Succesul la români e boală de piele, se ia prin frecare

Ați văzut cu toții știrea cu echipele de liceeni care au câștigat campionatul de robotică? Da? Ne-am umflat în pipotă? Ne-am umflat! Acum să vorbim puțin despre ce este în spatele echipelor ăstora. Sau mai bine zis: cine? Ministerul? Nooo... Inspectoratul? Nooo... Liceul? Nooo... Răspunsul corect: părinții.

Am văzut pe viu și în direct vreme de patru ani cum au fost tratate echipele de robotică și racheto-modelism de la un liceu de top din București. Era foarte simplu: nici spațiu nu li s-a pus la dispoziție. Când li se cerea să dea un spațiu echipelor ăstora toți directorii începeau să scheaune ca niște cățeluși abandonați. Tot părinții plăteau chiria atelierului unde liceenii își făceau roboții.

Îmi amintesc de o profesoară de informatică de-acolo, i se făcuse gura pungă de ziceai c-a fost înțărcată cu lămâie când a auzit de propunerea să fie dotată școala cu imprimante 3D. Păi și cine se ocupă de imprimantele alea? Cine le ia pe semnătură? Cine să-i învețe pe copii să le folosească? Chiar așa: cine? Spune-i unei profesoare de informatică să-și facă treaba și va zice că te iei de viața ei.

Când a fost vorba să plece copiii la ceva campionat au strâns bani părinții. Pe partea de hârțogărie a oferit o doamnă profesoară asociația pe care o conducea (alături de o sumă consistentă), că școala, inspectoratul, primăria și ministerul nu au vrut să știe nimic. 

Dar cine se umflă în pipotă la sfârșitul anului școlar? Cine raportează la inspectorat diplomele echipei? Corect: directorii! Și de acolo se duce în sus raportul victoriei, se centralizează frumos să poată și ministrul să simtă că a făcut o treabă, cât de mică.

Ne bate la ușă războiul cu rachete, drone, roboți, chestii. Tot lanțul ăsta trofic din educație are un singur țel: să îi blocheze pe copiii care se ocupă de chestii d-astea. Sunt fierți pe orice inițiativă a copiilor: n-avem, nu e treaba noastră, nu se poate, uite cum fuge pisica cu cererea neînregistrată legată de coadă... Dacă plătesc părinții și se ocupă ei e minunat, noi venim la sfârșit și ne lipim de succes, că așa e succesul la noi, boală de piele, se ia prin frecare.