"Locul meu este acolo
unde deranjez cel mai mult"
(Paul Goma)
Strategia războiului din Ucraina a rămas „poate crapă samarul, poate moare măgarul”, o așteptare a unui colaps în Rusia. Între timp au început protestele în Ucraina împotriva politicilor lui Zelensky. Mai e un pas să se transforme în proteste împotriva lui Zelensky.
Cheia e simplă: poporul îl vrea înapoi ministru al Apărării pe Fedorov, cel care susține un război al dronelor. Natural că e popular un astfel de război, dai din joystick și ucizi ruși pe ecran. Doar că nu-i așa, războiul nu înseamnă doar drone, e mai complex. Viziunea asta de război în fața ecranului se cuplează cu rezistența față de abuzurile recrutărilor forțate - altă sursă de nemulțumire. Generalul Sîrski e pictat în culori sumbre, de măcelar care sacrifică ucraineni pe front. Nici vorbă de așa ceva, dar asta e linia propagandistică a momentului.
Zelensky schimbă guvernele după bunul plac, fără prea multe explicații - însă nu știu câtă vreme mai are prestigiul necesar unor astfel de mutări bruște. Campania de atacuri cu drone în interiorul Rusiei este una spectaculoasă și se pretează la o campanie mediatică paralelă - doar că dacă nu reușește să îngenuncheze economia rusă va rămâne doar o campanie spectaculoasă.
Zelensky s-a băgat într-o poziție dificilă: dacă îl repune în funcție pe Fedorov și-l demite pe Sârski își va atrage neîncrederea militarilor profesioniști (general sacrificat în beneficiul unui politician); dacă îl menține pe Sîrski și-l ușuie pe Fedorov își va atrage nemulțumirea populației și își creează un contracandidat. Deocamdată Zelensky trage de timp și încearcă să amâne o decizie în ideea dezamorsării protestelor.
