Iubirea adevărului și a aproapelui

Aproape pe nevăzute, primăvara acoperă cu flori tristețile, necazurile și amărăciunile vieții, îmbrăcându-le ușurel în veșmintele noi ale reînvierii, încrederii și speranței. Prierul își sloboade picăturile miraculoase peste ochii închiși, peste sufletele înghețate, dându-le celor disperați și neputincioși puterea și tăria de a se trezi, de a vedea frumusețile, candorile și minunățiile vieții. Până și pe cei mai necăjiți și supărați, anotimpul renașterii naturii îi atinge cu petalele de cireș sau cais, dăruindu-le din belșug aromele pomilor înfloriți și verdele crud al ierburilor proaspete, animate pe ici-colo de jocurile mieilor și ieduților zburdalnici. 

Dincolo de necazurile și greutățile vieții umane, primăvara aduce bucuria de a trăi, fiind partea cea mai frumoasă din „Cântarea Cântărilor”, poemul din care se înalță miracolul creației divine, dragostea curată, nașterea și renașterea, zborul păsărilor călătoare și binecuvântarea perpetuării speciilor și vieții. Primăvara emană lumină, căldură și generozitate, iar numele celor trei luni dezmierdate în popor cu denumiri atât de poetice – mărțișor, prier și florar – ne deschid fereastra spre raiul terestru. Totodată primăvara se vrea a fi nu doar a poeților, cântăreților și pictorilor, ci a tuturor oamenilor și viețuitoarelor de pe planeta albastră, fiindcă ea este partea cea mai prolifică din geneză, din sufletul viu și duhul sfânt, care îndumnezeiește viața, dezvăluie fărâme din peisajele paradisului și aduce Învierea.

Ploile de primăvară sunt un adevărat miracol -- ele își lasă stropii cu apă vie peste pământurile rănite de lăcomia și barbaria oamenilor, ele tămăduiesc, curăță și fac să rodească Grădina Domnului, ele plămădesc și pregătesc pâinea cea de toate zilele. Ploile de primăvară mai au și puterea divină să spele, să curețe și să vindece sufletele umane, să fugărească duhurile rele din comunitate, să aducă împăcarea, liniștea și pacea în casele oamenilor. Câți dintre fariseii cu piatra în sân și cu masca pe față ar avea curajul să treacă sub streașina cerului, să se spele de rele, fățărnicie și murdărie, să se curețe de vicii și păcate? Dar câte zile sau săptămâni ar trebui să plouă fără întrerupere peste R.Moldova până apele vijelioase ar fi în stare să spele în calea lor grajdurile umplute de gunoaiele regimurilor de ocupație și cele mafiotice? De câți ani ar avea nevoie cetățenii să-și schimbe mentalitățile mucegăite, slugărnicia față de muscali, modul resemnat de viață și să scape pentru totdeauna de năravurile proaste ale „lumii ruse”? Indiferent de rătăcirile îndelungate, apucăturile urâte sau păcatele adunate de indivizi certați cu bunul simț, primăvara luminează drumurile întunecate și întinde o mână de ajutor oamenilor care vor să-și curețe sufletele, să devină parte a renașterii și Învierii.

Totuși, oricât am miza pe vindecări miraculoase, legate de rătăcirea îndelungată prin pustiu, societatea moldovenească rămâne în derută profundă de peste opt decenii, de la „eliberarea” stalinistă. Înspăimântată de teroarea roșie, înstrăinată și ruptă de la Neam și Țară, prigonită și deportată în Siberiile de gheață, trecută prin grozăviile foametei, lăsată fără reperele morale și fără elitele românești formate în perioada interbelică, populația și-a pierdut orientarea, fiind învățată să-și urască părinții adevărați și să-i cânte pe „salvatorii” asasini cu stea sângerândă în frunte. În acei ani de cumplită pustiire sufletească, din cenușa cărților sfinte azvârlite în foc, pe ruinele fumegânde ale bisericilor incendiate, tartarii infernului roșu aruncau în capetele inocenților sămânța otrăvită și zămisleau „omul nou”, mancurtul fără memorie, dresat să-și ucidă propria mamă, la comanda stăpânului. Cu excepția țărilor baltice, Moscova imperială nu a fost fugărită din ex-coloniile sovietice -- ea a rămas la butoane și a reușit să-și păstreze în mare măsură demnitarii, agentura, serviciile secrete, justiția, spațiul informațional, mass-media, coloana a cincea și populația îndoctrinată. Blagosloviți de mafia kremlineză, de bandiții în lege, în R.Moldova doar politicienii corupți, trădătorii de țară și lepădăturile vor-șor-dodoniste au dictat mersul lucrurilor, au jefuit bogățiile țării, îmbrăcând peste zdrențele lor de slugă la străini, haine făloase de euro-milionari. Ei au dat cu piciorul în lupta, jertfa și aspirațiile milioanelor de români moldoveni pentru libertate și reîntregirea națională. Justificări pot fi inventate la nesfârșit, dar miopia fatală de a trece puntea la braț cu dușmanii, tentativele dezastruoase, uzurpatoare și falimentare, practicate într-o veselie macabră timp de trei decenii, de a ascunde gunoiul sub preș, de a susține și promova prin vot mancurții și colaboraționiștii regimului de ocupație, iar mai apoi și odraslele lor mai tinere, nu a favorizat – ceea ce se invoca mereu – pacea între cetățeni și prosperitatea. Dimpotrivă, pactizarea și înfrățirea politicienilor de la Chișinău și a multor alegători moldoveni cu fariseii, trădătorii și agentura Moscovei a adus în societate neîncrederea, resemnarea, ruinarea și depopularea, transformând R.Moldova în cea mai săracă și neputincioasă țară din Europa. Unii pot repeta la infinit că „lucoarea vine de la răsărit”, dar dacă după atâta amar de vreme, când au acces liber la cărți, arhive și informație, refuză să înțeleagă că de acolo ni se trag toate nenorocirile și relele, înseamnă că pentru ei robia, minciuna și orbecăiala prin întuneric sunt mai importante decât libertatea, adevărul și lumina. Ridică-le, Doamne, capul pe umeri și ajută-i să vadă ceea ce încă nu văd! 

Ploile de primăvară spală și purifică. Apropiați-vă de streașina cerului și încercați să auziți simfonia ploii trimisă pe pământ din înalturile străjuite de arhangheli, ascultați cum apa vie curge în ritm divin și lăsați-o să vă treacă prin suflet, inimă și vene. Priviți la ierburile care răsar din pământul împrospătat și căutați urmele lăsate de Dumnezeu în grădina neamului românesc. Nu vă speriați, dacă auziți fâlfâit de aripi nevăzute. Sunt îngerii păzitori, care vă aduc renașterea spirituală. Primiți de la ei cu bucurie vestea cea bună!

Hristos a înviat!

În malurile stâncoase ale Nistrului se mai văd firidele săpate în alte veacuri, străjuite de chipul lui Hristos (Sursa foto: Alecu Reniță).