astfel, în mai 1947, secretarul comitetului regional al partidului – Ivanov – a trimis o telegramă lui Dvinski de la Ministerul de Achiziții al URSS, în care cerea să fie acoperită de urgență lipsa de alimente din regiune prin asigurarea a 2700 tone de făină și a 700 tone de cereale până la primirea noii recolte, întrucât stocurile disponibile în regiune vor ajunge doar până la jumătatea lunii mai. Cererea a fost respinsă.

Disperați, oamenii au încercat să ascundă și să salveze cel puțin o parte din recolta slabă pentru nevoile familiilor lor, uneori chiar furând de pe câmpurile fermei colective. Campania de achiziție de cereale din 1947 a continuat conform planului aprobat, ca și cum nimic grav nu s-ar fi întâmplat. 

Sistemul judiciar și procurorii au fost implicați în mod activ în realizarea aprovizionării agricole de stat. Astfel, la 2 august 1947, procurorul regiunii Cernăuți, F. Donchenko a trimis un apel către procurorii din districtele rurale în care a solicitat luarea unor măsuri drastice împotriva celor care se sustrăgeau ”cu rea-intenție” de la livrările către stat a produselor agricole și animaliere, recomandând cu insistență ca mai mulți reprezentanți ai unor așa-zise ,,ferme bogate” să fie aduși în fața justiției, să se organizeze procese publice cu o largă publicitate, să fie sechestrate și confiscate proprietățile prin ordin judecătoresc, iar aceste cazuri să aibă un caracter profund politic.

La sfârșitul anului 1946, după o campanie dură de rechiziționare a cerealelor care a măturat aproape toate alimentele din gospodăriile românești și ucrainene, foametea domnea în tot nordul Bucovinei ocupat de trupele Moscovei.

Bilanțul bucovinenilor uciși de Stalin prin Holodomor variază, potrivit diverselor surse istorice, între 17.000 și 20.000 – majoritatea români și ucraineni. 

Surse online de cercetare privind Holodomorul din nordul Bucovinei – AICI, AICI, AICI, AICI și AICI.