Fântâna Albă, un Katyn românesc

În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice Basarabia și Bucovina de Nord. Fântâna Albă este localitatea de frontieră unde, în ziua de 1 aprilie 1941, trupele NKVD au masacrat aproape 3000 de oameni. Aveau o singură vină: erau români și își doreau să treacă frontiera pentru a trăi în România.

La doar doi kilometri de graniţa română, în poiana de la Varniţa, aproape de punctul numit Fântâna Albă, grănicerii Armatei Roşii, urmând un scenariu macabru, au deschis focul continuu al mitralierelor asupra coloanei de români, omorând pe capete copii, femei, bătrâni. Cei care, totuşi, au reuşit să supravieţuiască au fost vânați şi ucişi. După masacru, răniţii au fost îngropaţi de vii, alături de cei deja morţi, în mai multe gropi comune pregătite pentru acest scop.

Sovieticii nu au recunoscut niciodată crimele în masă pe care le-au săvârșit la Fântâna Albă. Nici după 1990 nimeni nu a încercat să lămurească situația. Doar o troiță ridicată în 2003 amintește de tragedia din ziua de 1 aprilie 1941.

Nimeni nu și-a asumat vreo responsabilitate pentru crimele care s-a petrecut acolo, de aceea numesc masacrul de la Fântâna Albă un Katyn românesc. Dacă Polonia are propria dramă, și a noastră se înscrie în același lanț de crime ale Uniunii Sovietice împotriva populațiilor din Europa Centrală. 

Suntem în 2023. Bolşevicii au rămas la Kremlin, deghizaţi în alte culori, însă cu aceleaşi apucături barbare. Mai nou, ucrainenii vor avea propriul Katyn...