Câteva idei despre „istoriografia online”

– Dominația curentului imigraționist/ neo-roeslerian (românii sunt veniți de aiurea), susținere pentru acest curent din partea editurilor și canalelor media influente care în mod paradoxal au beneficiat/ beneficiază de susținere guvernamentală;

– Imigraționiștii/neo-roeslerienii își prezintă teoriile drept ceva „nou” în comparație cu teoria autohtonistă, un fel de rebeliune împotriva istoriografiei „comuniste” (Inochentie Micu Klein numai comunist n-a fost și alții ca el…);

– Demitizarea istoriografiei române este folosită ca pretext pentru impunerea teoriilor imigraționiste/ neo-roesleriene;

– Teoriile autohtoniste sunt asimilate forțat cu apropierea de Rusia, susținătorii autohtonismului sunt brănduiți drept „putiniști” asta deși…

– Teoriile imigraționiste/ roesleriene locale sunt perfect aliniate cu istoriografia contemporană a Moscovei referitoare la poporul român – nu știm cine este mai „putinist” de fapt;

– Chișinăul este poartă de acces și legitimare pentru teoriile imigraționiste/ roesleriene și nu doar via moldovenismul de factură sovietică, ci și sub acoperirea moldovenismului civic;

– Tehnicile de manipulare în favoarea teoriilor imigraționiste/ neo-roesleriene sunt cele clasice, inclusiv apelul la „documentele secrete de la Vatican”;

– Majoritatea istoricilor români evită disputa și cedează, spațiul public este dominat de diletanți agresivi și haitele de susținători încântați că au descoperit ceva nou ce nu se preda la școală (de fapt ei nu au prea călcat pe la școală…)