Există un tip de discurs care nu poate supraviețui fără conspirație, fără subterane, fără senzația că undeva, în laboratoare reci și luminițe intermitente, se lucrează metodic la distrugerea Ortodoxiei. Savatie Baștovoi confirmă, încă o dată, această schemă. Plecând de la un policy brief al Institutului Diplomatic Român, el nu discută argumentele, nu le nuanțează, nu le combate punctual, ci le răstoarnă instantaneu într-o narațiune la propriu - că talent literar are - de mobilizare, de alarmare: nu ar exista propagandă pro-rusă care instrumentalizează teme ortodoxe, ci un „proiect de stat” îndreptat împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Nici mai mult și nici mai puțin. Or, raportul spune altceva: că propaganda pro-Kremlin a folosit mesaje ortodoxe distorsionate, că influența ei se explică printr-o moștenire istorică dificilă și prin formarea insuficientă, în anumite medii, în materie de istorie și teologie, și că analiza se bazează exclusiv pe surse deschise, opiniile aparținând autoarei.
Frauda începe exact în punctul decisiv. Baștovoi lasă să se înțeleagă că raportul acuză BOR ca atare, ierarhia și preoția română în bloc, ba chiar Ortodoxia vie, dogmatică și liturgică. În realitate, textul vorbește explicit despre „o parte a clerului și credincioșilor”, despre idealizarea interbelicului, despre confuzii legate de comunism, despre denaturarea mesajului ortodox și despre zone în care s-au perpetuat sau reactivat teme naționalist-legionare, mistice și antioccidentale. Mai mult, raportul notează limpede că Patriarhia Română nu a susținut oficial legionarismul și că anumite fenomene invocate nu au fost oficializate de BOR. Așadar, nu avem un rechizitoriu împotriva Bisericii, ci o încercare, discutabilă pe alocuri, dar recognoscibil analitică, de a distinge între instituția eclezială și rețelele, vocile și reflexele care îi folosesc limbajul pentru alte mize.
La fel de grăitoare este manipularea pasajului despre „marginalitate”. Raportul nu spune că textele unor autori precum Vasile Bănescu, Radu Preda sau Teodor Baconschi ar fi „neinteresante”, „irelevante” sau „insignifiante”, cum jubilează Baștovoi, ci că mesajele lor împotriva ortodoxismului au rămas marginale ori au fost popularizate distorsionat, falsificate la propriu, în condițiile în care rețelele sociale ortodoxiste au depășit presa oficială a BOR în puterea de contaminare simbolică. Diagnosticul privește, așadar, dezechilibrul mediatic și slăbiciunea transmiterii, nu valoarea intrinsecă a acelor intervenții. În plus, recomandările finale ale raportului nu descriu niciun atac asupra BOR, ci dimpotrivă: cer colaborare între BOR și mass-media, prezență mai clară a Bisericii în social media, intervenții ale profesorilor de teologie și ierarhilor, delimitare de conținutul extremist și dezbateri despre abuzul de religie în discursul politic. Pe scurt, Baștovoi nu citește raportul, ci îl confiscă. Îl mută din registrul distincțiilor în cel al panicii sacralizate. Iar acolo unde cineva spune „ortodoxism”, el traduce strategic „Ortodoxie”, fiindcă numai așa își poate menține publicul în acea stare de alarmă pioasă din care se hrănește, la propriu, de ani buni. Nu, Ortodoxia nu este aici atacată, ci contestată tocmai imaginația bolnavă care trăiește din simularea asediului.
Doxa!