"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
UPDATE. Laura Coduța Kovesi a câștigat azi la CEDO, cu unanimitate de voturi din partea membrilor instanței, procesul prin care contesta decizia CCR de destituire din fruntea DNA. CEDO a statuat că fostului procuror șef al DNA i-a fost încălcat dreptul de a se apăra în fața acuzațiilor care i-au fost aduse de către ministrul de atunci al Justiției, Tudorel Toader, precum și dreptul la liberă exprimare.
Astfel, CEDO a hotărât că plângerea reclamantei Kovesi este admisibilă sub aspectul încălcării de către statul român a articolelor 6 (Dreptul la un proces echitabil) și 10 (Libertatea de exprimare) din Convenția europeană a drepturilor omului. Detalii AICI
Știrea Inițială. Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunță, marți, verdictul în cazul Laurei Codruța Kovesi, actualul procuror șef al Parchetului European, demisă abuziv din fruntea DNA printr-o hotărâre a CCR care a intervenit într-un așa-zis conflict creat de decizia fostului ministru al Justiției, Tudorel Toader, de revocarea a șefei DNA în urma unei „ievaluări”” controversate și refuzul președintelui Klaus Iohannis de a o pune în aplicare.
O decizie favorabilă a CEDO în acest caz ar fi putea deschizătoare de drum în jurisprudența europeană, scrie siteul ziare.com
Actualul procuror șef al Parchetului European, Laura Codruța Kovesi, a reclamat că atunci când a fost demisă din funcția de procuror-șef DNA, pe 9 iulie 2018, prin decretul președintelui Klaus Iohannis în urmă unei decizii a Curții Constituționale, i s-au încălcat două drepturi fundamentale:
Dreptul la un proces echitabil - nu a avut acces la o instanța să-și apere drepturile cu privire la revocarea disciplinară din funcția de procuror șef DNA.
Dreptul la liberă exprimare - demiterea să, în baza unei evaluări a fostului ministru al Justiției, Tudorel Toader, a fost făcută după ce s-a exprimat public în calitate de șef la DNA pe mai multe reforme legislative care afectau sistemul judiciar. Era vorba de modificările legislative privind amnistia/grațierea, Codurile Penale și Legile Justiției.
Jurnalista Ioana Ene Dogioiu, de la ziare.com, a dezvoltat situația Laurei Codruța Kovesi vs CCR/Tudorel Toader/revocare într-un editorial exhaustiv și tehnic din care redăm mai jos câteva pasaje:
„Nu ar fi pentru prima dată, de altfel, când LCK generează premiere.
Din start trebuie înțeles ceea ce dna Kovesi a și precizat ulterior anunțului inițial: nu se pune problema reinstalarii în funcția de procuror-șef. CEDO nu poate să facă asta.
Așa cum în discuție nu sunt atribuții constituționale și legale ale CCR. Ele într-adevăr nu au nicio legătură cu jurisprudența și competențele CEDO.
Ministrul Tudorel Toader spune că "CCR nu judecă oameni, judecă excepții, obiecții sau conflicte juridice de natură constituțională. La CEDO te adresezi împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă". Exact așa ar trebui să fie.
Dar prin Decizia nr. 358 din 30 mai 2018 (și nu numai, dar despre ea discutăm acum), CCR a depășit cu mult această matcă legală și a comis o serie de abuzuri, mizând pe faptul că, până acum cel puțin, deciziile sale nu erau supuse analizei niciunei alte instanțe interne sau externe.
Un prim abuz este că CCR i-a impus președintelui un anumit conținut al decretului și anume să revoce procurorul-șef DNA. Chiar în cazul constatării unui conflict, CCR avea indrituirea să ceară doar ca președintele să exercite o anumită prerogativa, dar nu să stabilească și conținutul ei.
Poate că limitat în privința refuzului revocării la argumente de legalitate prin decizia CCR, președintele ar fi putut să le formuleze într-o nouă motivare a refuzului.
O altă mare problema este că, pentru a sigila revocarea, CCR a blocat practic posibilitatea unei acțiuni în justiție împotriva procedurii. În paragrafele 68, 69 și 70 ale Deciziei nr. 358, CCR scoate practic revocarea din competență instanței de contencios administrativ pe motiv că ar fi vorba exclusiv despre un raport de drept constituțional.
Decizia CCR nu poate fi atacată în instanța, decretul de revocare nu poate fi atacat în instanța pentru că e impus de CCR inclusiv sub aspectul conținutului, iar propunerea de revocare a ministrului ține de un raport constituțional declarat strict de competență CCR. Deci cale de atac nu există.
Ei bine, exact aici e și hiba majoră. Revocarea este o sancțiune. Orice persoană sancționată are dreptul să conteste undeva sancțiunea, indiferent dacă ea e amendă de circulație, penalitate la Fisc sau revocare din funcție. Și, în cadrul contestării, persoană sancționată trebuie să aibă dreptul să se apere.
Ei bine, în cazul procurorului-șef DNA și al oricărui procuror-șef, CCR a abolit prin Decizia nr. 358 aceste drepturi. Dna Kovesi nu a putut să se apere decât în față CSM, care i-a și dat dreptate, dar avizul negativ al CSM a fost ignorat și de ministru, și de CCR, iar președintele nu a avut dreptul să țină cont de el”. Editorialul poate fi citit integral AICI
