"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Povestea imobilelor și terenurilor deținute în București de Federația Rusă e complicată și fără prea mari șanse de limpezire în viitorul apropiat, în condițiile în care statul român preferă, din motive neclare, o ambiguitate care folosește, în fapt, Moscovei: lasă Rusia să folosească toate aceste proprietăți deosebit de valoroase, dar oficial nu-i recunoaște dreptul de proprietate.
O anchetă Rise Project repune pe tapet această „încurcătură” imobiliară din care statul român și foștii proprietari ai unora dintre imobilele în cauză pierd enorm, iar Federația Rusă câștigă sume importante (de ordinul milioane de euro din chirii – detalii mai jos). Printre cei care au dat curs cererilor agresive ale Moscovei de a fi repusă oficial în posesia unor clădiri care nu-i aparțin de fapt se numără Mircea Geoana, adjunct al secretarului general al NATO, și Bogdan Aurescu, actualul ministru de Externe. Detalii mai jos.
Scurt istoric. După al Doilea Razboi Mondial, URSS a intrat în posesia a zeci de case si terenuri confiscate de la proprietarii deposedați abuziv de puterea comunisto-sovietică instalată la București.
Potrivit unor relatări de presă, cel puțin 12 (dintre care opt imobile uriașe) se află în București, iar, din 1993, când Boris Elțîn a emis un decret în sensul preluării de către Moscova a proprietăților care aparținuseră URSS, Federatia Rusa încearcă să i se recunoască dreptul asupra acestora.
Rusia a solicitat în anii 1990 următoarele imobile: clădirea ambasadei și terenurile aferente-Șoseaua Kiseleff numărul 6; imobilul din Șoseaua Kiseleff, nr.8; blocul de locuințe cu terenul aferent din strada Ion Mincu, nr 25; imobilul din sos. Kiseleff, nr 4; reședința ambasadorului cu terenul aferent din str.Tuberozelor, nr 12; clădirea cu teren aferent din str.Tuberozelor, nr 4; casă cu teren din str. Tuberozelor, nr 5; clădire de serviciu a Reprezentanței Economice a Rusiei plus terenul aferent-str. Paris, nr 53; imobil, cu teren aferent, al Reprezentanței Economice a Rusiei-Piața Aviatorilor, nr 4-6; clădire cu teren aferent în Bd. Aviatorilor nr 43 ; clădirea școlii medii cu terenul aferent-str.Daniceni, nr 54. În localitatea Snagov, Rusia susținea că deține un complex de construcții cu terenul aferent. Ambasada invoca o serie de acte de vânzare-cumparare încheiate de proprietari cu autoritățile URSS, sau acte normative ale guvernului, prin care imobilele sunt trecute în proprietatea URSS. Documentele datează din perioada 1936-1962.
Rise Project arată, în demersul său jurnalistic, că un ansamblu imobiliar importat este cel aflat pe Șoseaua Kiseleff (unde se află și sediul Ambasadei Federației Ruse) și pe alte trei străzi adiacente. O parte din el constituie însă obiectul unei revendicări, moștenitorilor oferindu-li-se, în bătaie de joc, din partea statului român (culmea!) o sumă de zece ori mai mică decât valoarea de piață a imobilului.
RISE: „Formează un patrulater, cu laturile pe Șoseaua Kiseleff, str. Tuberozelor, str. Arhitect Ion Mincu și str. Gheorghe Brătianu. Clădirile au rămas o miză constantă pentru Kremlin în ultimele decenii. (foto jos)
În centrul interesului imobiliar a fost constant chiar clădirea ambasadei.
Cristian Diaconescu, fost ministru de externe, își amintește că diplomații ruși ridicau problema acestor clădiri la fiecare întâlnire oficială:
„Nu a existat dialog bilateral (cel puțin pe care l-am avut și eu cu Lavrov – ca ministru de Externe), în care ei să nu ridice acest subiect. (…) URSS, practic, nu și-a transmis succesiunea către Federația Rusă. De regulă, se întâmplă la ONU acest lucru. Ei au fost recunoscuți, ca și astăzi, ca fiind succesori de facto ai URSS. Deci nu au un titlu, practic, în ceea ce privește imobilele respective”.
Situația n-a fost rezolvată juridic nici până azi. Kremlinul a rămas în posesia imobilelor, deși statul român nu îi recunoaște dreptul de proprietate.
Cum s-a întâmplat asta? În anul 2000, Rusia reușise deja să intabuleze trei proprietăți pe baza decretului lui Elțîn.
Apoi, pe 22 decembrie 2000, Cristian Diaconescu, proaspăt secretar de stat în MAE, trimite o adresă la Ministerul Justiției în care arată că Federația Rusă și-a arogat unilateral bunurile din România, fără să fie rezolvată problema succesiunii.
Adresa lui Diaconescu a avut efect doar pe termen scurt. Rusia a continuat apoi să își înscrie dreptul de proprietate pe alte imobile. A făcut acest lucru cu ajutorul unor diplomați români.
DIPLOMAȚII-CHEIE:
Ion Diaconu. Fost ambasador al României la Moscova. A avut apoi un rol important, ca secretar general în MAE, în înscrierea dreptului de proprietate pentru clădirea ambasadei. Argumentele sale au fost folosite ulterior pentru intabularea altor clădiri pentru Federația Rusă.
Bogdan Aurescu. Ministru de Externe. Era director general în MAE, în 2002 și, în această calitate, a trimis către Judecătoria Sectorului 1 o adresă prin care solicita trecerea pe numele Federației Ruse a vilei din Tuberozelor 2, „reședința ambasadorului”. Tot în urma unor astfel de adrese au mai fost intabulate proprietățile din str. Tuberozelor nr. 5-7 (în 2003) și, respectiv, clădirea din strada Gheorghe Brătianu nr. 54 (2007), unde funcționează acum o instituție de învățământ pentru copiii diplomaților ruși. Bogdan Aurescu, care s-a ocupat personal de intabularea reședinței ambasadorului, nu ne-a răspuns în mod direct la întrebări. Biroul de presă al MAE, ne-a trimis un răspuns general, ocolind întrebările adresate ministrului Aurescu”, arată Rise Project.
Mircea Geoană era ministru de Externe în perioada în care au fost intabulate principalele proprietăți. Nu a răspuns întrebărilor Rise pe marginea acestui subiect.
Paranteză. Trebuie amintit și faptul deja cunoscut de public că tatăl lui Mircea Geoană a fost generalul de securitate Ioan Geoană (decedat în 2009, la vârsta de 81 de ani). Fostul procuror (controversat) Dan Voinea afirma, recent, public că Ioan Geoană ar fi fost cel care ar fi lansat, în decembrie 1989, pentru a-l ajuta pe Ion Iliescu să preia puterea, povestea cu „teroriștii din subteranele Bucureștiului”. Pentru rolul avut în deturnarea Revoluției, Mircea Geoană, fiul fostului general, a fost primit în structurile noii puteri, ajungând chiar în ultimul tur al prezidențialelor din 2009 (când serviciile l-ar fi preferat totuși pe Traian Băsescu, de asemenea, colaborator al Securității sub numele de turnător „Petrov”). Detalii AICI și AICI
„Impozanta vilă din str. Tuberozelor (foto jos) este însă revendicată de ani buni de nepoții lui Nicola Prodanof, unul dintre cei mai mari industriași români din secolul trecut. Au primit recent dreptul la despăgubiri financiare, după mai multe litigii cu statul român, dar le contestă și pe acestea, acuzând că suma este cu mult sub valoarea de piață a clădirii. Decizia de compensare este de acum șapte luni și însumează 3,5 milioane de lei (710.000 euro).
Banii trebuie împărțiți între șase moștenitori.
„Sunt total nemulțumit (…) Eu am două evaluări, de acum zece ani. Una este de 5 milioane și alta de 5,8 milioane de euro. Și ei îmi dau acum 500.000?”, spune Nicolae Prodanof, unul dintre moștenitori, pentru Rise Project. Ancheta RISE poate fi cită integral AICI.
Un alt imobil important este cel deținut în strada Paris nr 53, unde se află „secția economică” a Federației Ruse. Foto mai jos
Moștenitoarea industriașului interbelic Dumitru Mociorniță, Marie rose Mociorniță, reclama în anii 2000 că este una dintre proprietățile care au aparținut bunicului său, fiindu-i confiscată abuziv.
Din dezvăluirile de presă, respectivul palat ar fi chiar imobilul în care bogatul industriaș făcuse infarct în noaptea în care au venit comuniștii să-l aresteze. Totuși, moștenitoarea dădea de înțeles, în anii 2000, când acorda frecvent interviuri pe la diverse publicații, că nu dorește recuperarea imobilului în natură, ci mai degrabă contravaloarea acestuia.
„Eu aș vrea să recuperez măcar contravaloarea de aproape patru milioane de euro, dar Fondul Proprietatea este 'adormit' de aproape patru ani" / „Știu ce s-a întâmplat în noaptea aceea. Mi-au povestit, și mama și tata, cruzimea cu care armata sovietică a vrut să-i arunce în stradă. Astăzi, acolo este Delegația Rusă. Nu avem nicio șansă, nici eu, nici ceilalți moștenitori, să punem piciorul în ea, pentru că și-au întocmit acte de proprietate în 1998. Încerc să obțin măcar niște despăgubiri prin acest Fond Proprietatea, unde stau pe scările instituției, la rând cu maidanezii și nu reușesc nici măcar prin această nouă „găselniță” să reechilibrez această nedreptate. Nici nu mai poate fi vorba ca această familie să mai poată călca pragul acelei clădiri, vreodată”, declara Marie Rose Mociorniță într-o serie de interviuri acordate în 2010-2015.
"Toate aceste imobile apartin fostilor proprietari, nu Federatiei Ruse. Noi avem mai multe procese in derulare. In 1998 s-au emis mai multe acte de proprietate contrafacute", preciza, în 2010, adjunctul Direcției juridice din Primăria Capitalei, Andrei Creci.
Un alt imobil important, situat la aproximativ un kilometru de Ambasada Rusiei, este cel din Piața Charles de Gaulle, proiectat în perioada interbelică de arhitectul Marcel Iancu, unul dintre fondatorii mișcării dadiste. Clădirea, din care FR scoate bani importanți (din chirii), s-a aflat, în ultimii ani mai mult ca alte imobile „rusești” în atenția opiniei publice pentru că presa a dezvăluit că a fost renovată de Marius Lulea, unul dintre fondatorii partidului extremist rusofil AUR. Clădirea și terenul aferent (de 4200 mp) ar fi fost evluate recent la aprocimativ 20 de milioane de euro. (PODUL a scris AICI în detaliu despre imobilul din Charles de Gaulle).
