Simple gânduri

Republica Moldova arată exact așa cum sunt cetățenii ei. Nu vă faceți iluzii că societatea ar fi plină de Ilene Cosânzene și Feți-Frumoși, iar R.Moldova ar avea înfățișarea lui Strâmbă-Lemne sau a balaurului cu 12 capete. Nu spargeți oglinda, când nu vă place cum arătați. Nu căutați vinovații peste mări și țări, fiindcă ei se află aici, în fiecare dintre noi. Încetați să mai credeți că lumea întreagă este datoare să dea bani și ajutoare R.Moldova, să ne dădăcească, să ne întrețină.

E rușinos, dar de ceva ani, mulți conaționali, beneficiari de drepturi și libertăți, pentru care niciodată nu au luptat, dau cu piciorul în înaintași, în generațiile de ieri, în țările-gazdă, unde și-au găsit casă, masă și pâine. Pentru ei nu contează că cineva s-a zbătut să le asigure circulația liberă, să le dea cetățenia română, chiar dacă nu o meritau, întrucât își urăsc propria identitate și neamul din care fac parte. Psihologia lor de sclavi se vede clar pe rețelele de socializare, când ponegresc țările europene, în care se află, ridicând în slăvi Rusia lui Putler. Însă nicio lepră șor-vor-dodonist-putinistă nu lasă Germania, Italia sau Franța și nu se mută benevol cu traiul în raiul rusesc.

Nici acasă lucrurile nu merg strălucit. De la sine, cetățenii moldoveni nu se schimbă sau o fac prea încet. Timpul îi depășește cu mult, îi lasă în alt veac. Mentalitățile colective rămân încremenite în trecut și încă nu se pretează la transformări majore.

Bătutul în tobe, promisiunile deșarte, instituțiile fictive, activitatea nestingherită a rețelelor serviciilor secrete rusești, lozincile zgomotoase nu au afectat esența sistemului vechi, corupt, moștenit de la defunctul imperiu. În rezultat, cam jumătate din populație nu știe pe ce lume trăiește, nu simte strășnicia războiului de alături și, în tăcere sau deschis, îl așteaptă pe ucigașul de la Kremlin, fără să-și asume responsabilitatea consecințelor.

Rar de tot, intelectualitatea „coboară” în popor. Uniunile de creație există pentru sectele lor, fiind nepăsătoare la drama mulțimilor abandonate în ghearele propagandei străine. Mesajele înșelătoare ale șor-vor-dodoniștilor tulbură, anarhizează și asmuță masele largi lăsate de izbeliște.

Furtuna pustiitoare de la Est se apropie. Vor avea cetățenii înțelepciunea să se solidarizeze, să se unească? Nu știu. După ce și-au devorat călăuzele ani de-a rândul, moldovenilor le vine tot mai greu să se orienteze într-o regiune cuprinsă de flăcările războiului, de teroarea rachetelor ucigașe ale agresorilor ruși și de propaganda ambalată în cele mai înșelătoare mesaje nostalgice sau „pacifiste”.

Însă, oricât de încâlcite ar arăta drumurile, cetățenii responsabili au de ales în toamnă doar două căi:

1. Reunirea cu Patria-Mamă – România... sau

2. Integrarea accelerată în familia țărilor Uniunii Europene.

Celelalte opțiuni, direct sau indirect, aruncă R.Moldova în iadul putlerist numit – „russkii mir”!